Cu toții suntem cu ochii pe buget în aceste zile. ”Cu ochii ca pe butelie” aș zice folosind o expresie clasică, dar, în vremuri atât de inovative precum începutul lui 2019, mai că aș zice ”cu ochii ca pe aisberg”. Figura de stil mi-a fost inspirată chiar de Finanțe, via ANAF, printr-un comunicat cât un aisberg numit ”Operațiunea Iceberg” (sic). Voi încerca o scurtă analiză pe acel text ceva mai jos, dar deocamdată mă grăbesc să semnalez o greșeală cu privire la acest buget, care sper să fie doar de redactare, astfel încât factorii de decizie să mai aibă timp să o elimine.
Acest buget are un excedent toxic, de ”angajament”. Și nu e vorba de utilizarea în obișnuita sintagmă ”credite de angajament” (care angajează plăți viitoare) ci de niște nemaiauzite angajamente din partea conducerii Administrației Fiscale.
Raportul de fundamentare (privind situația macroeconomică pe 2019 și proiecția pe 2020-2022) ne spune că ”planificarea bugetară pe anii 2019 -2022 a avut la bază măsurile de relaxare fiscală începute în perioada 2015-2016 în scopul stimulării creșterii economice (noul cod fiscal și majorările salariale și ale unor drepturi de natura asistenței sociale)” [1] Se trece la argumente și mai concrete ”realizările veniturilor bugetare la nivelul anului 2018/prognoza pe termen mediu 2018-2022 (prognoza de iarnă 2019) elaborată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză conform căreia creșterea reală a PIB în anul 2019 va fi de 5,5%/ angajamentul ANAF de a colecta venituri suplimentare de aproximativ 7,5 mld lei prin intensificarea acțiunilor de îmbunătățire a colectării și reducerea evaziunii fiscale...”
Scrie negru pe alb și încă de trei ori: Planificarea / bugetul se bazează pe angajamente! După ce se mai reia cifra aceea de 7,5 miliarde venituri suplimentare, urmează angajamentul defalcat. ”În structura veniturilor fiscale, veniturile din impozit pe profit sunt prognozate să crească cu 0,1 puncte procentuale comparativ cu anul anterior la un nivel de 1,7% din PIB în 2019(…). Evoluția în anul 2019 este influențată în principal de angajamentul ANAF de a colecta venituri suplimentare de 0,5 miliarde lei…”. Apoi ”Se estimează că veniturile din impozite și taxe pe bunuri și servicii vor înregistra o creștere de 0,9 puncte procentuale față de anul anterior la 10,8% în PIB în 2019. Acest lucru se datorează în principal angajamentului ANAF de a colecta venituri suplimentare de 6 miliarde lei la TVA și de 1 miliard lei la accize ca urmare a măsurilor privind îmbunătățirea colectării și combaterea evaziunii”.
Iar cum în literatură poți reda o idee prin mai multe mijloace specifice, și în proiectul de buget când nu se vorbește de ”angajamente”, se vorbește de ”asumare”. Dacă la TVA vom avea o creștere de 0,5 puncte procentuale față de realizările anului 2018, ajungând la 6,8% în PIB în anul 2019, este pentru că s-a introdus obligativitatea caselor de marcat electronice dar și pentru că există ”veniturile asumate de ANAF a fi încasate suplimentar din îmbunătățirea colectării”. Iar la accize, care ”se vor situa în anul 2019 la un nivel de 3% din PIB, similar cu ponderea în PIB din anul anterior”, influența vine din ”veniturile asumate de ANAF a fi încasate suplimentar din îmbunătățirea colectării” și apoi din ”creșterea nivelului de accize pentru produse tutun”.
Toate bune, dar și literatura parcă are nevoie de niște limite, ca să nu fie o simplă ficțiune de duzină. (Limite pe care, până acum, nici actuala guvernare nu a avut bravura să le forțeze. M-am dus la bugetul din 2017 – nimic de angajamente. M-am dus la bugetul pe 2018 – în continuare, ANAF se abținea să-și ia angajamenete în așa măsură încât să faci planificare bugetară pe ele).
Poate era normal să se facă așa o planificare acum 30 de ani, la începutul de 89, dar între timp normalul s-a schimbat, suntem în 2019!
Nu se poate fundamenta un buget de țară pe simple bune intenții. Și vorba vine bune intenții : citind de angajamente și asumări, mai ales după o schimbare intempestivă și enigmatică la vârful Fiscului, contribuabilul de azi se și vede călcat de zapcii fluturând anagajamente în mână pe post de am venit în inspecție în baza analizei de risc, cum se spune acum, mai modern. De altfel, după ce i-a transmis contribuabilului de angajamente și asumări, guvernul poate liniștit să renunțe la capitolul ”creșterea gradului de conformare voluntară și îmbunătățirea relației cu contribuabilii” – nu mai are nimeni timp să-l citească (doar trebuie să se pregătească de inspecție!) plus că mai face și guvernul economie la metafore.
Dar să lăsăm contribuabilul în plata Lui. Angajamentele și asumările sunt și o palmă dată de Guvern propriului aparat administrativ, așa cum o palmă grea venea și anul trecut, chiar în aceeași perioadă, prin legarea primelor la inspectori de sumele strânse din inspecții. Spuneam și atunci și o spun și acum cu toată convingerea: am întâlnit – și ca mine au întâlnit și alții – profesioniști în ANAF care înțeleg că eficiența administrației nu pică din cer, nu se face din pixul angajamentelor, ci vine natural doar acolo unde se îmbunătățește pe bune relația cu plătitorul de taxe, acolo unde există clar o politică de stimulare a conformării voluntare. Ce înseamnă asta? – să-i ușurezi viața contribuabilui, să-i faci lucrurile clare, să-i dai certitudinea că știe ce plătește și am putea avea o întreagă listă de elemente dintr-o normalitate pe care ne-o dorim astăzi și pe care o impune contextul economic național/european/global.
Un comunicat cât un aisberg
Și acum să ne uităm puțin la Iceberg. Operațiunea Iceberg – acel enigmatic, foarte enigmatic titlul ales de ANAF zilele trecute pentru a anunța numele operațiunii ”pe care o va derula pe întreaga perioadă a anului 2019 la companiile mari”.
Dar de ce să aleagă originalul în engleză și nu forma românizată (aisberg) când tot comunicatul sună atât de fiscal-românește? Dacă simbolistica aisbergului e că are o parte nevăzută și una văzută, în care partea de dedesubt e (im)previzibil de mare comparativ cu ce e deasupra, atunci … cum vezi o companie (mare) că plutește, cum trebuie să te uiți la ea ca la un aisberg, nu-i așa?
Ce-i drept, e o întrebare destul de obișnuită azi, pentru că toate administrațiile fiscale din lume se luptă, de la Marea Criză încoace, cu necunoscutul din ”base erosion and profit shifting/erodarea bazei de impozitare și mutarea abuzivă a profiturilor” (celebrul plan BEPS). Acest necunoscut este susceptibil să se întâlnească în … (ne)raportările grupurilor de companii multinaționale care au la dispoziție, nu-i așa?, tranzacțiile intra-grup pentru a minimiza profitul raportat, prin externalizarea adevăratului profit.
Poate or avea administrațiile aceleași întrebări, dar diferența stă în acțiune, în abordări. Există argumente pragmatice pentru o abordare non-agresivă a subiectului. Un caz real: după experimente nereușite, se pare că Paza de Coastă americană (US Coast Guard) s-a convins că fragmentarea (destructurarea dacă vreți) prin plasarea de explozibil într-un aisberg, mai ales a unuia uriaș, e un procedeu tehnic periculos de … imprevizibil, putând duce la răsturnarea mastodontului. Într-un limbaj deloc tehnic, ne putem imagina că iese mai rău și nu mai bine. Și atunci ce-au făcut cei de la US Coast Guard? S-au concentrat pe sisteme de localizare și dezvoltarea de modele matematice de predicție, care să simuleze traseul aisbergului și astfel să se creeze culoare navigabile sigure. Desigur, la nevoie, dacă altfel nu se poate, aisbergul poate fi capturat și împins pentru eliberarea culoarului. Rețineți însă arma principală – localizare și simulare!
Să ne uităm acum cum tratează problema aisbergului paza de coastă bugetară americană aka IRS (Fiscul). În toamna anului trecut, au anunțat cinci noi campanii de conformare fiscală în rândul companiilor mari și diviziilor internaționale. Au început cu 13 în ianuarie 2017, au urmat 11 în în noiembrie, cinci în martie 2018, șase în mai, cinci în iulie, și, iată, cinci în septembrie. Ce sunt aceste campanii? – ”vârful unui efort pe scară largă de redefinire a conformării în rândul marilor companii și construirea unei infrastructuri de suport în cadrul departamentului mari contribuabili. Ele cer planificare strategică în alocarea corectă a resurselor, instrumente de control, dar și pregătirea contribuabilului (training), măsurători exacte (metrics) dar și evaluarea impactului (feedback)”. Cum le place americanilor să spună, abordarea lor este acum de ”examinare pornind de la probleme (issue-based examinations) în care organizația decide care probleme de conformare reprezintă cu adevărat un risc și sub ce formă trebuie să li se răspundă”. [2]
Și acum să ne întoarcem în apele noastre, unde și ANAF are, la final de comunicat, și ceva despre evaluare pe bază de risc – ”verificări fiscale la contribuabilii cu activitate de impact în toate domeniile de activitate economică. Acestea vor avea la bază evaluarea riscului pentru fiecare contribuabil, raportat la dispozițiile Codului de procedură fiscală precum și a legislației din domeniu”.
Deci, dacă suntem în rândul lumii, unde e problema? Problema e în starea de neîncredere că una se vede la suprafață și alta… se ghicește sub cuvinte. Când ai în minte o evaluare cu adevărat pe bază de risc simți nevoia să adaugi mai mult decât ”verificări fiscale la contribuabil” și te ferești cât poți de mult de termenul ”toate”. Asta nu sună a planificare strategică, nici a resurselor folosite, nici a efectelor urmărite. E ca și cum Paza de Coastă ar veni și ne-ar asigura – stați liniștiți, am fost la toate aisbergurile, am intrat în ele și le-am pus explozibil, pentru orice eventualitate. Acum e drept că nu mai aveți pe unde să navigați, dar, hei!, măcar au dispărut aisbergurile!
În curând se vor face trei ani de când o echipă de experți de la FMI venea cu un raport despre cum ar trebui să arate o campanie de îmbunătățire a conformării fiscale, printr-o adevărată abordare pornind de la probleme. Am vorbit pe larg despre raport aici. Concluziile erau de bun-simț fiscal. E nevoie de investiții în infrastructura tehnică și e nevoie de o nouă abordare la nivel de politică administrativă ca să se schimbe în mod real ceva. [3]
Nu știu ce s-o fi ales de acel raport și sfaturile lui adânci. Dar, văzând comunicatul-aisberg de la ANAF, auzind acum și de angajamentele-asumări, parcă le văd (sfaturile) cum plutesc în derivă pe un ocean încă mult prea înghețat de atâtea promisiuni de reformare a administrației fiscale.
Starea de neîncredere este principalul dușman al oricărei tentative de împrietenire cu contribuabilul. Iar ANAF ar trebui să se îngrijoreze de reacția pe care a stârnit-o un anunț care, în altă parte poate, ar fi trecut ca ceva normal, de colaborare între administrația fiscală și Comisia de prognoză pentru ”suport informațional suplimentar”. (vezi și știrea de la polonezi [4])
Îndepărtarea acestei stări de neîncredere [5] are o miză mare, mult mai mare decât de închipuim. Măcar acum, că tot deținem președinția ECOFIN și vedem mai bine cu ochii noștri cum se formează o Europă fiscală comună, am putea realiza că, de aici înainte, competiția între statele membre va sta nu în facilitățile fiscale oferite, ci în facilitățile administrative, în modul de aplicare și colectare a dărilor. [6]
Adrian Luca este partener fondator al firmei de consultanță Transfer Pricing Services
————-
Note:
[1] Este poate una din cele mai sincere confirmări că la noi acum principala preocupare este creșterea veniturilor pentru creșterea consumului și de aici creștere economică, și doar colateral se merge pe linia sănătoasă creșterea investițiilor (private/de stat) pentru creșterea economică și de aici creșterea veniturilor.
[2] Iată doar un singur exemplu care se referă tocmai la acestă valoare de piață de care aminteam mai sus: ”Campania distribuitorul american/inbound” care analizează dacă distibuitorul american înregistrează pierderi sau un profit prea mic, care nu sunt în acord cu funcțiile îndeplinite sau cu riscurile asumate în relația cu o companie-mamă din străinătate. Poate părea un detaliu că se oferă și numele responsabilului din IRS cu acestă campanie, dar faptul că se oferă și un manual despre ce se așteaptă practic de la acestă campanie – sigur nu e un detaliu pentru contribuabil.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe
