Ce țară coerentă e România!
Prin 1988, la o chermeză a unui medic împătimit de tablouri, l-am cunoscut pe Adrian Năstase. Era „un tânăr de viitor”, cercetător la ADIRI („Asociația de drept internațional și relații internaționale”), un soi de filială a DIE. Făcându-se prezentările, din scurta discuție pe care am avut-o atunci, am înțeles că tocmai își susținea doctoratul cu o teză despre Drepturile omului în România. Subiectul mi s-a părut, în context, de o extremă originalitate. „Bine, dar cum o să faceți?, l-am întrebat. La noi, în fiecare secundă, se încalcă câte un drept al omului!” – „Dar ce, mi-a răspuns specialistul în drepturile omului, credeți că în America e altfel?” Așa încât, la nici doi ani după aceea, când istoria l-a propulsat pe Năstase în funcția de ministru de externe, nu m-am mirat: veniseră tot ei la putere. Ce-i drept, cu un contingent proaspăt, antrenat, după defectarea generalului Pacepa în 1978, de către colonelul DIE Ristea Priboi. Acesta devine după ᾽90 membru PSD, apoi, când Năstase este trecut în schemă ca prim-ministru, ajunge consilier al lui și, în sfârșit, din 2006, urmărit penal.
Cum ziceam, totul a fost coerent la noi după 1989. Și parcă astăzi e mai coerent ca oricând: avem un prim-ministru pesemne că unic în lume, de vreme ce unică e și România, în care urmăriții și condamnații penali fac legile justiției. Prim-ministrul nostru ne răsfață cu giumbușlucuri verbale aproape zi de zi. În ultimile zile am aflat că „viitorul nostru se află mereu în față, nu în spate” și că verbele „a devansa”și „a devasta” sunt sinonime: în 2018, ne spune prim-ministrul, „România a devastat economia germană”. Avem un fost europarlamentar, Adrian Severin, condamnat la patru ani de pușcărie pentru luare de mită și trafic de influență în Parlamentul Europei, care, cu ocazia sărbătorii de preluare de către România a președenției UE, este plasat în loja oficială în spatele lui Donald Tusk și a lui Klaus Iohannis… Și câte și mai câte alte năzbâtii care, toate, fac sistem.
Așa încât, nu mi-a fost deloc mare mirarea să descopăr duminică seară, pe platforma Radio Clasic, următorul anunț public:
„La Sala Constantin Noica a Facultății de Filozofie va avea loc miercuri 16 ianuarie la ora 16 o întâlnire moderată de dl Prof. Univ. dr Vasile Morar cu tema Violența în istorie. O perspectivă etică și antropologică – cazuri din istoria recentă a României.
Invitați sunt: dl Petre Roman, fost Prim-Ministru, inginer și profesor universitar, și dl Teodor Brateș, fost redactor-șef adjunct la TVR în decembrie 1989.
Intrarea e liberă în limita locurilor disponibile.”
Măi să fie!, mi-am zis. „Dl Prof. Univ. dr. Vasile Morar” era faimos printre studenți, pe la sfârșitul anilor ᾽90, pentru acuratețea cu care dicta la un curs de Estetică, rând cu rând (lăsându-i pe studenți să ghicească cine e autorul!), pagini întregi din Estetica filozofului german Nicolai Hartmann, apărută la noi prin anii ᾽70 (și, culmea, studenții chiar au ghicit!). Dar ce legătură să aibă cursul său actual, intitulat O perspectivă etică și antropologică asupra violenței. Holocaustul și terorismul, cu crimele împotriva umanității din decembrie 1989 din România? După câte știam, cei doi invitați figurau ca „suspecți” și erau puși sub urmărire penală în „Dosarul Revoluției” tocmai pentru „săvârșirea de infracțiuni contra umanității”. Iată ce spunea Comunicatul din 18 aprilie 2018 al Biroului de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre Teodor Brateș:
În cauza cunoscută generic sub denumirea „Dosarul Revoluției”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus extinderea și efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanității față de suspectul Brateș Teodor, la data săvârșirii faptelor -adjunct al redactorului șef al Redacției ”Actualități” din TVR, pentru fapte comise în intervalul 22 – 31 decembrie 1989.
Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:
Suspectul Brateș Teodor – adjunct al redactorului șef al Redacției ”Actualități” din TVR – a fost principalul factor de diseminare a știrilor false, cu caracter diversionist, în acest fel contribuind într-o foarte mare măsură la instalarea psihozei teroriste ce a afectat profund întreaga populației a României (militari și civili). Mesajele televizate ale suspectului s-au referit la atacuri teroriste asupra obiectivelor militare și civile, apă otrăvită, clădiri minate, diverse conduite abominabile ale așa zișilor teroriști, atacuri cu elicoptere, desanturi aeriene, coloane de blindate în deplasare etc. Repetarea acestui gen de dezinformare a făcut ca psihoza teroristă să atingă cote paroxistice și astfel să constituie principala cauză a numeroaselor pierderi de vieți omenești, vătămări și distrugeri petrecute în timpul evenimentelor revoluționare.
Și iată ce spunea Comunicatul din 20 mai 2018 al Biroului de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre Petre Roman:
În cauza cunoscută generic sub denumirea „Dosarul Revoluției”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus extinderea și efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii contra umanității față de suspectul Roman Petre, la data săvârșirii faptelor membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) și, începând cu 26 decembrie 1989, numit oficial prim-ministru al Guvernului României, prin Decretul nr. 1 din 26 decembrie 1989.
Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:
Suspectul Roman Petre a fost încă de la înființarea CFSN unul dintre factorii importanți de decizie ai acestui organism, iar în această calitate, la fel ca suspecții Iliescu Ion și Voiculescu Gelu Voican, a acceptat și oficializat decizii militare, unele cu caracter diversionist.
Deciziile diversioniste au avut caracter general, fiind vizate toate centrele urbane importante ale României. Acestea s-au materializat prin: deplasarea unor efective militare (eterogene, inclusiv din punctul de vedere al comenzii militare), complet echipate de luptă, inclusiv cu armament greu, în mod voit fără o eficientă coordonare, în interiorul marilor aglomerări urbane ale țării; darea de ordine privind deplasarea unor unități militare pe timp de noapte, fără asigurarea comunicării necesare cu celelalte unități militare dispuse deja în teren; solicitarea repetată prin intermediul TVR ca populația civilă, parțial înarmată, să participe activ la apărarea unor obiective urbane importante. Aceste acțiuni s-au desfășurat pe fondul psihozei teroriste generalizate indusă prin răspândirea în mod repetat a unor informații false privind acțiuni ostile, intense și diversificate, aparținând ”dușmanului terorist”. Informațiile au fost diseminate prin intermediul comunicațiilor militare și civile.
Aceste conduite au contribuit la survenirea unor consecințe deosebit de grave (numeroase pierderi de vieți omenești, vătămări corporale, fizice sau psihice, privarea gravă de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internațional a unor persoane, suferințe mari, distrugerea unor bunuri de patrimoniu).
Dar poate, mi-am zis, aici e ceva ingenios care-mi scapă mie. Poate că dl Profesor i-a invitat anume la cursul despre violență și terorism pe arhitecții violenței și terorismului din decembrie ᾽89. Poate că-i aduce acolo ca material ilustrativ! Ardeam de nerăbdare să ajung miercuri în Sala Constantin Noica de la Facultatea de Filozofie a Universității din București! Să văd și eu cum va decurge „cursul interactiv” moderat de dl Prof. Univ. dr. Vasile Morar. Oare ce îi vor întreba studenții pe invitații dlui Profesor?
Iar dacă e așa, dacă la mijloc nu este cumva o crasă formă de cinism, prostie sau ticăloșie de ambele părți – cum să-i inviți pe doi urmăriți penal pentru „infracțiuni contra umanității” să vorbească despre crimele probatoriului, iar ei să accepte? –, atunci e tare frumos! Poate că invitații dlui Profesor au acceptat să vină să dea socoteală în fața tinerilor de crimele pe care s-ar părea că le au pe conștiință de acum 30 de ani! Poate că au ales o formă de exprimare a căinței în public! Și ce poate fi mai frumos decât un profesor de etică care-i învață pe studenți etica punându-le sub ochi căința, nucleul tare, sâmburele, esența însăși a eticii!
Mi-am imaginat cum, dostoievskian, podidit de emoție, la sfârșitul cursului, mă voi duce să le cad în brațe celor trei – profesorului minunat care a avut ideea întâlnirii și celor doi care au simțit nevoia irepresibilă să se căiască – și cum vom plânge toți împreună, cu gândul la cei 1300 de români omorâți mișelnic în acel teribil sfârșit de decembrie al anului 1989.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
