O analiză recentă a unei importante bănci comerciale concluziona că marjele cu care lucrează băncile românești sunt competitive prin raportare la cele din regiune, fiind totodată apropiate de cele din zona euro. În schimb, BNR apreciază în cel mai recent Raport asupra stabilității financiare din iunie 2018 că modelul de afaceri al băncilor din România continuă să fie bazat pe marje ridicate de dobândă. Cât de compatibile sunt cele două afirmații?

Bogdan DumitrescuFoto: Hotnews

Dintr-o perspectivă metodologică, atunci când analizăm marjele băncilor avem în vedere trei tipuri de marje: (i) marja de creditare definită ca diferență între dobânda percepută de bancă la creditele acordate și o rată de referință; (ii) marja depozitelor determinată ca diferență între dobânda bonificată de bancă la depozitele atrase și o rată de referință; (iii) marja agregată definită ca rata dobânzii la creditele acordate de bancă și rata dobânzii la depozitele atrase.

Logica din spatele determinării marjei de creditare în acest fel are în vedere faptul că rata de referință interbancară reprezintă un cost de oportunitate pentru bănci, reflectând ceea ce acestea ar putea obține dacă ar plasa sumele respective pe piața interbancară. Marja de creditare include astfel mai multe elemente: prima de risc de credit a clientului nefinanciar, costurile de funcționare și profitul băncii, eventual o primă de lichiditate pentru creditele acordate pentru perioade mai lungi. De obicei, atunci când se fac comparații internaționale în ceea ce privește costul finanțării, referința este reprezentată de marja de creditare. Logica din spatele determinării marjei depozitelor are în vedere diferența între costul resurselor atrase de la clienții nebancari și costul finanțării de pe piața interbancară. Profitabilitatea băncii depinde însă de ambele marje sau, altfel spus, de marja agregată.

În cele ce urmează, vor fi analizate la nivelul lunii iunie 2018 pentru România, Cehia, Polonia, Ungaria și zona euro marjele de creditare separat pentru credite ipotecare, credite de consum, credite acordate companiilor nefinanciare, precum și cele aferente depozitelor la termen atrase de la populație.

Sursa datelor: BCE, calcule proprii

Notă: Marja pe fiecare categorie de credite a fost determinată ca DAE – rata de dobândă interbancară oferită la 3 luni, marja depozitelor a fost calculată ca dobândă aferentă depozitelor la termen ale populației – rata de dobândă interbancară oferită la 3 luni.

Pentru creditele ipotecare, marja de creditare din România de 2,47% este a treia cea mai redusă din eșantionul analizat după cea din Cehia și cea din zona euro, nivelul fiind foarte apropiat de aceasta din urmă. În termeni nominali, dobânzile aferente creditelor ipotecare din România sunt cele mai ridicate, dar acest lucru este atribuibil nivelului mai ridicat al referinței interbancare și nu marjei. În cazul creditelor de consum marja de creditare poziționează România din nou pe locul trei cu 1,75 puncte procentuale peste cea din zona euro și respectiv cu 0,25 puncte procentuale mai ridicată decât cea din Polonia. Mai mult marja de creditare în cazul creditelor de consum din România este semnificativ inferioară celei din Bulgaria, Ungaria și Polonia; pentru ultimele două țări inclusiv dobânda nominală este net superioară în pofida referinței interbancare situată la niveluri inferioare. În cazul creditelor pentru corporații, marja de creditare de 2,76% din România este superioară cu 1 punct procentual sau mai mult celei din Cehia, Polonia, Ungaria sau zona euro și mai redusă doar comparativ cu cea din Bulgaria. În concluzie, considerând strict marja de creditare a băncilor din România, aceasta poate fi apreciată drept una competitivă în regiune sau chiar și comparativ cu cea din zona euro, mai ales pe segmentul populației.

În schimb, dacă analizăm marja depozitelor, România se distanțează clar de celelalte țări din eșantionul considerat, dobânzile plătite de băncile din România deponenților fiind cu circa 1,66 puncte procentuale mai reduse decât cele interbancare, în timp ce în celelalte țări indicatorul variază între -0,35% în Cehia și 0,66% în zona euro. În concluzie, băncile din România plătesc mult mai puțin pentru depozitele atrase de la clienții nebancari decât pentru cele atrase de pe piața interbancară, această situație neregăsindu-se în aceeași măsură și în celelalte țări din eșantionul analizat.

Dacă agregăm cele două marje separat pe cele trei categorii de credite rezultă că România are de departe cea mai ridicată marjă în cazul creditelor pentru companii, cu peste 3 puncte procentuale peste cea din zona euro și cu 2,5-3 puncte procentuale mai mult decât în Cehia, Polonia, Ungaria. În cazul creditelor ipotecare, marja agregată din România este a doua cea mai ridicată din eșantionul analizat, la peste 2,35 puncte procentuale distanță de zona euro în timp ce în cazul creditelor de consum marja agregată din România se poziționează în jurul mediei țărilor din Europa Centrală și de Est, dar din nou la mare distanță de zona euro.

Sursa datelor: BCE, calcule proprii

Notă: Marjele agregate pe fiecare categorie de credit sunt calculate ca marja de creditare – marja depozitelor.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pecontributors.ro