Campania pentru modificarea Constituției este un instrument populist, folosit de coaliția PSD-ALDE constant pentru a surescita spiritele. Politicienii de vârf din partid au tot rostogolit subiectul și au amenințat periodic că vor organiza referendumul. Cu toate acestea, nu a avut loc până acum. Următorul termen vehiculat este 7 octombrie. Dar putem oare organiza referendumul? Avem legislație? Avem resursele necesare? Am explicatîn cel mai recent policy brief de la Expert Forum de ce nu putem organiza referendumul– referindu-ne doar la motivele tehnice, nula cele care țin de obiectivele finaleale modificării Constituției.
Discuția de până acum a avut loc doar în termeni populiști, cu privire la procedura de inițiere a referendumului și despre conținutul articolului de modificare a Constituției. Dar nimeni nu a discutat public despre chestiuni de bun simț, cum ar fi procedurile de organizare a referendumului. Legea 3, care reglementează referendumul a fost promulgată în 2000, a fost modificată în câteva rânduri, însă, pe substanță, este o lege învechită, cu multe articole neclare și cu reguli care reflectă o filozofie din anii ’90. Multe dintre referințele din Legea 3 sunt, de altfel, la legislație din anii 1991 sau 1992, întrucât normele nu au fost actualizate.
Dacă s-ar organiza în luna octombrie un referendum, ne-am baza practic pe normele din Legea 3, care se completează în anumite secțiuni cu reglementări din Legea 208/2015, ce se referă la organizarea alegerilor parlamentare și la funcționarea Autorității Electorale Permanente. Cu alte cuvinte, s-ar crea un mozaic de reguli, care cu siguranță ar crea confuzie și în rândul autorităților care au atribuții în organizarea referendumului, dar și în rândul alegătorilor. În 2012, Biroul Electoral Centrala stabilit că se aplică prevederile titlului I din Legea 35/2008(pentru parlamentare): cu alte cuvinte, se aplică toată legea, deși există deja un act normativ specific pentru referendum, Legea 3/2000.
Legea 208/2015 stabilește căPrevederile prezentei legi privindcorpul experților electorali, secțiile de votare, Registrul electoral și listele electorale permanentese aplică în mod corespunzător alegerilor pentru Președintele României, alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale, alegerilor pentru Parlamentul European,precum și referendumurilor naționale și locale.Dar sunt multe alte reglementări foarte neclare în Legea referendumului, care nu sunt acoperite de articole suplimentare. Ce o sa facă BEC? O să aplice din nou legea în bloc?
Sistemul românesc include două instituții principale de management electoral: BEC, care este o instituție temporară care gestionează fiecare scrutin după care se dizolvă și AEP, care ar trebui să fie instituția permanentă, care deține expertiza electorală și care asigură aplicarea legislației, asigură logistica, verifică finanțarea partidelor etc. BEC se formează de la zero la fiecare scrutin; deși unii dintre reprezentanții partidelor sunt constanți în BEC-uri, nu există neapărat o memorie instituțională, iar interpretarea legislației se poate face diferit de la un scrutin la altul, referitor chiar la aceleași norme. Conform Legii referendumului, AEP nu face parte din BEC, chiar dacă asigură expertiză și suport. Cu alte cuvinte, singura instituție permanentă care gestionează alegerile din 2007 nu face parte din BEC și deci nu participă direct la decizii.
În ultimii ani, Autoritatea Electorală Permanentă a făcut un progres semnificativ în elaborarea unor mecanisme care să ajute la organizarea mai eficientă a alegerilor și la transparentizarea procesului electoral. Unul dintre aceste exemple esteSIMPV, un sistem care are scopul de a verifica alegătorii la intrarea în secția de votare și de a combate votul multiplu. Sistemul poate fi folosit chiar și la validarea proceselor verbale de la finalul zilei alegerilor, care dau bătăi serioase de cap membrilor birourilor electorale. Dacă ne aducem aminte, în 2012 și 2014, când am avut circumscripții naționale, am avut secții de votare cu prezența 3-400% pe listele suplimentare; acum nu am mai vedea aceste iregularități în timp real. Conform articolului 43, Biroul Electoral Central ar trebui să înainteze copiile listelor electorale permanente și tabelele electorale către AEP, care ar trebui să le verifice aproape manual în termen de 60 de zile de la data referendumului. SIMPV este, pe de altă parte, un instrument eficient, proactiv, care nu ar bloca o instituție (așa cum s-a întâmplat în 2012, la referendum) pentru verificarea milioanelor de semnături.
O altă mare problemă este neclaritatea legii cu privire la observare, având în vedere că se face referire doar la acreditarea reprezentanților mass media, nu a și observatorilor. Cu alte cuvinte, este posibil ca un referendum cu o miza semnificativă, care a divizat puternic societatea, să nu poată fi observat din cauza unei legi care promovează filozofia anilor ’90, când transparența alegerilor nu era neapărat o prioritate.
Multe dintre articolele care reglementează operațiunile din timpul zilei alegerilor sau de la închiderea urnelor sunt foarte neclare. De asemenea, campania pentru referendum este definită prin trei alineate ale unui articol și acesta foarte generic. Nici la capitolul sancțiuni legea nu stă mai bine.
Una dintre cauzele pentru care s-a ajuns aici este faptul că legiuitorul nu are o viziune integrată asupra modului în care ar trebui să arate legislația electorală și pentru referendum. Nici nu vorbim de Cod Electoral, care să aibă norme unitare pentru partea tehnică; pentru asta sigur nu există voință politică. Am fost alături de colegii din Coaliția Politică fără Bariere la lucrările comisiei parlamentare cu nume lung – prescurtat pentru Cod Electoral – în 2015 și am văzut că de fapt nu există decât viziune pe termen lung. Normal ar fi fost ca toate legile electorale și pentru referendum să fie modificate la pachet pentru a nu ajunge în 2018 să organizăm o consultare națională cu referințe la legi abrogate în 2004.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
