Unul din punctele principale de pe agenda Consiliului European din 17 – 19 octombrie a fost Brexit și încercarea atingerii unui acord privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Din păcate, încă din weekendul anterior semnalele nu au fost încurajatoare, iar reuniunea șefilor de state și de guverne din Uniunea Europeană a confirmat că nu s-au atins suficiente progrese pentru încheierea unui acord de „divorț”.
Multe din lucrurile care încă trebuie negociate şi cu care ne confruntăm acum nu au fost anticipate nici de avocații Brexit, nici măcar de Guvernul Marii Britanii înainte de referendum.
În primul rând, sunt 47 de ani de integrare europeană a Marii Britanii care trebuie demontați în cei doi ani de negociere. Acest lucru este dificil.
În al doilea rând, Uniunea Europeană nu și-a dorit Brexit-ul, dar în momentul în care acesta s-a întâmplat, a început să se pregătească. Încă din luna iulie 2016 Michel Barnier a devenit negociatorul Uniunii Europene pentru Brexit, fiind pregătit să înceapă negocierile la foarte scurt timp după preluarea atribuțiilor.
Din păcate, Guvernul Marii Britanii a avut nevoie de mai mult timp, până la 29 martie 2017, pentru a depune notificarea de părăsire a Uniunii Europene. Din acel moment ceasul a început să bată până la data limită din 30 martie 2019. Primele luni au fost irosite cu o rundă de alegeri legislative din care Theresa May a vrut să iasă întărită, dar din care a ieșit în schimb slăbită.
Prioritățile UE în negocierile cu Marea Britanie
Prioritățile Uniunii Europene au fost încă de la început clare și pe înțelesul tuturor: protejarea drepturilor cetățenilor europeni din Marea Britanie, evitarea unei frontiere fizice între Irlanda și Irlanda de Nord şi respectarea de către Marea Britanie a angajamentelor către bugetul Uniunii Europene.
Acum punctul cel mai greu al negocierilor este relația dintre Irlanda şi Marea Britanie. Trebuie spus că unele state au mai mult de suferit de pe urma Brexit-ului, iar acesta este statul care suferă cel mai mult, având în vedere că între Irlanda şi celelalte 26 de state membre UE se află două mări şi Marea Britanie, dar și în lumina istoriei care leagă cele două țări. 80% din produsele care sunt exportate din Irlanda către restul Uniunii Europene trec prin Marea Britanie, prin intermediul unui „coridor terestru”.
Ce se va întâmpla când Marea Britanie nu va mai fi parte din piața unică și din uniunea vamală? Răspunsul este simplu: vor apărea taxe suplimentare, birocrație suplimentară și incertitudine. Realitatea este că nu există alternative mai ieftine sau mai eficiente din punct de vedere al timpului astfel încât produsele irlandeze să ocolească fizic Marea Britanie spre Europa continentală.
Riscuri pentru stabilitatea Insulei Irlandei
Procesul de pace dintre Irlanda şi Irlanda de Nord a fost posibil doar prin apartenența celor două la Uniunea Europeană. Acesta este un element politic important. Ne dorim o relație bună cu Marea Britanie pe viitor, dar solidaritatea cu Irlanda este mai importantă din două motive. Primul motiv este legat de faptul că ideea fundamentală pe care s-a construit Uniunea Europeană a fost de păstrare a păcii, iar relația dintre Irlanda de Nord și Irlanda este cel mai bun exemplu al acestei idei.
Al doilea motiv este legat de importanța solidarității cu un stat membru afectat şi semnalul pe care îl transmitem. Relația cu Marea Britanie este importantă, însă coeziunea şi solidaritatea europeană cu cei rămași sunt mai importante. Acest lucru este o chestiune de principiu, un mesaj pe care Uniunea Europeană trebuie să îl transmită şi un mesaj pe care poporul irlandez îl așteaptă. Mai presus de toate este un mesaj care va avea reverberații în toată Uniunea Europeană, reprezentând o garanție pentru toate celelalte stat membre că Uniunea Europeană le va fi alături și nu îi va lăsa atunci când vor avea nevoie de Uniune.
În prezent între Irlanda de Nord și Irlanda nu există nicio frontieră, iar persoanele, bunurile și serviciile circulă liber – așa cum se întâmplă în interiorul pieței unice a UE. Anterior însă, situația era cu totul alta, stabilitatea și securitatea în regiune fiind foarte precare.
- citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
