S-au împlinit la începutul lunii aprilie 30 de ani de când regimul Ceaușescu își îndeplinea nebunescul vis de a plăti în timp record o consistentă datorie externă. 21 de miliarde de dolari au fost achitați între 1981 și 1989 cu prețul unor inimaginabile sacrificii impuse populației.
La data de 12 aprilie 1989, profitând de Planara Comitetului Central al PCR, pe fondul aplauzelor și ovațiilor aferente, Nicolae Ceaușescu anunța victorios achitarea ultimei tranșe din datoria externă a României. “România nu mai plătește nimănui tribut” glăsuia Nicolae Ceaușescu, iar vorbele lui de atunci par să semene teribil cu felul în care se exprimă astăzi președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea,
În fapt, secretarul general făcea anunțul în reluare. Îl mai făcuse cu aproape două săptămâni înainte, cu ocazia ședinței Comitetului Politic Executiv. La sus-amintita plenară, Ceaușescu plusa. Bâlbâitul făcea exerciții de oratorie. Vorbea despre intenția de a propune celor mai înalte foruri de conducere ale PCR adoptarea unei hotărâri în conformitate cu care România să nu mai contracteze niciodată astfel de împrumuturi înrobitoare. Nu fiindcă a venit Revoluția, nu pentru că PCR s-a aneantizat pe data de 22 decembrie 1989, nu deoarece Nicolae Ceaușescu și „sinistra lui soție” au fost executați după un simulacru de proces pe data de 25 decembrie același an, România are astăzi iarăși datorii . Aproape nimeni nu mai știe cât cu exactitate având în vedere ritmul cu care actualii guvernanți îndatorează țara. Oricum, o sumă imensă nu numai prin comparație cu cele 21 de miliarde de dolari contractate în anii 70 pe care Ceaușescu le-a dorit rapid achitate cu începere din anul 1982. Aceasta după ce în 1981 țara noastră intrase pentru câteva zile în încetare de plăți fiind incapabilă să achite o rată din datorie ajunsă la scadență.
Îndată după 12 aprilie 1989 s-a declanșat isteria obișnuită. Ordonată de înaltele foruri de conducere ale partidului. Ceaușescu trebuia glorificat încă o dată pentru epocala lui realizare. Adică pentru faptul că vreme de aproape 9 ani le-a impus românilor nenumărate privațiuni- produse alimentare lipsă, frig în case, întreruperi așa-zis planificate de furnizare a energiei electrice și termice, sistarea, practic, a oricăror importuri, etc, etc-. S-au ordonat întocmirea de șuvoiuri de telegrame de felicitare, adunări populare de adeziune.
Naivi din fire, românii chiar sperau că va începe să le fie un pic mai bine. Habar nu aveau că Nicolae Ceaușescu avea cu totul alte planuri. Nu dorea să dea un leu în plus pentru consum, unii spun chiar că plănuia să înființeze o bancă al cărei rost ar fi fost acela de a le acorda împrumuturi avantajoase țărilor în curs de dezvoltare.
Anunțul lichidării datoriei externe a venit cu puține zile înainte de sărbătorile de Paște. Deja de mulți ani, autoritățile județene și municipale din Bihor și din Oradea deciseseră că locuitorii acestei zone primeau carne pe tichet- câte 1 kilogram de persoană- înainte de 1 mai și cu ocazia Anului Nou. O formă mascată de a spune că bihorenii aveau de la stăpânire dreptul de a cumpără legal carne înainte de Paște și de Crăciun. În rest, trebuiau să se descurce. Sigur și amărâtul de kilogram se obținea la capătul a câtorva ore de coadă.
M-am dus și eu să îmi iau drepturile rânduite de activiștii locali și județeni. Unii dintre ei trecuți acum în lumea drepților, alții pensionari de lux, o a treia categorie astăzi prosperi oameni de afaceri ori chiar parlamentari. Pe listele PSD, desigur.
citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
