Anunțul triumfalist al ministrului italian de interne cu privire la trimiterea în România a 13 deținuți români este doar o mișcare ieftină de populist anti-migrație care alimentează teama de străini. În fapt, nu este nici măcar o știre, transferurile de deținuți între Italia și România fiind destul de frecvente. Mai mult, acestea sunt reglementate de legislație europeană în domeniul cooperării judiciare în materie penală încă din 2008. E adevărat, funcționarea eficientă a acestui mecanism de recunoaștere a sentințelor și transfer între statele membre este de dată ceva mai recentă.

Un alt aspect relevant care nu s-a spus în dezbaterea privind transferul deținuților români dinspre Italia spre România este că Italia are o problemă aproape la fel de mare cu condițiile de detenție și supra-aglomerarea. Singura diferență de dată recentă este recursul compensatoriu de care beneficiază, la o scară îngrijorătoare, deținuții din România.

În baza unui acord la nivel european, Decizia cadru 909/2008, transferul de deținuți dintr-o altă țară UE spre țara de origine este bine reglementat și funcțional. România a transpus Decizia Cadru 909 la data de 26 decembrie 2013, iar Italia încă din 05 decembrie 2011.

În ultimii cinci ani, doar dinspre Italia, au fost transferați în România 374 de deținuți.

Decizia cadru 909 nu se referă doar la transferul în sine al deținuților, ci are prevederi care ar trebui să ajute persoanele transferate să fie reabilitate și să se poată reintegra în societate. Ceea ce nici România, nici Italia nu fac sau fac într-o manieră minimală. Autoritățile italiene au preferat să anunțe într-o manieră populistă că transferă deținuții români, iar autoritățile române, prin vocea ministrului Justiției, s-au rezumat în a anunța că „este o dovadă a capacității noastre de a asigura condiții în închisori la standarde europene”. Nimic mai mult.

Centrul Român de Politici Europene lucrează împreună cu colegi italieni și spanioli, de mai bine de un an, pe această temă a cooperării judiciare în materie penală între aceste trei țări, inclusiv transfer de deținuți – reglementat clar prin Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Iată aprecierile colegilor noștri italieni de la Universitatea din Torino - Stefano Montaldodespre declarațiile oficialului italian:

• Aceste transferuri au loc datorită legislației Uniunii Europene și a unor regulamente clare. (n.n. Transferul deținuților în interiorul UE se face după reguli clare și o analiză detaliată a dosarului și sentinței inclusiv de către autoritățile din țara către care va fi transferat deținutul. Transferul se face, în multe situații, cu acordul acestuia)

• În Italia, nu există un plan strategic interministerial, aceasta este munca zilnică a unei unități din Ministerul Justiției care face asta timp de cel puțin 7-8 ani. Ministerul de Interne din Italia nu are competență în punerea în aplicare a acestei legislații europene.

• Această legislație ar trebui să faciliteze reabilitarea infractorului, prin alegerea locului “cel mai bun” pentru a executa sentința, în vederea reintegrării sociale viitoare (și, prin urmare, pentru a evita recidiva, o perspectivă reală de siguranță publică pe termen lung).
• Cu România există o activitate serioasă și intensă (deloc ușoară) care se întâmplă de ani de zile: declarațiile de acest fel nu sunt chiar o mână de ajutor pentru colegii noștri români.

Aprecierile noastre legate de aceste transferuri:

• Dacă este vorba despre transferuri de deținuți și nu deportare (ceea ce este puțin probabil) trebuie analizat dacă aceste acțiuni s-au făcut cu acordul celor condamnați.

• Este deja de notorietate faptul că tot mai mulți deținuți români cer transfer în închisorile cu condițiile cele mai proaste tocmai pentru a beneficia de compensații. Aceasta s-ar putea să fie și situația celor 13 deținuți români care au fost aduși în țară din Italia. Din păcate, în România, nu există niciun mecanism de urmărire a acestora și nici programe de reabilitare eficiente. De aici și gradul ridicat de recidivă.

• Ministrul român al Justiției ar fi putut să explice mult mai clar aceste detalii și să pună în contextul corect declarațiile exaltate ale unui politician populist.
  
  
  Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro