Este poate doar o coincidență, dar după anul 1989, în România anii bisecți au corespuns chiar cu veritabilii ani electorali (alegeri locale, alegeri parlamentare). Identificarea acestui aspect nu are în vedere minimizarea importanței anilor alegerilor europarlamentare (2009, 2014, 2019) și a celor pentru funcția supremă în stat (2009, 2014, 2019), exceptând anul 2004 (an bisect), când alegerile prezidențiale au fost separate pentru prima dată de scrutinul pentru Parlament, iar mandatul președintelui a fost extins la 5 ani în 2003, când a fost modificată Constituția.

Vasile Zsolt GrigorutFoto: Hotnews

Vorbim de 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020. Fiecare dintre acești ani a reprezentat și va reprezenta în mod particular, dar mai nou și colectiv (mai conștient și mai responsabil), pentru marea majoritate a cetățenilor români anul de referință cu poate cea mai mare încărcătură emoțională și cu o semnificativă investiție de încredere civic personală.

Sigur vorbim de încrederea în ceva mai bun la modul general ca viață într-o țară temporal regăsită în secolul XXI, practic însă, de mult prea multe ori încă zgâriind nostalgic, inconștient și imatur cu unghiile unor personaje (catalogabile ca rezultate, efecte nocive, … ale vremurilor vitrege apuse) filele istoriei secolelor trecute.

Se poate vorbi fără doar și poate fără limită, pro și contra, despre ce înseamnă ceva mai bun. Incontestabil statistic și în termeni de dezvoltare și evoluție generală, vorbim de un progres remarcabil la nivelul umanității, aspecte ce le regăsim bine structurate în lucrări semnate printre alții de Steven Pinker(1), Yuval Noah Harari(2), dar pe care le conștientizăm și noi zi de zi prin activitățile cotidiene sau cel puțin prin informațiile parcurse și accesate, ele însele ca rezultate de seamă ale evoluției societății umane, ajunse în secolul XXI.

Contextul în care ne aflăm în prezent este un rezultat direct al perceperii fiecărui an bisect postdecembrist ca pe un veritabil 29 februarie anul 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016. Adică a fost sau nu a fost ? Sigur că a fost, dar anii următori nu l-am mai avut și l-am uitat ușor, puțin responsabil.

Dar cu ce am rămas printre altele în urma acestor evenimente speciale și care nu prea corespund viziunii noastre de mai bine, de mai bun ? De exemplu cu efectele fenomenului rostogolirii continue, cum ar fi:

  • numeroase clădiri ale unor instituții de învățământ (grădinițe, școli, cămine studențești, …) rămase în continuare nepregătite de misiunea anuală specifică
  • spitale și cadre medicale încă neconforme cu desfășurarea actului medical în condiții optime
  • drumuri europene, naționale, regionale și locale (inclusiv mai toate autostrăzile funcționale) sunt peticite și reparate înainte de vreme, în cazuri fericite rezistă fără denivelări după primele luni. De multe ori pare că este imposibil să fie întreținute și reparate conform unor norme și standarde existente, cunoscute și aplicate cu succes în alte părți
  • anotimpuri care obstentativ fac viața grea, an de an, autorităților responsabile cu dezăpezirea drumurilor, cu gestionarea cursurilor râurilor, pârâurilor, pentru a evita inundațiile ….
  • eficientizarea și normalizarea activității instituțiilor publice naționale, regionale și locale ca demersuri continuu ignorate de către aleși și alegători
  • politicieni cu mii de fețe care aproximativ o dată la patru ani spun că se schimbă și promit că vor face tot ceea ce este mai bun pentru oameni, respectiv pentru comunitățile care i-au împuternicit să promită, de fapt să facă … (de fapt ei doar să adaptează la gradul de naivitate al populației)
  • principii și valori morale, etice distruse
  • educația și cultura în continuu regres, …. sunt situații ce țin de optica fiecăruia … depinde totul cu ce sistem de valori (ne) comparăm, pe baza a ce informații valorizăm, lăudăm, atacăm, denigrăm ….de aceea este ușor să cădem în extreme periculoase și manipulatorii ….în loc să fim echilibrați, bine informați și bine intenționați …
  • economia, industria și agricultura transformate în laboratoare în care atotputernicul (prim-ministru, ministru, director, manager….) își spune cuvântul fără să asculte, aplice sau cel puțin să utilizeze în parte cunoștințele expertului, învățatului cu experiență în domeniu …
  • …….

  • ………

  • lista este lungă și binecunoscută fiecăruia dintre noi, cei care trăim în România mai ales

Un posibil motiv al acestui context ar putea fi pierderea capacității de a accepta și de a recunoaște (de la guverne, instituții și firme naționale & locale, manageri / angajați, profesori/studenți, intelectuali / oameni simplii, rude, vecini, …) că și alții pot avea dreptate, că și alții pot avea idei și soluții bune sau/și mai bune, că și alții au făcut și pot face lucruri bune, că și alții trăiesc cu aceleași drepturi, dar și responsabilități în această țară, că și alții …….. și noi, toți împreunăputem să facem lucruri care puse laolaltă pot să se apropie cel mai mult de viziunea noastră privind o viață mai bună pentru noi ca individ, persoană și implicit ca societate.

Un alt motiv ar putea fi nepăsarea și indiferența generalizată în mod periculos la nivelul societății, în contexte în care uităm categoric că suntem ființe sociabile și valorizăm selectiv calitatea de concetățeni, vecini, cunoscuți și altele.

Motiv ar putea fi considerat și înclinația spre vorbă goală, bârfă, discuții fără vreo importanță funcțională (small talks) alimentată de necunoașterea corectă a datelor și întreținută voit prin fluxuri diverse privind un subiect sau o situație.

Toți ne-am confruntat/ne confruntăm, am văzut/vedem, constatăm dar foarte rar luăm atitudine, ne exprimăm legal o opinie, creând senzația generală a transformării normalului în anormal și viceversa. Exemple nenumărate avem la-ndemnănă fiecare, zilnic:

  • atitudini improprii ale funcționarilor din instituțiile publice. Reacții manifestate: comentarii, comportament necivilizat, nervi, agitație, disconfort, repercusiuni personale, instituționale, economice, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • servicii publice și activități derulate de instituțiile abilitate în contexte improprii și bulversatoare pentru comunități (serviciile de salubrizare, de reparații drumuri, etc realizate ziua în amiaza mare, la ore de vârf de trafic, …). Reacții manifestate: înjurături, claxoane, nervi, agitație, disconfort, repercusiuni personale, instituționale, economice, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • lipsa unor refugii civilizate (toalete curate, spații amenajate …) pe marginea drumurilor. Reacții manifestate: comentarii gratuite, disconfort personal, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • panouri/indicatoare rutiere acoperite de vegetație, puțin vizibile. Reacții manifestate: comentarii gratuite, indignare, disconfort personal, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • rute de câțiva kilometri parcurse în mai multe ore. Reacții manifestate: comentarii gratuite, claxoane, blocaje, indignare, disconfort personal, nervi, repercusiuni personale, instituționale, economice, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • în trafic, într-un rând civilizat la intrarea la un eveniment, într-o instituție când cineva intră în fața cu tupeu, fără nici o motivare. Reacții manifestate: comentarii gratuite, indignare, disconfort personal, violență, nervi, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • ….

  • Lista este lungă și binecunoscută fiecăruia dintre noi, cei care trăim în România mai ales

Ne place să ne complacem și să găsim doar explicații situațiilor, nu și să venim cu soluții, să ne folosim drepturile legale. Folosim prea des expresii, proverbe de genul asta este, așa e pe la noi, cînd doi se ceartă al treilea câștigă, prost să fii noroc să ai, dai un ban și stai în față, cu tupeu înainte, ….

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro