Importanta exploatarii gazului natural din Marea Neagra este evidenta. Trebuie stabilit insa cadrul in care exploatarea sa fie facuta, care sa fie corect atat pentru Statul roman cat si pentru investitori. Din pacate, modul in care exploatarea urmeaza sa se faca, stabilita prin Legea offshore, este paguboasa pentru Statul roman, atat din din perspectiva financiara cat si din perspectiva dezvoltarii durabile.
Legea offshore are doua componente.
Pe de o parte stabileste impozitele pe care companiile care exploateaza gazul natural din Marea Neagra trebuie sa le plateasca, prin derogare de la legile aplicabile companiilor care exploateaza gazul natural de uscat. Este legitim sa fie asa, exploatarea in larg presupunand alte investitii si alte riscuri decat cea pe uscat. In practica insa, asa cum vom arata, castigul Romaniei este sub castigul tarilor cu rezerve de gaz natural comparabile, pierderile fiind de ordinul miliardelor de dolari. Mai mult, Statul roman a negociat fara sa aiba studiile necesare pentru o perspectiva asupra afacerii, deci nu stim nici macar cat sunt pierderile.
Pe de alta parte, legea offshore deroga de la mai multe legi nationale in privinta realizarii efective a lucrarilor: autorizatia de construire nu e emisa de primar / presedintele consiliului judetean ci de Ministerul Energiei, emiterea certificatului de urbanism si a autorizatiei este simplificata, nu este nevoie de documentatii de urbanism pentru lucrari subterane, procedura de descarcare arheologica este simplificata, nu se aplica reglementari specifice lucrarilor pe coasta Marii Negre, etc. Justificarea este interesul national in exploatarea gazului natural si incapacitatea administratiei de a autoriza intr-un ritm rezonabil. In practica insa, apar cateva probleme. Pe de o parte, este permisa construirea statiilor de masurare / reglare pe zona de coasta cu potential de dezvoltare turistica. Pe de alta parte, este incalcat un principiu constitutional: investitia unui privat stabileste limitari ale dreptului la proprietate fata de alti privati, fara sa fie verificata de o autoritate a statului.
1. Partea financiara
a. Scurt istoric
Pana in ianuarie 2013, conform legii petrolului, statul roman percepea producatorilor de gaz natural o redeventa (aprox. 13% din valoarea gazului extras) si impozitul pe profit (ca pentru orice operator economic care opereaza in Romania).
In 23 ianuarie 2013, Guvernul Romaniei emitea ordonanta 7/2013 prin care se instituia un impozit suplimentar pentru producatorii de gaz natural, ca urmare a dereglementarii pietei. Cu alte cuvinte, producatorii nu mai erau obligati sa vanda la un pret reglementat, in schimb plateau un impozit suplimentar pe diferenta intre pretul pietei si pretul reglementat la nivelul anului 2012.
In 12 februarie 2018 Senatul voteaza Legea offshore, in care impozitul suplimentar este eliminat pentru exploatarile offshore.
In 9 iulie 2018 Camera Deputatilor, camera decizionala, modifica Legea offshore, introducand un alt impozit suplimentar, pe o alta metoda de calcul. S-au incalcat doua cutume parlamentare: a) noul impozit suplimentar a fost prezentat deputatilor din comisiile de resort direct in sedinta de raport, in 9 iulie; b) in aceeasi seara, in jurul orelor 22, legea a fost votata de Camera.
In 2 august 2018 Presedintele trimite legea la reexaminare Parlamentului.
In 24 septembrie 2018 Senatul modifica legea eliminand noul impozit special.
Azi 2 octombrie 2018 are loc sedinta comisiilor de resort din Camera Deputatilor. Desi au fost formulate si comunicate mai multe amendamente, este de asteptat ca amendamentele coalitiei de guvernare sa fie communicate din nou in ultimul moment.
b. Statul roman s-a dus la negociere fara studii fundamentale
Legea offshore consfinteste, din punct de vedere financiar, o negociere intre Statul Roman si companiile care exploateaza gazul din Marea Neagra asupra impartirii profitului. Pana aici totul este legitim. Ce este iresponsabil este ca Statul roman s-a dus la aceasta negociere cu mainile in buzunar, fara sa aiba doua studii fundamentale care sa-i fundamenteze deciziile. Ca nu avut studile a recunoscut-o reprezentantul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale in dezbaterea comisiilor de resort ale Camerei Deputatilor din 2 iulie 2018.
Un prim studiu ar fi trebuit sa fie, in mod evident, studiul comparativ al impozitarii extractiei de gaz natural in tarile cu rezerve similar cu ale Romaniei.
Un al doilea studiu ar fi trebuit sa fie un studiu tehnic, realizat pentru Statul roman, care sa estimeze
- perioada de referinta cea mai relevanta pentru care se fac calculele
- cantitatea de gaz natural care urmeaza a fi extrasa in perioada de referinta
- puterea calorica a gazului extras: factorul de conversie intre volumul de gaz si energia produsa
- cheltuielile companiilor in perioada de referinta.
Companiile au comandat un astfel de studiu [1], in care perioada de referinta era 2018-2040, cantitatea de gaz extras era estimata la 170 miliarde mc, iar cheltuielile la 22,2 miliarde USD.
De ce e important al doilea studiu? Pentru ca el da datele initiale in functie de care se calculeaza impartirea profitului viitor. O estimare mai mare a rezervelor implica un raport mai mare intre venituri si cheltuieli, deci un profit mai mare al afacerii. O estimare mai lunga a perioadei de referinta poate sa dea un raport mai mare intre venituri si cheltuieli, caci un procent important al cheltuielilor sunt la inceput (de exemplu conducta pana la tarm). Cu alte cuvinte, o impartire a profitului in procente 50:50 cu niste date initiale poate sa insemne o impartire a profitului 40:60 cu alte date initiale.
c. Cateva calcule asupra impartirii profitului intre Statul roman si companii
La momentul adoptarii primei forme a Legii offshore, am facut public un calcul al impartirii profitului intre Statul roman si companii[2], in functie de pretul mediu al gazului pe perioada de referinta, fiind consternat ca Ministerul Finantelor nu a prezentat el public acest calcul,.
Am lucrat cu datele initiale furnizate de studiul companiilor: perioada de referinta 2018-2040, cantitatea de gaz extras, factorul de conversie, cheltuielile companiilor.
Repet, ar fi fost absolut necesar ca Statul roman sa comande pentru el un studiu care sa dea niste date initiale.
Rezultatele calculelor erau, in esenta
- impozitul suplimentar introdus de Camera Deputatilor in iulie 2018 era jumatate din impozitul suplimentar introdus prin Ordonanta 7/2013
- impartirea profitului intre Statul roman si companii era aproximativ 50:50.
Repet, pe alte date initiale e posibil ca rezultatul sa fie 40:60.
Am considerat ca Legea nu este profitabila pentru Romania, in conditiile in care in tari europene cu rezerve similare Romaniei (Marea Britanie, Olanda, Norvegia) statul castiga intre 60 si 80%.
In 24 septembrie noua forma a Legii a trecut de Senat. Liviu Dragnea anuntase ca miercuri 26 septembrie legea va fi votata de Camera Deputatilor si trimisa la promulgare, iar marti 25 septembrie la ora 10 era programata sedinta comisiilor de resort din Camera. In noaptea de 24 spre 25 septembrie am facut alte calcule[3]pe care le-am distribuit deputatilor din comisii.
In esenta, am aratat ca noua forma de impozit suplimentar votata de Senat este una teoretica, in practica fiind nula intrucat se permite deducerea tuturor investitiilor din ea. Statul roman ramane cu redeventa de 13% pe venit si cu impozitul pe profit si pierde miliarde de euro fata de forma votata in iulie. Mai precis, 4 miliarde USD la un pret mediu de 114 RON/MWh, 9 miliarde USD la un pret mediu de 160 RON/MWh.
Calculele au confirmat suspiciunea mai multor deputati ca este ceva in neregula cu forma legii iesita de la Senat si au contribuit la amanarea dezbaterii.
Azi e sedinta comisiilor de resort ale Camerei Deputatilor, e de asteptat ca o noua formula de calcul a impozitului suplimentar sa apara, iar maine sa fie votata de plenul Camerei Deputatilor.
2. Dezvoltarea viitoare a litoralului Marii Negre
In urma cu cateva saptamani Guvernul a anuntat includerea proiectului New Costinesti, o statiune de lux pe malul Marii Negre, intre Costinesti si 23 August, in lista proiectelor strategice care urmeaza a fi realizate in parteneriat public privat. Initiativa trebuie salutata.
Pe partea cealalta a Costinestiului insa, intre Costinesti si Tuzla, la 400 de metri de tarm si langa terenuri intravilane care tin de Costinesti si de Tuzla, este proiectata o statie de masurare pentru gazul natural extras din Marea Neagra[4].
O statie de masurare presupune un anume risc, data de presiunea gazelor procesate. Amintim explozia petrecuta in decembrie 2017 la terminalul Baumgarten, langa Viena. Acest risc va impiedica o dezvoltare turistica importanta intre Costinesti si Tuzla.
Niciuna dintre autoritatile Statului roman nu a fost preocupat sa negocieze cu investitorii amplasarea statiei de masurare la 2-3 kilometri de tarm. Costurile ar fi fost foarte mici raportate la valoarea totala a investitiei: doar conducta de la platforma de exploatare pana la tarm are aprox. 150 de kilometri.
3. Probleme care tin de dreptul de proprietate
Amplasarea unor conducte subterane pe partea de tarm impune restrictii legale de construire in zona de protectie a conductelor subterane care aduc gazul de la platformele din larg la terminalul de coasta. E logic si legal sa fie asa.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
