Au inventat o definitie. Au pus intai stampila si apoi au cautat probe. Cunoasteti stilul. Curtea Constitutionala a judecat in sens invers, inghesuind cu forta toate hibele unei legi intr-un singur verdict: CNSAS este o instanta extraordinara interzisa de Constitutie. Acesta pare sa fie mecanismul desfiintarii CNSAS. Analizate bob cu bob, unele articole din legea Ticu pot fi gasite indiscutabil proaste. Dar inghesuite fara logica intr-un singur verdict, putem obtine orice: o camera de gazare nazista, inchizitia spaniola sau un tribunal sovietic. Statul iliescian n-a murit, actioneaza cand trebuie.
Mai cititi o data, cu buna credinta, sentinta Curtii Constitutionale care desfiinteaza intreaga lege Ticu. Nu trebuie sa fiti specialist in drept ca sa observati cum judecatorii proiecteaza o imagine apocaliptica asupra unei institutii care, in noua ani de functionare, n-a provocat stop cardiac nici unui constitutionalist din Romania. Dar cititi mai ales concluzia formulata magistral, printr-un vag, impersonal si viclean “se defineste ca o jurisdictie extraordinara”. Cititi cu atentie esenta deciziei 51 din data de 31 ianuarie 2008 care pune lacatul pe CNSAS:
“Curtea Constitutionala constata ca, prin toate aceste abateri de la statutul constitutional al justitiei si, mai cu seama, prin confuzia intre functia de ancheta, cea de judecata si cea de solutionare a cailor de atac impotriva propriilor decizii, prin lipsa de contradictorialitate si publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la aparare al persoanelor verificate, prin liberul arbitru in administrarea si aprecierea probelor, precum si prin posibilitatea de a da, in aceleasi cauze, verdicte noi, contrare celor validate prin deciziile definitive ale instantelor judecatoresti, jurisdictia exercitata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si de Colegiul Consiliului se defineste ca o jurisdictie extraordinara, iar natura juridica a organelor care o exercita este cea a instantelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constitutia României.”
Si acum: politia rutiera o fi instanta extraordinara? Dupa logica judecatorilor Curtii, da, este. Nu poti sa te certi in strada cu politistul, care amesteca si el, asa cum zice Curtea in cazul CNSAS, functia de acheta si functie de judecata. Si in acest caz putem vorbi de limitarea dreptului de aparare pentru ca degeaba vii cu avocat cand polistul iti tranteste pe bord procesul verbal prin care iti umfla o amenda. Liber arbitru in administrarea probelor? Pai tablagii de la rutier sunt experti in asta. Si atunci ce ne opreste sa decretam maine politia rutiera tribunal extraordinar si s-o scoatem in afara legii? Pare sa se incadreze perfect in definitia larga si imprecisa data de Curtea Constitutionala tribunalelor extraordinare.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii functioneaza tot ca o instanta: strange probe, audiaza martori si pronunta verdicte. Ai discriminat sau n-ai discriminat. Iar Consiliul National al Audiovizualului are puteri si mai odioase: poate inchide posturi de radio si tv. Practic, toate institutiile care iau decizii in baza unor proceduri care seamana cu cele judiciare se vor incadra in categoria tribunalelor extraordinare. Dar nu este asa. Toate aceste institutii au atributii administrative care pot fi contestate ulterior in instantele de judecata clasice. Prin urmare, ultimul cuvant il are, ca si in cazul CNSAS, un tribunal legal constituit iar justitia se realizeaza in interiorul unei sali de judecata, nu in afara ei, asa cum sugereaza viclean judecatorii Curtii Constitutionale.
Ei au speculat de fapt lipsa unei definitii clare in literatura de specialitate. De aici porneste totul. Prin urmare, si-au impus propria definitie, manati de interese particulare sau politice. Cand vorbim de instante extraordinare ne gandim la tribunalele poporului, la justia sovietica, la khmerii rosii, la esafodul infiintat ad-hoc, la instante arbitrare care ocolesc total dreptul comun si impun, in mod arbitrar, o sentinta. Cam pe aici. Dar institutiile enumerate mai sus nu se incadreaza in categoria tribunalelor extraordinare interzise de legea fundamentale, deoarece ele nu pun in pericol statul de drept si nici nu ocolesc sistemul clasic de justitie.
Judecatorii Curtii au mai comis un abuz, inteleg de la specialistii in drept, declarand neconstitutionala intreaga lege Ticu, desi treaba lor era sa judece doar acele articole sesizate de Dan Voiculescu si, eventual sa intoarca legea in Parlament pentru a fi pusa in acord cu decizia Curtii. De ce n-au procedat asa? Pentru ca interesul lor era sa spulbere ingreaga institutie, nu sa-i gaseasca mici bubite neconstitutionale reparabile in Parlament.
Astfel, Curtea si-a depasit atributiile, luandu-si in mod arbitrar puterea de a judeca o lege intreaga. Or, Curtea nu are, potrivit Constitutiei, drept sa se autosesizeze. Exesul de zel are insa o explicatie care a devenit loc comun in ultimele zile: judecatorii Curtii, jumatate fosti membri PSD sau activisti PCR, au salvat trecutul securist si comunist de la descompunerea totala. Au decis anihilarea “elementelor rasculative” , cum i-a numit in 2002 judecatorul Ion Predescu pe trei dintre reprezentantii Colegiului, pe vremea cand era senator PSD si se lupta inca de atunci prin Parlament impotriva functionarii CNSAS. Au dovedit, printr-o demonstratie de forta, ca adevarata putere se afla, dupa 18 ani de democratie, in mainile lor, nu "la elementele rasculative"
Da, responsabili de restaurarea statului iliescian, imprevizibil si abuziv, judecatorii Curtii trebuie sa plece. Da, nici cand au pronuntat verdicte pro-Basescu n-au fost mai buni, dar cel putin functiona prezumtia de obiectivitate neavand un interes direct in cauzele judecate. Da, a fost o greseala credibilizarea unei instante nascuta din mama securitate si tata partid. Da, Calin Popescu Tariceanu va mai incerca sa puna mana pe arhiva ca sa joace si el mai dur in alegerile din 2008. Da, dar ce putem face? Putem, dar ne este mai comod sa ne tot plangem si sa cartim apoi de pe margine ca lumea nu iese in strada.
0
2
