În cele mai multe dintre țările in regiune se discută despre corupție mare sau mică, dar se scapă din vedere cauzele și efectele unuia dintre fenomenele greu de identificat și cuantificat, și anume clientelismul politic. Vorbim mai ales despre acele mecanisme prin care politicienii oferă acces la resurse apropiaților sau abuzează de bunurile publice pentru a-și asigura și păstra accesul la putere. Partidele politice folosesc banii pentru investiții, achizițiile publice sau resursele companiilor de stat pentru a se asigura că își finanțează indirect și mascat activitatea și pentru a-și atrage fidelitatea alegătorilor.
Pentru a vedea cum funcționează aceste mecanisme, am încercat să le descompunem și să le măsurăm obiectiv, dar și să le comparăm la nivel regional, pentru a vedea dacă există vreo diferență semnificativă. Am ales trei țări cu profil relativ diferit: România, Moldova și Georgia și am comparat modul în care guvernele acestora alocă fondurile pentru investiții prin programe de dezvoltare regională, infrastructură, capital sau fonduri de rezervă.
Chiar dacă există diferență de structură a acestor programe, în toate țările banii publici au fost folosiți într-o mai mică sau mai mare măsură pentru a fideliza primari și pentru a atrage votanți. În spatele acestora alocări se află criterii neclare, regulamente dezlânate și lipsă de transparență – fie nu se publică criteriile de alocare, fie nu se publică deloc listele cu autorități locale care primesc bani.
De asemenea, fondurile sunt folosite pentru a susține migrația politică în măsuri diferite, întrucât partidele au nevoie de mai mulți primari pentru a le aduce voturi. Doar că situația se manifestă aici diferit. În România, schimbarea partidului de către aleșii locali poate reprezenta pierderea mandatului, astfel că singura situație flagrantă este migrația pe baza OUG 55/2014 (Ordonanța Dragnea), când 552 de primari și mii de consilieri au schimbat partidul, cea mai mare parte spre PSD, înaintea alegerilor prezidențiale. Unul dintre efectele imediate este că au primit mai mulți bani după ce au migrat.
Hărțile de mai jos ne arată că în localitățile unde s-a migrat, după lunile septembrie-octombrie s-au primit mai mulți bani. Prima hartă reprezintă plățile de la MDRAP/PNDL înainte de migrație, a doua după migrație, iar a treia localitățile unde s-a migrat. Vezi harta primarilor migratori aici www.expertforum.ro/primari-clientelari, iar harta clientelismului pe www.expertforum.ro/harta-clientelism.
În Moldova, dacă Partidul Democrat (partidul de la putere) a câștigat în 2015 aproximativ 287 de locuri din aproape 900 de primării, acum nu este clar câți primari are: unii estimează 400, alții 600 sau chiar mai mult; probabil nimeni nu știe cu adevărat câți sunt, nici măcar primarii. Cert este că migrația acestora s-a realizat prin ademenirea cu fonduri sau prin alte mijloace mai puțin ortodoxe. În Georgia, situația este radical diferită: primarii migrează în bloc către noul partid câștigător. Alegerile locale sunt puternic dependente de alegerile parlamentare, iar în 2010 și 2014 primarii au schimbat radical partidul. Așadar, în acest caz este dificil să facem vreo analiză, întrucît opoziția este inexistentă. Deci, la capitolul acesta, România pare singura țară în care există o oarecare opoziție și în care nu există monopoluri absolute ale partidului de la guvernare.
În Moldova, experții locali cu care am lucrat au analizat cinci programe: Drumuri bune pentru Moldova, Fondul Ecologic Național, Fondul de Investiții Sociale din Moldova, Fondul pentru Eficiență Energetică și Fondul de Investiții Sociale. La primul program, a rezultat în că filozofia programului este greșită, întrucât Guvernul a luat bani din Fondul Rutier, destinat infrastructurii mari pentru a-i deturna spre acest program, riscând să piardă bani primiți de la finanțatorii internaționali. Investițiile din Drumuri bune pentru Moldova sunt mai degrabă mici, iar multe dintre ele nu au o logică de a crește capacitatea economică a localităților unde se investește, dimpotrivă, se cârpesc drumuri mici, cu o bandă sau se construiesc drumuri către cimitir.
Deși programul pare transparent – toate proiectele sunt pe site, inclusiv cu poze – alocările sunt de fapt populiste, fără criterii clare și se pliază pe interese politice imediate, adică alegerile parlamentare din februarie 2019, unde se va vota pentru prima dată cu un sistem mixt; nu există al doilea tur, deci câștigă cine ia mai multe voturi din prima. Dacă suprapunem alocările peste circumscripții, vedem că s-a oferit prioritate raioanelor cu șanse mai bune de succes pentru exponenții Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, raioanele unde candidează liderii partidului au primit exponențial mai mulți bani față de celelalte.
Deci logica nu merge neapărat ca în Româna, unde alocările urmează în cea mai mare parte persoana de la conducerea primăriei sau consiliului județean, ci urmează votantul. Cu alte cuvinte, s-a investit în acele localități unde există o șansă vizibilă ca partidul să ia voturi, chiar dacă primarul este de la alt partid. Localităților unde alegătorii votează de regulă cu opoziția și sunt o cauză pierdută pentru PD, nu li s-au alocat prea mulți bani. De asemenea, chiar și localități conduse de primari PD care nu aduc prea multe voturi nu au fost în capul listei, ca sume de bani primite. În doar 27 circumscripții, guvernarea a concentrat peste 90% din cheltuieli.
În ceea ce privește celelalte fonduri, indiferent de partidul sau alianța de la guvernare, primarii afiliați au avut șanse mai mari să primească fonduri pentru proiecte decât cei din opoziție sau decât cei independenți. Un indice maxim de clientelism politic a fost înregistrat în 2012, pe investițiile capitale din bugetul național, când, în medie, era de 6 ori mai probabil să primești fonduri dacă erai primar afiliat alianței de guvernare, decât dacă erai primar de opoziție. În anul 2015, indicele clientelismului politic arată că, probabilitatea să primești fonduri dacă erai primar afiliat alianței de guvernare era în medie de 4 ori mai mare, decât dacă erai primar de opoziție. Comparativ, în România, maximum de clientelism s-a atins în 2007, când raportul era de 3/1, pe fonduri similare. Între 2012 și 2016, raportul era de 2/1.
- Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
