În conformitate cu un raport secret, analizat la reuniunea din 9 noiembrie 1973 a Consiliului Apărării al R.S. România, generalul de armată Ion Ioniţă a solicitat la 25 decembrie 1975 înfiinţarea a trei regimente de elicoptere în România şi a unei brigăzi de vânători de munte (cu comandamentul la Bistriţa).[1]Raportul ministrului Apărării Naţionale a fost aprobat de către Nicolae Ceauşescu şi cele trei unităţi de aviaţie nou înfiinţate – Regimentul 59 Elicoptere (Tuzla), Regimentul 61 (Boteni) şi Regimentul 58 (Turnişor – Sibiu) – au fost înzestrate cu aparate IAR-316 B „Alouette III” şi IAR-330 H „Puma”, la fel ca unităţile de aviaţie de la Tecuci (Regimentul 60 Elicoptere) şi Caransebeş (Regimentul 73).[2]
În paralel, Flotila 50 Aviaţie Transport a primit trei elicoptere SA-330 „Puma” pentru a transporta pe demnitarii comunişti în diferite locuri din ţară. Deşi nu fuseseră încă amenajate în variantă „Salon”, acele aparate ultramoderne asigurau executarea în condiţii foarte bune a misiunilor de importanţă excepţională planificate.
Din păcate pentru autorităţile române, unul dintre aparatele respective a fost implicat într-un accident foarte grav la 4 februarie 1977. În acea zi, echipajul compus din colonelul Ilie Cîrstea, locotenentul-major Alexandru Popa şi maistrul militar, clasa a II-a, Ioan Florescu a avut misiunea de a se deplasa de la Otopeni la Timişoara împreună cu generalul-maior Gheorghe Gherghina (locţiitorul comandantului Flotilei 50 Aviaţie Transport). Iniţial, aceştia au zburat în formaţie cu un aparat identic până în zona localităţii Chitila unde, din cauza ceţii dense, comandantul celui de-al doilea elicopter a mărit viteza şi înălţimea, ieşind din formaţie. Colonelul Ilie Cîrstea şi-a menţinut aparatul la o înălţime mică şi, după puţin timp, a agăţat nişte cabluri de înaltă tensiune şi s-a prăbuşit. Accidentul s-a soldat cu rănirea celor patru persoane aflate la bordul elicopterului (o fractură a claviculei drepte – colonelul Ilie Cîrstea, o tasare a discului unei vertebre a coloanei – maistrul militar Ioan Florescu, respectiv contuzii uşoare, care nu au impus spitalizarea generalului-maior şi a locotenentului-major) şi cu distrugerea aparatului de zbor.[3]
Într-un mod tipic liderilor comunişti – care obişnuiau să intervină în acţiunile specialiştilor, fără să ţină cont de faptul că nu aveau cunoştinţele, calităţile şi competenţele necesare –, ministrul Apărării Naţionale a comunicat preşedintelui României faptul că generalul Gheorghe Gherghina ar fi trebuit să intervină în timpul zborului elicopterului respectiv, ordonându-i colonelului Ilie Cîrstea să treacă la zborul instrumental. Ceea ce omitea să spună generalul-colonel Ion Coman era faptul că piloţii sunt cei care decid, în cele din urmă, cum anume trebuie să se zboare, nu pasagerii din aeronavă – chiar dacă aceştia sunt generali, miniştri sau înalţi demnitari.[4]
Nicolae Ceauşescu nu a ţinut cont de opinia negativă exprimată de generalul Ion Coman în acel raport, la adresa colegului său şi, un an mai târziu, generalul-maior Gheorghe Gherghina a fost numit la comanda Diviziei 70 Aviaţie, nou înfiinţată (30 iunie 1978).
Tot în anul 1977, generalul Vasile Ionel a participat, în calitate de preşedinte al părţii române, la cea de-a VI-a sesiune a „Comisiei interguvernamentale consultative tehnico-militare de colaborare şi cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul tehnicii militare între R.S. România şi R.P.D. Coreeană” (Phenian, 24 septembrie – 4 octombrie 1977). Cu acel prilej, autorităţile nord-coreene au manifestat un interes deosebit pentru stabilirea unei modalităţi de cooperare cu inginerii români şi iugoslavi, în scopul fabricării în comun a avionului de vânătoare-bombardament IAR-93, precum şi acordarea de sprijin tehnic major pentru a produce elicopterul SA-330 „Puma” (IAR-330 H) în R.P.D. Coreeană.
Cele două subiecte au fost abordate din nou de generalul de armată O Gin U, ministru al Forţelor Armate Populare ale R.P.D. Coreene, în discuţia pe care a avut-o cu Nicolae Ceauşescu (Bucureşti, 10 octombrie 1977). Politicianul român a explicat oaspetelui său faptul că Marea Britanie şi Franţa erau implicate în acordarea licenţelor de fabricaţie pentru motoare (britanicii, la avionul IAR-93, iar francezii la SA-330), respectiv pentru întregul elicopter (doar Franţa). În ceea ce privea colaborarea dintre România şi R.P.D. Coreeană în domeniul aviaţiei militare, Nicolae Ceauşescu a fost de acord cu faptul că toate ideile se puteau discuta, în principiu, la nivelul miniştrilor Apărării ai celor două state, generalii Ion Coman şi O Gin U.[5]
La întoarcerea din R.P.D. Coreeană, generalul-colonel Vasile Ionel a efectuat o escală la Beijing, unde a avut o întâlnire cu reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Legăturilor Economice cu Străinătatea – în cursul căreia „s-au analizat şi precizat unele acţiuni cuprinse în protocoalele încheiate cu partea chineză”[6].
Este de remarcat faptul că autorităţile nord-coreene au urmărit, încă de la începutul anilor ’70, să stabilească o relaţie mai apropiată de colaborare cu cele de la Bucureşti, în scopul primirii din România a unor piese de schimb pentru avioanele sovietice MiG-15, MiG-17 şi MiG-19, aflate în înzestrarea armatelor ambelor state. Totodată, generalul O Gin U a dorit ca partea română să livreze atât echipamente de radiolocaţie, cât şi tehnică militară pentru dotarea unităţilor de elicoptere şi a unităţilor de vânători de munte, fără a fi respectate clauzele de confidenţialitate existente în contractele pe care autorităţile de la Bucureşti le-au încheiat cu reprezentanţii altor state (privind nedivulgarea secretelor de fabricaţie unei terţe părţi).
Raportul trimis la 7 februarie 1977 lui Nicolae Ceauşescu de către generalul-colonel Ion Coman, referitor la două accidente care au avut loc în România şi în care au fost implicate aeronave din Flotila 50 Aviaţie Transport: un elicopter SA-330 „Puma” (4 februarie 1977) şi un avion de pasageri Il-18 D (19 decembrie 1976). Adresa de răspuns a Cancelariei C.C. al P.C.R., expediată lui Ion Stănescu şi generalului Ion Coman (10 februarie 1977).[7]
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA SECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr. 1
Ministrul
Nr. M. 0742 din 07.02.1977 [Consemnare manu:] 436 / 7.2.1977
Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU
SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN
PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
1. În ziua de 04.02.1977, la ora 11.27, cu elicopterul SA-330 „PUMA” nr. 01 al Flotilei 50 aviaţie transport, pilotat de echipajul compus din colonel Cîrstea Ilie, locotenent-major Popa Alexandru şi maistru militar cl[asa]. a II-a Florescu Ioan, însoţit de generalul-maior Gherghina Gheorghe, s-a produs un accident de zbor în următoarele împrejurări:
După ce s-a executat pregătirea potrivit normativelor în vigoare, elicopterul a decolat de pe aerodromul Otopeni la ora 11.15, pentru a se deplasa la Timişoara, înscriindu-se pe traiectul ordonat, în formaţie cu elicopterul de rezervă SA-330 nr. 03. Zborul până în raionul pădurii Mogoşoaia s-a executat la înălţimea de 150 m, după care – din cauza reducerii bruşte a vizibilităţii – au micşorat această înălţime, astfel încât, după depăşirea localităţii Chitila, s-a ajuns la înălţimea de 70-80 m. Din această fază a zborului, comandantul echipajului elicopterului nr. 03 a hotărât să mărească viteza, să ia înălţime şi să iasă din formaţie, apreciind că vizibilitatea continuă să se reducă sub 1 km. Comandantul echipajului elicopterului nr. 01, colonel Cîrstea Ilie, a apreciat că poate continua zborul la vedere şi a luat măsura de a reduce viteza de zbor şi de a continua coborârea, scoţând – în acelaşi timp – trenul de aterizare.
Reducerea locală a vizibilităţii şi stratul de zăpadă, precum şi atenţia acordată menţinerii legăturii de vedere cu solul, au îngreuiat (sic!) mult aprecierea înălţimii şi distanţelor şi, ca urmare, elicopterul a efectuat în continuare coborârea până în apropierea unei reţele electrice de înaltă tensiune, care a surprins echipajul, nemaiputând-o evita.
În contactul cu cablurile, elicopterului i-au fost rupte palele elicei portante, partea posterioară a fuselajului cu elicea anticuplu, iar partea principală a acestuia a căzut în imediata apropiere a reţelei electrice şi a luat foc, arzând în întregime.
În urma accidentului, colonelul Cîrstea Ilie a suferit o fractură a claviculei drepte, iar maistrul militar Florescu Ioan tasarea discului unei vertebre a coloanei şi au fost internaţi în spital; generalului-maior Gherghina Gheorghe şi locotenentului-major Popa Alexandru le-au fost provocate uşoare contuzii, nefiind necesară spitalizarea.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
