Episodul trecut m-am ocupat de PSD, a venit vremea sa vorbesc si despre celalalt partid major din tabara anti-prezidentiala. La inceputul anului 2007 scriam un articol intitulat “Ce vrea PNL?“, unde spuneam, simplu, ca telul final al demersurilor acestui partid imi este de neinteles. Principalul partid de guvernamant, spuneam acolo, se angajeaza pe un traseu politic si partizan foarte diferit fata de cel de pana atunci, o decizie care e de presupus ca se va lasa cu pierderi serioase de electorat, scrie Doc pe blogul sau.
Desfasurarea evenimentelor a demonstrat ca, pana la un punct, am avut dreptate. PNL a rupt Alianta, s-a alaturat PSD in demersul de suspendare al presedintelui, si, in consecinta, a inceput sa piarda serios din electoratul defunctei Aliante. Cu toate astea, scorul lor nu a scazut atat de dramatic pe cat prevedeam atunci. Motivul?
PNL a gestionat excelent relatia cu PSD. S-a ferit sa stea in prim-planul mediatic in episodul suspendarii presedintelui (desi a sustinut-o), au acoperit cu suspendarea operatiunea dificila de destramare a Aliantei, au reusit sa determine PSD sa voteze un guvern minoritar(!) pe care acestia nu l-au putut ulterior nici inlatura nici intra in el – ramas singur la guvernare PNL a devenit principalul beneficiar electoral al cresterii economice si al admiterii in Uniunea Europeana. Dar cea mai reusita lovitura pe care partidul de guvernamant a dat-o a fost cea legata de legea pensiilor, care a fost de altfel doar o parte, cea mai vizibila, dintr-o schimbare profunda de politica. PNL a capturat pur si simplu programul politic al PSD, indreptat catre segmentele sociale (si electorale) a caror bunastare e dependenta de interventia financiara a statului, pensionari, asistati sociali etc. Adica electoratul de baza al partidului dlui Geoana.
Urmarea a fost ca PNL a completat in buna masura pierderea electoratului Aliantei cu castig din partea electoratului PSD; reusind sa castige 13,4% din voturile exprimate in alegerile europene.
In analizele similare legate PD-L si de PSD am scris si ce ar trebui sa faca cele doua partide in 2008. Daca doreste, PD-L trebuie sa incerce din propria inertie, din mutenie si din umbra presedintelui. Daca poate, PSD sa puna capat disensiunilor interne si sa modifice cat mai rapid situatia de pe scena politica, situatie care-l tine suspendat intre putere si opozitie. In cazul PNL chiar nu stiu ce ar trebui sa faca, din acelasi motiv pe care-l scriam acum un an : nu imi dau seama ce doresc. Nu poti sa indrumi pe cineva cat timp nu stii unde vrea sa ajunga.
Caci, asa cum scriam acolo, pozitia de “al treilea partid” (cea in care PNL se afla, la 10% in urma PSD, totusi!) este riscanta pentru un partid de pe scena noastra politica. La alegerile europene, la fel ca la cele locale, votul negativ este mai putin intens; prin urmare si polarizarea politica este mai putin intensa. Alegerile parlamentare sunt problema, asta cat timp, chiar daca profund afectat, si confuz, si cu disensiuni interne, PSD ramane in mod clar a doua forta politica, si prima din tabara anti-prezidentiala. Ma indoiesc ca PNL poate sa-l detroneze, dar… cine stie? :)
Dincolo de asta PNL este (alaturi de PD-L) avantajat de status-quo, de situatia de pe scena politica. Oriunde s-ar indrepta drumul pe care sunt, PNL e fortat sa continue si asta va fi cuvantul de ordine pentru partid in 2008 : continuarea pe cat posibil a situatiei din 2007, folosirea pe mai departe a bugetului pentru atragerea electoratului, gestionarea pe mai departe a relatiei cu PSD astfel incat, fara sa presupuna vreo oficializare in orice fel a ei, guvernul dlui Tariceanu sa se mentina la putere.
Comenteaza subiectul propus de Doc pe blogul sau.
0
0
