… imi cer scuze ca voi fi scurt si la obiect. Nu e timp de vorbarie. Situatia e cat se poate de serioasa, dar mie nu mi-e frica de moarte. Nu mi-e, ce sa fac? Si nici nu ma las intimidat. De aceea va si spun acum ca am fost victima unei tentative de asasinat. Acum vreo zece ani, prin a doua jumatate a lui iulie – cred. Mi s-a spus ca trei calugari shaolin si patru luptatori ninja s-au cazat la Intercontinental, cu scopul clar de a ma elimina fizic.
Informatia mi-a parvenit cand eram pe langa Brad, la Risculita, unde ajutam un prieten la coasa. Sigur, eu nu stiu sa cosesc, dar ma pricep foarte bine la dat sfaturi. Eu faceam planul general – ar trebui inceput din coltul acela al tarlalei si progresezi metodic spre sura aia din stanga; cand ajungi acolo, te rasucesti 45 de grade si pornesti cositul spre nord-vest, pana la santul cu pipirig. Si tot asa.
Nu m-am temut, nu. Mie nu mi-e frica de moarte si nu ma las intimidat. Dadeam indicatii pretioase si ma gandeam: trei calugari shaolin plus patru luptatori ninja, egal sapte. Sapte e un numar mistic. Soros e tot cu “sapte in gura”. In jurul lui pluteste o flacara violet. Mai mult, am vazut eu prin filme ca astia, calugarii shaolin, se imbraca in portocaliu, pe cand luptatorii ninja, in negru. Aha! Portocaliu cu negru, mi-am zis. Nu e rosu si negru, a’ lu’ Stendhal ala, in loc de rosu e portocaliu, deci ce e? Care e mesajul de amenintare? Dintr-o data am simtit cateva priviri intense in ceafa. M-am intors: treo bivolite ma tintuiau cu privirea. Nu una, nu patru, trei! M-au trecut toate sudorile. Era si cald, la jumatatea lui iulie – cred.
Ne-am intors in graba la Brad. Indivizii ma priveau pe strada, stiti dumneavoastra cum. Cu insistenta. Ostentativ, ma priveau. Unii erau imbracati in portocaliu, altii in negru, altii, la deruta, nici in portocaliu, nici in negru. Prietenul meu de la coasa cica sa ne oprim sa bem o bere. A zis ca merita. Daca ati fi vazut cum s-a apropiat, amenintatoare, chelnerita de masa! S-a oprit la cativa pasi de masa si ne-a intrebat scurt: Ce doriti? Avea o voce ascutita, ca un brici. Nu m-am lasat intimidat. I-am intors privirea taioasa si ostentativa si i-am replicat sec : Doua beri. Bine, a zis ea, ostentativ, pe urma a raspuns la telefon: “Da, Gigi!”
N-o mai lungesc. Pe la inceputul lui august – cred – am stat multe nopti sa ma gandesc. Sa anunt autoritatile, sa nu le? Va spun sincer, nu stiam ce sa fac. Mamai gandesc si-acum. Pana la urma, cineva mi-a spus, pe la inceputul lui septembrie – cred – ca atat calugarii shaolin cat si luptatorii ninja au plecat de la Intercontinental. Au stat o luna acolo, au mancat si baut ca porcii, sa nu se vada ca-s asasini, si s-au carat.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
