Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

ANALIZA Votul „diasporei de acasă” pentru instituții „ca afară”

de Dumitru Sandu     Contributors.ro
Vineri, 14 iunie 2019, 17:50 Actualitate | Opinii


Dumitru Sandu
Foto: Arhiva personala

A fost în 26 mai 2019 un vot pentru justiție? Da, dar pentru o justiție altfel înțeleasă decât cea pe linia ordonanței 13 din 2017 și a propagandei partidelor politice de la putere, de atunci până acum. Justiția făcută majoritar prin ordonanțe de autoapărare a castei de la putere, nu are de a face cu cea implicată în votul masiv din mai 2019. Mai exact, votul cumulat din 26 mai, europarlamentare+referendum, poate fi citit, prin opțiunile majore de la urne, ca susținere pentru reformarea instituțiilor interne astfel încât administrația publică, școlile, spitalele, guvernul din țară să fie „ca afară”, ca în țările din Uniunea Europeană unde cei mai mulți dintre diasporeni lucrează (Sandu 2019). Se poate vorbi de o ”diasporă de acasă”? În sens strict, nu. Da, în sens figurat, metaforic, de totalitate a rudelor, prietenilor și cunoștințelor din țară care gândesc (critic, cel mai adesea) și simt foarte apropiat de cei din străinătate de care sunt foarte legați. De acest sens figurat este nevoie în spațiul public românesc, cel puțin, pentru a evidenția faptul că cei plecați în străinătate, structurați ca diaspore, nu sunt pe altă planetă. Ei trăiesc acolo și aici (comunități transnaționale) iar de cei de aici sunt frecvent atât de legați încât aceștia din urmă preiau modele culturale învățate în străinătate pe care le aplică în afaceri, la vot, în modul de viață etc. Mai mult, și cu suficientă argumentație empirică, diaspora românească a contribuit și contribuie semnificativ la modernizare lumilor de acasă (Sandu, 2010). Se poate stabili, empiric, cu probe de cercetare, existența unei astfel de proiecții sociale a diasporei în comunitățile de acasă? Da, prin mișcările sociale începute în ianuarie-februarie 2017 și prin modul de vot comunitar de la prezidențiale din 2014 până la alegerile din mai 2019.

Unde se regăsește cel mai mult, în țară, profilul votului din străinătate ?

Din păcate datele de sondaj disponibile public, pe temă, sunt sărace. Din fericire, datele oficiale culese la alegeri și analizate la nivel de comunitate locală vorbesc din plin, cu sens, despre rolul covârșitor al diasporei de acasă în schimbarea societății românești. Votul pro Klaus Johannis din 2014, spre exemplu, a putut fi pus în relație nu numai cu experiența de migrație a comunelor și orașelor (unități administrativ teritoriale – UATuri de rang 2) ci și cu locul din străinătate unde erau plecați, majoritar, oamenii locului (Sandu 2014).

Voi încerca să identific spațiile comunitare din România care au profilul de vot cel mai apropiat de profilul opțiunilor electorale din străinătate. Comunitățile despre care vorbim în acest caz sunt fie sate din mediul rural, fie localități componente ale orașelor (i) . Atunci când referirea se face la comunele sau orașele care le includ voi face specificarea necesară.

În străinătate, aproape trei sferturi dintre votanți au optat pentru Alianța 2020 USR-PLUS (44%) sau pentru PNL (32%). Singurul tip de localitate dintre cele șase prezentate în Tabelul 1 care are aceeași ierarhie între primele două partide câștigătoare este cel al localităților cumulativ dezvoltate (capital material, uman, vital și de stare de sănătate). În această categorie a fost înregistrată exact ierarhia din diaspora, cu USR-PLUS pe primul loc (28%) și PNL pe locul al doilea (24%). Este drept că procentele sunt mai mici în localitățile cumulativ dezvoltate decât la votul din diaspora, dar ierarhia se păstrează. Altfel spus, comunele și orașele din țară cele mai dezvoltate se apropie cel mai mult de profilul de vot din străinătate.

La polul opus se situează localitățile cu sărăcie accentuată, cumulativă. Acestea sunt specifice pentru votul pro-PSD. Cu datele din tabelul în discuție, votul pro-PNL pare să aibă o specificitate comunitară redusă. Orașele și comunele în care s-a votat predominant PNL nu sunt atât de sărace precum cele în care PSD a avut multe opțiuni dar nici atât de bogate ca cele în care s-au înregistrat ponderi ridicate în favoarea Alianței 2020. Specificul de structură socială teritorială pentru PNL pare să fie dat de o concentrate a voturilor în localitățile mediu dezvoltate sau sub medie. Pentru restul partidelor cu alegeri sub 10% pe tip de localitate, diferențierile comunitare ale votului sunt reduse.

Datele simple anterior menționate argumentează clar ideea că, pe ansamblu, votul din 26 mai a avut o puternică dependență de tipul de comunitate locală sub aspectul dezvoltării umane. Desigur, constatările rezultate din analizele la nivel teritorial nu pot fi extrapolate la indivizii care locuiesc în comunitățile respective (ii) . Ceea ce probează însă, analizele pe care le prezint este existența unei culturi comunitare a votului, cu multiple rădăcini. Una dintre acestea este dată de nivelul și tipul de dezvoltare umană a localității. Vom vedea însă, imediat, că în structurarea culturii comunitare a votului intră mult mai mulți factori legați de experiența de migrație, stocul de educație, localizarea centrală sau periferică a localității în microregiune, compoziție etnică etc.

Deocamdată, tot la nivel interpretativ, pornind de la același Tabel 1, notăm că analiza infirmă speculații care ar susține că tabloul final al alegerilor, pe liniile lui majore, ar fi rezultat al vreunei conspirații. În aceeași serie interpretativă notăm și ideea că votul din diaspora nu a fost unul de unicitate absolută. Acesta seamănă mult sub aspectul ierarhiei între primii doi câștigători cu cel din comunitățile puternic dezvoltate din țară.

Tabelul 1.Ponderea votanților la europarlamentarele din 2019 pe tipuri de dezvoltare umană locală în România


Baza de date: BEC pentru opțiunile de vot și Sandu 2016a pentru tipologia localităților sub aspectul dezvoltării umane locale.

Între agendă publică și cultură politică locală

Evident, însă, votul, chiar dacă îl considerăm nu la nivel individual ci agregat, de localitate, este departe de a fi determinat numai sau în principal de tipul de localitate identificat prin profilul de dezvoltare social-economică. Ne așteptăm să fi contat foarte mult agenda publică locală și cultura politică a locului. Ambele categorii de factori se află, la rândul lor, sub influența directă sau indirectă a tipului de dezvoltare locală, a centralității spațiului de referință în context microregional și a experienței comunitare de migrație în străinătate. Desigur, în ecuația votului comunitar contează și campaniile electorale ale partidelor și ideologiile sau informațiile pe care le propagă mass-media (mai mult sau mai puțin sub influența contractelor de publicitate sau a altor recompense similare venite de la partide). Această ultimă categorie de factori nu este inclusă în analiza de față din simplul motiv că nu dispunem de date adecvate pentru măsurare. Știm, însă, că influența de partid sau mediatică asupra votului comunitar este cu atât mai redusă cu cât sunt mai puternice relațiile constatate empiric între profilul de vot comunitar și factorii nemanipulabili prin campanii electorale. Ipotezele implicate în construirea modelului teoretic din figura 1 susțin că :

1.Votul de responsabilizare instituțională a fost specific pentru comunitățile cu ponderi mari de votanți pro-Johannis în 2014 și cu participare largă la referendumul pentru legile justiției (ipoteza responsabilizării instituționale). Funcție de cei doi factori menționăm că ipoteza responsabilizării instituționale are două specificări:

a- Votul de responsabilizare instituțională dat pentru Klaus Johannis în 2014 a continuat să aibă ecou la alegerile europarlamentare din 2019 favorizând în primul rând opțiunea pro-PNL și în al doilea rând pe cea referitoare la USR-PLUS și, implicit, descurajând opțiunea pro-PSD (ipoteza inerției votului din 2014)

b- Participarea sporită la referendumul pentru legile justiției a constituit un factor de favorizare a voturilor în favoarea PNL și USR-PLUS dar de defavorizare a opțiunilor PSD (ipoteza referendumului).

2. Experiența consolidată de migrație în străinătate – indicator esențial pentru cultură critică și agendă publică orientată spre responsabilizare instituțională – este de așteptat să favorizeze semnificativ voturile USR-PLUS și PNL (ipoteza ”diasporei de acasă”).

3. Locațiile rezidențiale centrale favorizează comunicarea extinsă, comparațiile multiple și, implicit, votul de responsabilizare instituțională specific pentru Alianța 2020 și PNL (ipoteza locului central).


Figura 1. Modelul teoretic al explicării opțiunilor politice dominante la nivel de comunitate locală

Testarea ipotezelor menționate am realizat-o prin analizele prezentate sintetic în anexă. Acestea au, inevitabil, un caracter tehnic, fiind destinate specialiștilor. În continuare voi interpreta rezultatele tehnice pentru a extinde aria de circulație a constatărilor pe un spațiu mai larg, dincolo de limitările pe care le impune limbajul tehnic al analizei.

Efectul referendum+vot inerțial

Comunitățile care în 2014 au avut ponderi mari de votanți, la turul al doilea, în favoarea lui Klaus Johannis au înregistrat, în mai 2019, ponderi ridicate ale susținătorilor PNL, în primul rând și USR-PLUS în al doilea rând. În aceleași comunități, complementar, voturile în favoarea PSD au fost de frecvența relativă redusă. Desigur, în această configurație cauzală a contat și faptul că președintele țării și-a asociat deschis intervențiile publice cu PNL, în special în legătură cu referendumul pentru legile justiției.

Similar, participarea la votul pentru referendum a adus, în țară, voturi suplimentare pentru principalele partide din opoziție (PNL, USR, PLUS). Este clar că în fața unei mari ponderi a electoratului a eșuat ideologia transmisă înainte de alegeri ( de către o parte din liderii partidelor de la putere) în sensul de a susține că întrebările de la referendum nu sunt de actualitate și reprezintă numai un capriciu al celui care le-a propus instituțional.

Experiența comunitară de migrație

De ce partidele de opoziție au câștigat în 26 mai a.c. (vezi anexa), în țară, nu în străinătate, mult mai multe voturi în comunitățile cu experiență mare de migrație în străinătate, comparativ cu partidele de la putere? Din simplul motiv, menționat deja, că oamenii locului care cunosc mai bine străinătatea, fie pentru că au lucrat în afară sau pentru că au sau au avut rude și prieteni acolo sunt mai informați la modul comparativ și, implicit, mai critici cu instituțiile centrale, locale și regionale.

Relația apare și mai clar dacă urmărim datele tabelului de mai jos. Comunitățile locale cu cea mai bogată experiență de migrație în străinătate – cu reveniți acasă sau plecări după accesul în UE, în perioada crizei globale sau după aceasta – sunt cele în care USR, PLUS și PNL au avut cele mai mari ponderi de votanți. La polul opus, în localitățile cu experiență de migrație redusă, predominant a fost votul în favoarea PSD. Pentru restul partidelor, votul nu a mai fost diferențiat în funcție de profilul comunitar al experienței de migrație.

Tabelul 2.Ponderea voturilor la europarlamentarele din 2019 pe partide și tipuri de experiențe comunitare de migrație în străinătate

Sursa de date: BEC. Pentru baza de date referitoare la tipologia comunitară a experiențelor de migrație, vezi Sandu, D. 2016b. Exemplu: 38% dintre votanții cu rezidența în comunități cu experiență de migrație internațională redusă au optat, în mai 2019, pentru PSD.

Altfel spus, ierarhia de vot în comunitățile bogate în experiențe de migrație în străinătate cu Alianța 2020 pe primul loc, urmată de PNL și PSD a fost la fel ca în străinătate. Acestea sunt ceea ce am denumit, figurat, comunitățile diasporei de acasă.

Nucleele de comunicare și dezvoltare teritorială vor instituții ”ca afară”

Cea de-a treia ipoteză a ”locului central” în contexte microregionale este iarăși susținută de date (anexa). Aceasta poate fi mai ușor înțeleasă dacă urmărim logica relațiilor din mediul rural. Satele centrale (pe teritoriul cărora se află primăriile și principalele instituții locale) din comunele mai mari, apropiate de mai multe orașe, dar mai ales de orașele mari de peste 200 de mii de locuitori, sunt cele în care voturile pentru PNL și USR-PLUS au fost mai frecvente .

Oportunitățile de comunicare externă în sine sunt cele care au favorizat votul pentru Alianța 2020 și PNL. Nivelul de dezvoltare al localității (UAT2) în sine apare corelat diferit cu votul. Configurația relațiilor identificate prin analiză indică faptul că votul pro-Alianța 2020 a fost dat în special în comunitățile cumulativ dezvoltate (educație, stare materială, sănătate și capital vital dat de vârstă). Apare o relație de același tip și în cazul votului pro-PSD dar nu și în cazul opțiunii pentru PNL. Este foarte probabil că o parte semnificativă a electoratului PNL din comunitățile bogate a migrat către USR-PLUS. Procese sociale de acest gen, odată începute tind să aibă o mare inerție în timp.

Efectul de județ

Dacă printr-un experiment amplu – greu de realizat în practică dar posibil prin analize de tipul celor din anexă – am da la o part efectul compoziției sociale a populației, al localizării microregionale a localităților și al nivelului lor de dezvoltare – am putea afla care este efectul de județ în cazul votului din 26 mai 2019. Fără a mai prezenta detaliile tehnice (iii) , menționăm constatările. Există cinci mari categorii de județe sub aspectul modelelor de influențare a votului pentru europarlamentarele 2019. Este vorba de :

    • Județe de controversă multiplă între votanții pentru PNL – PSD – Alianța 2020: Sălaj și Timiș.
    • Județe în care predomină orientarea numai spre PNL. Acestea sunt localizate în Muntenia, în apropiere de București (Ilfov, Prahova, Călărași, Ialomița) și în Moldova estică (Botoșani, Iași, Vaslui).
    • Județe cu orientare de vot predominant spre PSD, în Oltenia (Dolj, Olt, Mehedinți, Gorj), nordul Munteniei (Argeș, Dâmbovița, Buzău.), Crișana-Maramureș (Maramureș), Moldova (Galați, Neamț).
    • Județe de controversă PSD-PNL, situate majoritar în Transilvania în sens larg (Sibiu, Brașov, Alba, Bihor, Cluj, Arad, Bistrița-Năsăud, Satu Mare, Mureș, Hunedoara, Caraș-Severin) dar și în afara arcului carpatic (Bacău, Suceava, Vrancea, Vâlcea).
    • Județe fără orientare electorală specifică: Giurgiu și Brăila.

Cât din aceste regionalizări de comportament electoral sunt datorate unei culturi politice specifice și cât din configurația lor derivă din particularități de campanie electorală nu știm. Sunt necesare date suplimentare.

Concluzii și discuție

  1. La baza votului individual exprimat de cei peste nouă milioane de români care au participat la europarlamentarele din 2019 a stat și un fundament comunitar, de obicei neglijat în analizele de după alegeri. Este vorba de cultura politică și de agenda publică existente în comunitățile locale din care provin votanții. Dacă acest fundament comunitar ar fi fost nerelevant, atunci între configurația voturilor la nivel de localitate și caracteristicile comunităților locale ar fi de așteptat să nu existe relații semnificative (statistic și sociologic). În fapt, „ discutând cu date electorale” din peste 9000 de sate și localități componente ale orașelor am constatat că votul în discuție a fost puternic dependent de profilul social, cultural și economic al comunităților de rezidență. Altfel spus, a existat în mod convingător și un vot comunitar ca bază a celui individual. Este ceea ce am încercat să înțelegem prin analiza de față.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















2173 vizualizari


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version