Nici nu s-a instalat bine noua președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, că douăzeci de organziații media europene și internaționale i-au și expediat o scrisoare pentru a se asigura că libertatea presei, accesul la informațiile publice și siguranța jurnaliștilor vor sta permanent în atenția decidenților Uniunii Europene.
Așadar, Reporteri fără Frontiere, Asociația Europeană a Jurnaliștilor, Comitetul pentru Protecția jurnaliștilor, Alianța Internatională a Jurnaliștilor, Article19, Federația Europeană a Jurnaliștilor, Index of Censorship, SEEMO, International Press Institute, IFEX, European Media Initiative, PEN International și altele la fel de prestigioase, i-au solicitat doamnei Von der Leyen să utilizeze toate mecanismele europene incluzând politici, legislație și buget pentru a întări libertatea presei și pentru a-i apăra pe jurnaliști. Fiindcă – se motivează în scrisoare – trebuie făcut mai mult luându-se în considerare „schimbarea rapidă a contextului media, creșterea severă a amenințărilor și restricțiilor la adresa libertății presei și recentele asasinate ale unor jurnaliști”. Mai mult, i se cere președintei să își asocieze un vicepreședinte capabil să înțeleagă cât de importantă este cauza mass-media pentru informarea corectă a cetățenilor, pentru combaterea dezinformării și a manipulării, pentru democrație în general.„Protejând jurnaliștii, freelancer-ii și bloggerii de atacuri fizice, legale, psihice și digitale și asigurând acces la măsuri și mecanisme efective de protecție și prevenție, cu atenție specifică la riscurile la care sunt expuse jurnalistele”, vor fi îndeplinite condițiile pentru o presă independentă, pluralistă și diversă.
În privința apărării libertății presei jurnaliștii se întâlnesc în acord perfect: sunt capabili de solidarizare, nu se contrazic, nu întrețin dispute. Acest drept fundamental comportă însă riscurile sale, atunci când lipsește responsabilitatea, etica și autonomia profesională. În România, libertatea presei este cortul sub care se adăpostesc șpăgarii, afiliații de partid, manipulatorii, aruncătorii de flăcări pe nări în atacuri comandate, producătorii de fake news. Toți își spun „jurnaliști” și adesea sunt crezuți. Chiar dacă încrederea în informațiile livrate de mass-media a scăzut constant la noi, până pe locul 29 din 38 de țări investigate, totuși capacitatea de influențare a cetățenilor, mai ales în perioade electorale, rămâne periculoasă.O recentă ediție din Q Magazine, o publicație cu dinții bine înfipți în bugete guvernamentale,este un exercițiu al oportunismului de presă, acoperit de invocatele libertăți. Deîndată ce președintele a refuzat numirea Danei Gârbovan în fruntea Ministerului Justiției, revista i-a închinat acesteia o copertă în roșu, iar sub titlul O speranță pierdută.12 motive pentru care Iohannis a respins-o pe Gârbovan, mai multe pagini de justificări laudative. Revista este cunoscută pentru portretele ditirambice ale unor politicieni din arcul guvernamental, publicate la minut și la nevoie, ilustrând fenomenul de „captură media”.
Studiul Media capture in Europe, elaborat în 2019 de Marius Dragomir, director la Center for Media, Data and Society, circumscrie controlul asupra mass-media în România astfel: din punct de vedere al reglementelor, presa este aliniată cu politicul și se află sub controlul acestuia; finanțarea este netransparentă, ceea ce oferă patronatului posibilitatea unui control deplin; captura comercială este de nivel mediu (spre deosebire de Bulgaria, Cehia, Ungaria, Serbia unde industria este sub control sever), iar mediile publice -televiziunea, radioul, agenția națională de știri – stau sub papucul puterii care le controlează atât prin finanțarea de stat, cât și prin mecanisme legislative.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
