Moțiunea de cenzură anunțată de liderul PNL pentru 10-12 decembrie are șanse să treacă doar dacă opoziția la guvernul Dăncilă percepe o anumită stare de fapt, și apoi înțelege și acceptă cursul de acțiune pe care această situație îl impune.
Situația ce se cere înregistrată este că în interiorul principalului partid la guvernare se dă la ora actuală o luptă aprigă pentru putere. Admit, până acum sună ca și cum v-am dezvăluit solemn că Pământul e rotund. Deși se raportează radical diferit la această situație, în funcție de afiliere partizană sau preferință politică, nimeni n-o contestă, nu la modul sincer cel puțin. Asta e remarcabil, alături de observația că sunt două afirmații distincte acolo: că există două tabere care se confruntă în interiorul PSD, și că motivul luptei este puterea, nu altceva.
Altfel spus, realitatea unanim acceptată e că tabăra celor care contestă actuala conducere nu este formată din revoluționari, în orice sens posibil al termenului. Disputa nu e pe principii politice și de guvernare. De fapt, situația apare diametral opusă. Paul Stănescu, Adrian Țuțuianu, Gabriela Firea, Mihai Tudose și alții, oamenii aceștia nu pretind și nu sunt împotriva PSD. Sunt cel mult împotriva lui Liviu Dragnea &co. – în același timp fiind din foarte multe privințe, politic vorbind, foarte, foarte apropiați. Cu ce diferă primarul general Firea de premierul de facto Dragnea, în ce privește stilul de guvernare, respectarea legii, a drepturilor individuale, colegilor din opoziție și a banului public? Dl Țuțuianu se zbate în instanță să fie primit înapoi în partidul din care a fost exclus, dl Stănescu s-a încăpățânat să rămână în guvernul din care a fost revocat, dl Tudose chiar a condus unul, la propunerea președintelui actual al PSD șamd. E un fapt că toți acești lideri politici au fost colegi, prieteni și colaboratori ai dlui Dragnea la conducerea PSD, până mai ieri. E un fapt că vor să rămână la putere în partid, iar partidul la putere în stat, și că actuala conducere PSD și politicile ei sunt un obstacol în privința asta, atât și nimic mai mult. Dată fiind situația asta, înțelepciunea comună ar zice că ei ar trebui mai degrabă ignorați în negocierile legate de moțiunea de cenzură.
Înțelepciune, am spus? Orbirea comună, mai degrabă. E inutil și neserios să spui că Pământul e rotund, mai puțin în cazul în care lumea e convinsă că e pătrat. E extraordinar (dar și explicabil) cum într-un anumit context oameni cu capul pe umeri pot să adune unu și cu unu și să le dea trei sute. Dată fiind situația prezentată mai sus, liderii taberei anti-Dragnea trebuie să fie în mijlocul negocierilor pentru moțiune. Mai mult, de fapt:
Cheia moțiunii de cenzură este înlocuirea premierului actual cu unul din liderii PSD care se opun lui Liviu Dragnea, de preferabil membru al parlamentului. Dl Stănescu, de exemplu. Acesta e cursul de acțiune impus de situație opoziției, nu mă refer doar la cea din parlament aici, curs pe care aceasta trebuie să-l înțeleagă, să-l asume și să-l urmeze. E condiția necesară ca moțiunea să treacă, nu este și suficientă, dar e singura care oferă o șansă reală demersului. E unu plus unu, concluzia imediată a stării de fapt descrise mai sus la care se adaugă aritmetica parlamentară. Alternativa ar fi să aștepți din partea unor lideri care vor puterea în partid, și partidul la putere, să-și îndepărteze partidul de la putere și pe cale de consecință orice putere a lor în partid. O fantezie. În realitate, alternativa e că nu vor susține demersul, iar fără susținerea lor și a parlamentarilor PSD din zona lor de influență moțiunea nu are destule voturi să fie adoptată.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
