Regimul Dragnea merge mai departe, de vreme ce diferenţele dintre Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă sunt de retorică şi de imagine, iar nu de substanţă autentică. În ambele cazuri, ceea ce contează este intenţia PSD de a conserva domnia oligarhiei sale cleptocrate. Dispariţia politică a lui Liviu Dragnea nu a afectat în nici un fel direcţiile majore ale guvernării: în economie sau în justiţie, ambiţiile de distrugere şi de control sunt egalate doar de energia demagogică cu care PSD îşi clamează ataşamentul faţă de România şi de români.
Regimul Dragnea- Dăncilă videază Parlamentul de orice rol constituţional, guvernând prin apelul la delegare legislativă şi la traseism. Cazul ALDE, partidul pe cale de a se dezegrega, indică până la ce punct fesenismul actual este dependent de anexarea efectivă a grupărilor care i-au fost complice. Cabinetul Dăncilă este un cabinet minoritar. Supravieţuirea sa este posibilă prin efectul atragerii de noi reprezentanţi, pe de o parte, şi prin impotenţa unei opoziţii divizate şi eterogene, pe de altă parte.
Cabinetul Dăncilă, sprijinit de o Curte Constituţională fidelă, exploatează lacunele legii fundamentale. Chiar şi în cazul refuzului Camerelor de a vota noua formulă a guvernului, cabinetul pe care îl conduce nu va fi demis. În absenţa unei moţiuni de cenzură , nici o altă modalitate de acţiune nu poate avea ca rezultat înlăturarea acestui regim.
În fapt, blocajul constituţional actual ilustrează, dramatic, impasul ordinii politice fondate pe constituţia de la 1991. Legea fundamentală nu oferă nici o cale rezonabilă de ieşire : prelungirea mandatului unui cabinet care şi-a pierdut legitimitatea este consecinţa imposibilităţii organizării de alegeri anticipate.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
