Pentru a oferi un argument persuasiv in privinta politicilor publice, cum ar fi constitutionalitatea unui tip sau altul de casatorie, este imperativ sa intelegem clar ce stim si ce nu stim despre aceasta “familie traditionala” invocata de Biserica Ortodoxa Romana (BOR), Academia Romana, si actualul govern al Romaniei. Cercetez si scriu despre istoria Romaniei de peste 25 de ani, si in aceasta perioada ceea ce se numeste cercetare istorica serioasa despre traditiile familiale la romani este numai superficial si partical prezenta in spatiul istoriografic al Romaniei. Exista o echipa condusa de Ioan Bolovan la Universitatea Babes-Bolyai, care face de doua decenii cercetare aprofundata, pe arhive, asupra anumitor comunitati din Ardeal despre istoria familiei. Mai exista cateva cercetari, pe ici, pe colo, intreprinse de istorici precum Constanta Vintila-Ghitulescu, despre casatorie si divort in Tarile Romane inainte de secolul XIX. Dar o imagine globala a ce inseamna aceasta “familie traditionala” nu o avem inca. Mai exista cercetari antropologice si de folclor, care au construit anumite imagini despre practici familiale mai ales in spatiul rural.
Nu toti acesti specialisti care au lucrat aprofundat pe studii de caz sunt de acord unii cu altii in privinta definitiei acestei “familii traditionale.” Din potriva, exista dezbateri si discutii. In privinta unei sinteze pe baze empirice ale acestor cercetari, Academia Romana nu ne ofera mare lucru. Presedintele ei a decis deja ca romanii sunt crestini de doua mii de ani. Dar inIstoria Romanieipublicata sub egida Academiei Romane, subiectul “familiei traditionale” ca tema istorica nu apare aproape deloc. In primele patru volume, dedicate istoriei de la “mostenirea timpurilor indepartate” si pina la secolul XVI, “familia” ca subiect explicit de discutie apare in exact un singur volum, si acolo pret de mai putin de o pagina. Cele patru volume au impreuna aproape 3000 de pagini. Daca acest subiect nu apare in mod sistematic si cu detalii sufieciente ca sa intelegem evolutia “familiei traditionale” intr-o sinteza publicata la inceputul secolului XXI, ce se cunoaste despre acest subiect pe baze de cercetare empirica stiintifica? Care sunt faptele de care putem sa fim siguri in privinta “familiei traditionale”?
Nu pot sa ofer un raspuns comprehensiv, dar pot sa fac mai multe observatii. Casatoria a devenit, intr-adevar, o institutie de baza, fundamentala, in comunitatile care traiau pe teritoriul viitoarei Romaniei cu mult timp inainte de formarea statului roman. Normele familiale erau stabilite prin intermediul institutiilor cu legitimitate si la nivel statal, si la nivel social comunitar. Pina la 1865 aceste institutii erau cele religioase, predominant Biserica Ortodoxa in Tarile Romane, iar in Transilvania si cea Catolica, Luterana, Unitariana, Calvinista, cit si riturile Mozaice. Familia inteleasa ca barbatul si femeia casatoriti dupa “lege” insemna defapt normele stabilite de aceste institutii religioase si apoi aplicarea lor le nivel local. Aceste norme care definesc familia, macar din punct de vedere al dogmei religioase predominante, cele ortodoxe, sunt cam asa: fetele trebuie maritate intre varstele 12-16, in prinicipiu cand incep sa menstrueze. De la 16 incolo ele devin prea mature, prea de neincredere, ca sa poata sa fie considerate “curate.” Implicatiile sunt clare. Femeia trebuie sa fie virgina, si daca se poate nu complet matura din punct de vedere cognitiv, si in nici un caz legal, pentru a fi o sotie “buna.” Aceasta este familia traditionala pe care o slavesc PSD-ul si BOR-ul?
Dupa casatorie, invataturile Bisericii Ortodoxe stabilesc si alte detalii definitorii pentru “familia traditionala.” Capul sau este in mod normal barbatul. Asta inseamna ca femeia nu are putere de decizie in privinta vanzarii sau cumpararii oricaror bunuri familiale. Ea poate sa faca administratie in bucatarie, in gradina, in curte, dar nu poate sa ia nici o decizie de genul, cui sa vanda branza produsa, sau lemnele stranse din padure. Femeia nu are dreptul sa stea nici o singura noapte sub acoperisul altcuiva decat cu acordul barbatului. Ea poate fi divortata pe loc pentru asta, pierzand dreptul la orice proprietate adusa in casatorie (e.g., trusoul). Aceasta este “familia traditionala” pe care o doriti, doamnelor care criticati situatia actuala?
In familia traditionala, barbatul are dreptul sa-si bata nevasta, dar nu sa ii lase urme. Si este bine sa o bata in mod regulat, ca sa nu uite femeia cine este capul familiei traditionale. In privinta asta, din pacate, nu pot sa spun ca s-a facut progres in practica, desi legislatia spune altfel. Violenta in familie este o problema de proportii epidemice in Romania. Ceea ce doreste coalitia pentru familie este, in acest caz, legitimarea acestui comportament.
In familia traditionala barbatul are dreptul sa pastreze copiii dupa divort, femeia fiind considerata ca prea putin abila sa le ofere tot sprijinul de care copiii au nevoie pentru a creste sanatosi. Stimate mame de copii mici, ganditi-va o secunda ce ar insemna asta in cadrul contemporan in Romania, in care prea putini tati se implica in cresterea copiiilor lor.
Aceasta “familie traditionala,” asa cum era ea definita de dogma ortodoxa, s-a schimbat din punct de vedere legal numai dupa 1932, cand incapacitatea legala a femeilor maritate a fost abolita in Codul Civil. Iar egalitatea completa intre sexe in privinta statutului lor legal in casatorie nu s-a indeplinit decat dupa 1945. Nu este convenabil pentru cei care doresc sa defineasca perioada comunista ca fiind “raul incarnat” sa recunoasca acest fapt. Dar este un fapt.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
0
4
