Schimbările politice din Moldova transmit ecouri extrem de pozitive în exterior. Revizuirea Legii privind procuratura, corectările operate la Codul electoral pentru a reveni la sistemul proporțional, dar și impulsionarea anchetei în jurul „furtului miliardului” etc., produc așteptări foarte ridicate față de noua guvernare. Aceste așteptări nu corelează cu capacitatea și disponibilitatea reală a totalității instituțiilor de a transpune în practică voința politică a noii guvernări.
Cea din urmă se zbate între prioritizarea luptei împotriva regimului oligarhic, deja detronat, și aducerea în ordine a afacerilor și bunurilor statului, începând cu echilibrarea urgentă a bugetului public. Anumite acțiuni, de la presiunea politică asupra funcționarilor publici și până la propunerile de modificare a impozitelor fără consultări publice, au diluat optimismul inițial din interiorul societății civile și a mediului de afaceri. Critica înfruntată de către Guvern este însă inferioară gradului de susținere politică, acordată pentru reformarea statului de la rădăcină. În paralel, președintele Igor Dodon semnalizează, cu regularitate, zonele critice în activitatea Guvernului, precum revizuirea impozitelor în absența unor consultări publice, și încearcă să capitalizeze imagine pe marginea distanțării tactice de partenerii de guvernare din blocul ACUM (Socialistii, 26 Iulie 2019).
Simbolul luptei anti-oligarhice rămâne vizibil în interiorul blocului ACUM, prin demersul continuu de a „elibera statul și instituțiile de drept capturate de regimul oligarhic” (Agora, 19 Iulie 2019) sau cel de a-l pune pe oligarhul Vladimir Plahotniuc sub sancțiuni individuale internaționale (ProTV, 22 Iulie 2019). Totodată, instituțiile sunt sub presiunea curățării politice și anti-oligarhice de persoanele anterior loiale Partidului Democrat. Pe de o parte, reînnoirea instituțiilor durează în timp dacă urmează întocmai criteriile de transparență, competiție și competență. Pe de altă parte, același proces poate duce la înlocuirea vechilor angajați cu persoane noi, dar deja asociate cu PSRM, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Partidul Platforma DA.
Gesturile de până acum ale guvernării au cimentat rapid o legitimitate externă substanțială. Contactele strânse ale premierului Maia Sandu cu oficialii europeni, stabilite în perioada când aceasta întruchipa opoziția extra-parlamentară, dar și canalele de comunicare posedate de către ministrul de externe Nicolae Popescu, au facilitat revitalizarea dialogului cu UE (IPN, 15 Iulie 2019). Așadar, în peste o lună de la instaurarea la putere, exponenții guvernării au reușit să aibă întrevederi cu șeful noului Parlament European, David-Maria Sassoli (Gov.md, 24 Iulie 2019), să prezinte cazul Moldovei în discuțiile informale din cadrul Consiliului Afacerilor Externe (EEAS, 15 iulie 2019) și să dialogheze, în două ocazii, cu Comisarul pentru Politica Externă de Vecinătate și Extindere, Johannes Hahn (Gov.md, 3 iulie și 24 Iulie 2019). Totodată, guvernarea de la Chișinău și-a asigurat susținerea politică din partea eurodeputaților români din două grupuri numeroase ale Parlamentului European, Popularii Europeni și Grupul „Înnoim Europa” (Renew Europe), care împreună dețin circa 38% din componența noului legislativ european. Principalele așteptări ale eurodeputaților față de conducerea moldovenească țin de „curățarea sistemului de justiție” (Gov.md, 25 Iulie 2019) și organizarea unor alegeri locale libere și corecte în toamnă (Gov.md, 24 Iulie 2019). Toate aceste elemente de relansare a dialogului politic cu UE au contribuit la deblocarea asistenței financiare europene în valoare de peste 60 milioane Euro, suspendată în 2018, după invalidarea alegerilor din Chișinău (Reuters, 4 Iulie 2018).
Mai repede decât în 2016 – de ce?
Moldova repetă exercițiul de restabilire a asistenței financiare europene la doar 4 ani de la prima suspendare, provocată de frauda din sistemul bancar, dezvăluită după alegerile parlamentare din 2014. De această dată, restabilirea accesului la finanțarea europeană a avut loc într-un tempou rapid, fără a fi setate careva (pre)condiții. Din contra, UE a făcut o evaluare politică a acțiunilor întreprinse de noua guvernare în primele circa 2 luni de mandat. Cu alte cuvinte, deblocarea asistenței în 2019 se bazează mai mult pe credibilitatea și intenționalitatea Guvernului și a majorității parlamentare, decât pe evaluarea unor rezultate definitive și concrete.
Evaluarea atentă a circumstanțelor în care asistența europeană pentru Moldova a fost înghețată și deblocată în anii 2015-2016 și 2018-2019 indică varii discrepanțe în abordarea UE față de actorii politici moldoveni (Vezi tabelul de mai jos).
În primul rând, UE a impus o serie de condiționalități pentru Partidul Democrat la începutul lui 2016 (UE, 15 Februarie 2019), ale căror evaluare era esențială pentru a restabili asistența bugetară. La reluarea sprijinului bugetar în 2019, UE nu a solicitat nicio condiționalitate specifică de la coaliția PSRM-ACUM (Consiliul UE, 20 Iunie 2019). Pe de o parte, condițiile UE solicitate pentru deblocarea asistenței în 2018 au fost adresate Partidului Democrat, suspectat de anularea rezultatelor alegerilor din Chișinău printr-o justiție controlată. Pe de altă parte, instituirea guvernării în 2019 a avut loc prin eșuarea tentativei lui Vladimir Plahotniuc de a-și perpetua puterea, subordonând Curtea Constituțională și alte instituții de stat (3DCFTA, 19 Iunie 2019). Din aceste considerente, condiționalitatea vizavi de asistența bugetară a UE pentru Moldova pare să-și fi pierdut relevanța, cel puțin temporar, odată cu înfrângerea regimului oligarhic. Dar acest lucru urmează să fie testat mai departe de reluarea negocierilor privind asistența macro-financiară, stopată în 2018, care prevede atât precondiții politice, cât și condiționalitate sectorială (IPN, 24 Septembrie 2018).
Al doilea punct de diferențiere constă în schimbarea de atitudine față de acțiunile guvernării în Moldova. Pe perioada Partidului Democrat, instituțiile europene demonstrau o atitudine severă (Delegația UE, 23 Decembrie 2016), ceea ce contrastează cu tratamentul prietenos și neexigent față de guvernarea PSRM-ACUM. Lipsa de exigență din partea UE poate fi dedusă din acțiunile noilor autorități de la Chișinău considerate drept progres suficient pentru restabilirea asistenței bugetare în 2019. Astfel, din patru aspecte calificate ca succes de către Comisarul Hahn (UE, 23 Iulie 2019), doar două se referă la fapte împlinite, care însă nu dețin componenta de reformă – relansarea relațiilor cu FMI și stabilirea zilei alegerilor locale. Totodată, a treia acțiune este pur declarativă – promisiunea de a realiza reformele dictate de AA/ZLSAC, iar cea de-a patra constă în acțiuni aflate în proces de derulare – inițierea unei investigații pe cazul furtului miliardului de către Parlament etc. În consecință, este observabil faptul că UE simpatizează coaliția PSRM-ACUM, pentru rolul jucat în combaterea regimului oligarhic, dar și pentru primii pași în livrarea anumitor reforme.
Nu în ultimul rând, iese în evidență viteza cu care instituțiile europene au dezghețat asistența bugetară în 2016 și, respectiv, în 2019. Datorită lipsei de condiționalitate, motivată de o abordare euforică vizavi de guvernarea forțelor anti-oligarhice (blocul ACUM), UE a activat asistența sa financiară în mai puțin de 2 luni. În 2016, același proces a fost influențat de o doză enormă de neîncredere față de Partidul Democrat, asociat cu furtul bancar, care a dus la deblocarea banilor doar după 10 luni de la stabilirea și evaluarea gradului de îndeplinire a condițiilor UE.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
