Eram pe Digi 24 în minutele după congresul PSD și numitul Budăi comenta împreună cu jurnaliștii postului, pe fondul imaginilor din sală. Nu-l vedeam și nu știam cine e. Nici n-are importanță, deși am aflat peste câteva minute că ar fi ministru. Oricum, va dispărea în neantul timpului ca atâția alții, mai ales din anterioarele două guverne, tot ale PSD: nici nu poate fi altfel, atît de departe de realitate erau comentariile sale…
Important este că omul spunea, în noua limbă de lemn, cât de „determinați” sunt guvernanții și noua conducere a partidului (cam același lucru, acum) să facă și să dreagă, etc… știți doar, că am tot auzit placa asta. De parcă i-ar fi oprit cineva s-o facă și până acum. Iar președinta proaspăt aleasă nu a ezitat ca în primul discurs în noua calitate să facă același lucru. A tras cu rezultatele guvernării și mai ales cu „președenția” europeană de parcă ar fi avut vreo legătură cu congresul, de parcă cineva ar fi rugat în genunchi PSD-ul să-și rupă din timp și să facă puțină ordine în Europa.
Nici nu era de așteptat ca acest congres să fi constituit un moment istoric. Este doar de remarcat abilitatea doamnei Viorica Vasilica Dăncilă (sau a celor ascunși în spatele ei) de a-l fi organizat atât de repede încât să-i asigure ascensiunea pe prima poziție. Probabil că i-a folosit lecția trăită de domnul Ion Iliescu în 2005, când a cerut insistent ca pregătirile pentru congresul din aprilie (pentru care alt congres, din 2004, îl desemnase ca unic candidat și viitor președinte al partidului!) să înceapă gradat cu conferințe și alegeri de la organizațiile locale în sus și astfel a dat timpul necesar pentru lovitura de palat care l-a propulsat pe domnul Mircea Geoană.
„Cel mai mare partid, cel mai apropiat de dorințele și cerințele românilor”, a mai spus noua președintă. Nimic mai fals: din decembrie 2016, PSD chiar că nu a avut altă grijă decât să-l ferească de justiție pe fostul său lider și pe apropiați ai săi. A mascat totul printr-o strategie economică apocaliptică, de pompare de bani sub formă de majorări de salarii în sectorul public și de pensii, mascând-o emfatic în „cea mai mare creștere economică”, doar că prin consum. Schema fusese demontată de economiști de renume din alte țări, dar a servit de minune în contextul intern dat. Rezultate, pe scurt: inflația la cel mai mare nivel din UE și creștere exponențială a datoriei publice, pe care o vor plăti, vorba clasicilor, și „urmașii urmașilor noștri”; între timp, lipsa investițiilor publice are efecte cumplite. Curând, PSD va deconta cu vârf și îndesat imensele tâmpenii făcute – că vor fi sau nu la conducere cei care le-au comandat nu va avea nicio importanță.
Noii lideri ai partidului se amăgesc și încearcă să ne amăgească și pe noi că vor trage concluziile necesare după cele întâmplate pe 26 mai și că vor acționa în consecință. Reperul lor repetat cu obstinație: alegerile europarlamentare. Nici o vorbă despre cauzele adevărate care au făcut ca atunci PSD să fie întrecut de un alt partid pentru prima oară în 30 de ani. Probabil că nici nu sunt capabili s-o facă, toți au contribuit prin slugărnicie și obediență la asta. Niciunul dintre ei nu este „un om de partid”, ci doar din camarila fostului lider. Cum să le pretinzi să discute deschis despre abandonarea stilului cu adevărat ceaușist din ultimii ani?
O altă declarație a ministrului Budăi a fost de o sinceritate năucitoare: nu a găsit osanale mai potrivite pentru doamna Dăncilă decât că n-o prea știa până a devenit membru al guvernului condus de ea, dar a profitat apoi de poziție ca să-și dea seama sub ce premier și om minunat slujește patria. Ce să spun, mare noutate! Un premier care nu-și poate alege membrii cabinetului nu poate fi decât o marionetă, ca și miniștrii săi. Și ce încredere mai poți avea într-un asemenea guvern?
Doar internetul, în vastitatea sa, poate găzdui exemplele de incompetență, dar și de rea-credință de la vârful țării din ultimii doi ani și jumătate, perioadă care parcă a vrut dinadins să le întreacă pe toate la aceste capitole. Chiar dacă liderii actuali ar vrea cu adevărat să întreprindă ceva folositor românilor, capacitățile lor intelectuale și manageriale nu vor fi capabile să-i ridice la acest nivel. Și nici n-ar avea cu cine să se sfătuiască, la cât de lamentabilă a ajuns resursa umană din jurul lor. Uimirea lor este sinceră: „Le-am dat și nu ne-au votat! Trebuia să le luăm?”, spunea unul din ei – nu mai contează cine, pentru că oricum se vor îndrepta toți spre ieșire pe ușa din dos, mai devreme sau un pic mai târziu.
Cteste intreg articolul si coemnteaza pecontributors.ro
