La o lună de la votul din 26 mai 2019 şi de la condamnarea definitivă a lui Liviu Dragnea, congresul PSD a reconfirmat, prin noua formulă de conducere, triumful mediocrităţii, al imposturii şi al servilismului. Umbra lui Liviu Dragnea, (cel evocat în discursuri patetice ca un autentic deţinut politic) a plutit peste conclavul pesedist. Cei trei care se află în fruntea PSD au fost, cu toţii, complicii entuziaşti ai lui Liviu Dragnea. Carierele lor sunt inseparabile de cariera lui Dragnea, parte a unui angrenaj destinat să paraziteze şi să exploateze statul.
Apoteoza Voricăi Dăncilă, ca şi victoria lui Eugen Teodorivici,sunt semnul dramatic al involuţiei unei societăţi. În nici o ţară care ar fi posedat un minim sens al onorabilităţii şi al profesionalismului, cele două personaje nu ar fi atins un asemenea prag al demnităţilor de partid şi de stat. În România devastată de fesenism,ascensiunea lor apare ca un fapt natural, ca un detaliu din istoria înstăpânirii peste noi a unei oligarhii hrăpăreţe. Cât despre legăturile telegenicului domn Teodorovici cu Rusia lui Putin, acestea sunt parte a unui alt dosar, nu mai puţin neliniştitor, acela al întăriririi reţelelor de influenţă putiniste în România, pe fundalul consolidării corupţiei de partid pesediste.
Căci Rusia a mai fost prezentă la Congres, graţie inflamării demagogice şi vituperărilor anti-occidentale ale lui Liviu Pleşoianu. Popularitatea lui Liviu Pleşoianu nu este un accident, ci traduce întărirea unei direcţii etnocratice, anti-americane şi filoruse. Este o direcţie care face apel la un peremism niciodată dispărut din gena fesenistă, este o direcţie care mobilizează resentimentul şi ura, sprijinită fiind de cei care au fost aliaţii mediatici ai lui Liviu Dragnea.
În acest tablou de familie cu fesenişti, umilirea publică a lui Marian Oprişan are un aer de reglare sordidă de conturi. Ciocnirile dintre clanurile pesediste sunt, invariabil, marcate de amprenta brutalităţii interlope. Mărirea şi decăderea conducătorilor fesenişti este o poveste grotescă ce nu face decât să reconfirme imposibilitatea europenizării unui partid care se confundă cu o reţea de infracţionalitate economică.
Pentru PSD, formula de la acest congres este una mai degrabă provizorie. Miza fundamentală este pregătirea alegerilor locale şi parlamentare: eşecul previzibil de la scrutinul prezidenţial este un cost de imagine asumat. Însă replierea tactică de acum nu ne poate înşela. Inamic mortal al modernizării statului, agent al subdezvoltării şi centru al unei vaste reţele de parazitare şi devalizare naţională, PSD nu se poate reforma şi nici transforma. Schimbările de la vârf nu modifică structura de adâncime.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
