Ne aflăm, fără îndoială, la o răscruce de drumuri, iar alegerile pe care le vor face cetățenii la sfârșitul lunii mai, când sunt chemați să voteze, vor avea un impact definitoriu asupra viitorului Europei.

Antonio TajaniFoto: Agerpres

Articolul este semnat de actualul președinte al Parlamentului European, Antonio Tajani, și de următorii foști președinți: Lordul Plumb (1987-1989), Enrique Barón Crespo (1989-1992), Klaus Hänsch (1994-1997), José María Gil-Robles (1997-1999), Pat Cox (2002-2004), Josep Borrell Fontelles (2004-2007), Hans-Gert Pöttering (2007-2009) și Jerzy Buzek (2009-2012).

Am fost președinți ai Parlamentului European atât în perioade de incertitudine, cât și în perioade de optimism. De-a lungul istoriei postbelice a continentului, solidaritatea i-a unit pe europeni și le-a permis să înfrunte cu succes cele mai mari dificultăți, chiar și când norii incertitudinii întunecau orizontul. Acum nu mai vorbim de state membre „vechi” și „noi” - vorbim de o singură Europă, de la Helsinki la Nicosia, de la Lisabona la București și Varșovia.

Vechi certitudini care au folosit Europei și întregii lumi încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial sunt acum grav afectate de un nou val de politică tranzacțională și de tensiuni geopolitice din ce în ce mai mari, într-o nouă eră, caracterizată printr-o competiție intensă pentru putere.

Noi, ca europeni, nu putem alege în locul altora. Nu putem să controlăm ce fac alții. Putem să hotărâm însă pentru noi înșine, făcând alegeri colective în propriul nostru interes, în concordanță cu nevoile și valorile noastre și cu nevoile lumii înconjurătoare.

Uniunea Europeană este mai puțin perfectă decât și-ar dori-o mulți, dar este în același timp mai puțin imperfectă decât caricatura afișată de cei care o critică cel mai strident. Pentru a putea fi perfecționată și pentru a se putea adapta și reforma, ea trebuie mai întâi să fie menținută.

În urmă cu patruzeci de ani, în iunie 1979, Parlamentul European a fost ales pentru prima dată. Patruzeci de ani mai devreme, în 1939, tineri europeni aparținând unei întregi generații au fost constrânși să lupte unii împotriva celorlalți. Cincizeci și cinci de milioane de persoane au fost ucise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din acel moment, colaborarea pentru a găsi soluții la probleme și la diferende a constituit fundamentul păcii și unității europene. A fost o lecție pentru care am plătit un preț mult prea mare, care nu ar trebui să fie uitată sau abandonată prin apatie sau ostilitate.

În sondaje, sprijinul pentru Uniunea Europeană se situează la maxime istorice. Acesta trebuie acum să se transforme într-un sprijin la urne. Avem cea mai mare piață unică din lume. Valorile și tradițiile noastre - demnitatea fiecărei ființe umane, libertatea, democrația, ordinea juridică și pacea - stau la baza modului nostru de viață.

Acum, mai mult decât oricând, Europa are nevoie de europenii săi. Iată de ce subsemnații, președintele actual al Parlamentului European și foști președinți ai Parlamentului European, facem apel la popoarele Europei ca ele să își exercite dreptul și responsabilitatea civică de a vota la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European.