Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

OPINIE DE POLITICIAN: Publicitatea stradala invazivă: maladia lucrativă pe care niciun primar nu a vrut să o trateze

de Roxana Wring     Contributors.ro
Miercuri, 22 august 2018, 10:53 Actualitate | Opinii


Roxana Wring
Foto: Arhiva personala

În ședința CGMB de joi, ajunge la vot Regulamentul local privind mijloacele de publicitate în București. Adică acel document pe care Gabriela Firea era obligată de lege să-l prezinte până la începutul anului 2018. Potrivit legii 154/2017, „în termen de 180 de zile de la publicare, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura elaborarea ori, după caz, actualizarea regulamentelor locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate”. Legea a fost adoptată în luna iulie a anului trecut, ceea ce înseamnă că la finalul lunii ianuarie trebuia să existe un regulament.

Am atras atenția asupra acestui lucru încă de anul trecut când USR a organizat o dezbatere pe acest subiect. Ulterior, pe 15 martie anul acesta am depus în numele USR un proiect de Regulament privind mijloacele de publicitate . Nu era treaba opoziției să facă acest lucru, dar am sperat să grăbim puțin lucrurile în condițiile în care oricum se depășise termenul legal. Evident, nu s-a întâmplat mare lucru, pentru că Primăria condusă de Gabriela Firea mi-a răspuns că ”se ocupă ei”.

Și s-au ocupat. La 6 luni de la proiectul de pus de USR, Primăria a venit și ea cu un document. Faptul că vom avea un regulament local privind mijloacele de publicitate ar trebui să fie în sine o veste bună. Însă problema este că acest regulament pare a fi scris pe genunchi și orientat nu spre nevoile orașului, ci spre nevoile Companiei Municipale Publicitate și Afișaj.

La fel de grav ca lipsa unui Regulament este și lipsa unei dezbateri. Pe 23 august, discuția în CGMB pleacă de la zero. Publicul nu a fost consultat, oamenii nu au fost informați cu privire la conținutul acestui Regulament și nimeni nu a avut timp să analizeze și să discute așezat conținutul acestui proiect. Practic, în afara unei întâlniri cu operatorii din domeniu (din februarie 2017), nu s-a vorbit nicăieri despre ce dorește Primăria să facă din acest Regulament. Nu am auzit nicio măsură, niciun element care să definească măcar parțial viziunea Gabrielei Firea cu privire la publicitatea stradală. Votăm așadar un regulament esențial, fără o discuție serioasă, sub imperiul unei urgențe a cărei singură cauză este doar incompetența.

Problemele structurale: lipsa reglementărilor locale, încasări prea mici și lipsă de viziune

Pentru a înțelege mai bine situația dezastruoasă a modului în care (NU) este reglementată publicitatea stradală, putem pleca de la o constatare pe cât de tristă pe atât de evidentă: bucureștenii nu mai pot vedea Bucureștiul din cauza reclamelor. Capitala înseamnă astăzi 7 orașe cu 7 reguli diferite, inclusiv în ceea ce privește amplasarea și avizarea mijloacelor de publicitate. Se fac profituri imense în aceste ape tulburi, iar bucureștenii nu se aleg decât cu o invazie de neoprit a reclamelor care ajung să agaseze efectiv trecătorii.

Putem vorbi așadar despre câteva probleme structurale în acest domeniu.

În primul rând lipsa reglementărilor la nivel local. Ultimul regulament adoptat de CGMB datează din anul 2011 și nu mai este aplicabil deoarece legea în baza căruia a fost elaborat s-a schimbat în 2013 și în 2017. (Oricum, chiar și după standardele regulamentului din 2011, multe dintre panourile din centru ar trebui desființate, dar asta e deja altă discuție).

Ulterior, prin legea 185/2013, termenul acordat autorităților administrației publice pentru adoptarea unor noi regulamente a fost stabilit pentru 1 octombrie 2015. Primăria Capitalei nu a respectat însă acest termen. Nici grupul de lucru format în 2013, nici cel din 2016 nu au reușit să rezolve problema, iar situația a trenat – spre marea bucurie a proprietarilor de panouri publicitare – până astăzi.

În iulie 2017 a fost publicată legea 154/2017 prin care este modificată legea 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate. Potrivit acestei noi legi, ”în termen de 180 de zile de la publicarea prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura elaborarea ori, după caz, actualizarea regulamentelor locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate, identificarea amplasamentelor aflate pe domeniul public şi privat al statului şi al autorităţii locale pe care se pot amplasa mijloace de publicitate, precum şi aducerea acestora la cunoştinţa publicului”. După cum am spus, termenul a trecut deja de mult timp, iar Primăria Capitalei se află în ilegalitate – cel puțin din acest punct de vedere – de 8 luni de zile.

Așadar, Bucureștiul nu are regulament de publicitate de ani buni, iar cel care există (cel din 2011) este depășit din cauza modificărilor legislative ulterioare și nici măcar nu este respectat. În acest ”ținut al nimănui”, fiecare Primărie (Capitala plus sectoarele) au procedat cum au considerat de cuviință, iar rezultatul îl vedem cu toții. O inflație pestriță de panouri, mesh-uri și prisme, multe dintre ele amplasate nu doar la limita legii, ci sfidător de ilegal. Nu numai că Primăria nu a luat nicio măsură pentru a-i sancționa pe cei vinovați, dar se pare că mulți funcționari au ajuns să participe direct la profiturile făcute de unele firme de panotaj.

O a doua problemă structurală este nivelul mult prea scăzut al încasărilor pe care le fac autoritățile publice din publicitatea stradală. Vorbim despre aproximativ 1,7 milioane lei în 2015 și 2016 încasări la Primăria Capitalei, adică mult sub ceea ce au încasat Primăriile de sector (3 milioane la Sectorul 6) sau Metrorex (4,8 milioane lei). Iar acest nivel extrem de scăzut al încasărilor are câteva explicații. O explicație ține de contractele preferențiale încheiate cu ani în urmă. Până în jurul anului 2000, Primăria Capitalei a încheiat contracte și a emis autorizații pentru panourile publicitare. Din acei ani datează contracte importante cu firme care fac astăzi parte din grupul Euromedia: contractele pentru 208 stații RATB (semnate în 1998, prelungite până în 2018, la un tarif de 40 euro/față panou) și un contract din 1999 cu Administrația Străzilor (valabil până în 2015, la valoarea de 3 USD / lună / panou; nu se știe dacă acest contract a fost prelungit). Ulterior, Primăria Capitalei a emis autorizații doar pentru zonele protejate, iar primăriile de sector pentru restul situațiilor. Chiar și așa, nu există practici coerente nici în privința regulamentelor pentru publicitatea stradală (unele primării de sector au, altele nu), nici în privința stabilirii sumelor care se încasează, nici în privința controlului). De altfel, suprapunerea de atribuții în domeniul controlului este una din marile probleme în domeniu. Legea este aplicată neunitar la nivelul sectoarelor, unele dintre ele asumându-și rolul de a sancționa, iar altele pasând această responsabilitate către Poliția Locală a Municipiului București. Chiar și când sunt aplicate, amenzile nu sunt de natură să descurajeze publicitatea stradală amplasată ilegal. De exemplu, în cazul clădirilor monument istoric din Piața Națiunile Unite (Palatul Adriatica si Palatul Agricola Fonciera), au fost amplasate la un moment-dat mesh-uri deși este ilegal. Amenda aplicată de Poliția Locală în acest caz a fost de 2000 de lei. Vă las să judecați dacă o astfel de amendă este de natură să descurajeze astfel de practici.

Neaplicarea legii face ca piața neagră de publicitate stradală să fie la cote spectaculoase în București. Este foarte greu de estimat, dar în medie, unul din patru panouri este amplasat ilegal (fie nu are deloc autorizație, fie este autorizat cu încălcarea legii). În cazul meshurilor numărul amplasărilor ilegale este chiar mai mare. Studiul IPP din 2015 arată că 2/3 din publicitatea stradală nu este nici eraportată și nici monitorizată, prin urmare, are toate șansele să fie și ilegală. Estimez așadar valoarea pieței ilegale la cel puțin 12,5 milioane de euro (am calculat la valoarea de ratecard echivalentul a 25% din totalul publicității stradale legale oficiale, presupunând – optimist de altfel – că un sfert din totalul mijloacelor de publicitate stradală este ilegală). Inutil să mai explic faptul că acești bani se împart între aventurieri ai pieței și funcționari corupți.

Cea de-a treia probemă structurală este legată de lipsa de viziune a actualei administrații în ceea ce privește publicitatea stradală. În timp ce unele orașe experimentează interzicând cu totul acest tip de promovare, la noi Gabriela Firea înființează o Companie Municipală despre care nimeni nu știe exact ce va face. Pentru început, Compania respectivă a primit 8,76 milioane de lei ca să cumpere 600 de panouri led. Însă planurile Gabrielei Firea sunt mari: vrea să dea toată publicitatea din București în mâna acestei societăți comerciale. E clar că ținta sunt în primul rând banii, însă nu pare că Primarului Capitalei i-a mai păsat și de altceva, cum ar fi, de exemplu, aspectul orașului, protejarea zonelor cu valoare arhitecturală și, mai ales, protejarea bucureștenilor de agresiunea vizuală constantă la care sunt supuși.

Noul regulament făcut pe genunchi

După 8 luni de când ar fi trebuit să fie gata, Gabriela Firea, ne oferă totuși un proiect de regulament. Așa cum am spus, este un proiect care nu a fost discutat cu nimeni, despre care nimeni nu a știut nimic. Este un proiect care nu ar fi existat dacă nu apărea nevoia ca această Companie Municipală de Publicitate și Afișaj să-și justifice în cele din urmă existența. Și evident, milioanele de lei pe care le-a înghițit pe sedii, salarii, mobilieri și mașini.

Fără să intru foarte mult în detaliile tehnice ale regulamentului, vreau să evidențiez cinci mari probleme pe care acest nou regulament le ridică.

1. În primul rând, nu a respectat exigențele legale privind transparența decizională. Nu a stat în dezbatere publică și nici măcar nu are avizul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism. Faptul că nu a existat o consultare publică este un motiv suficient pentru a atrage constatarea nelegalității unui astfel de Regulament.

2. Regulamentul propus permite amplasarea mesh-urilor pe suprafețele vitrate ale clădirilor, în condițiile în care legea interzice expres acest lucru. Înțeleg că mizele financiare sunt uriașe, dar legea trebuie respectată.

3.  Nu rezultă că atribuirea contractelor privind amplasamentele și mijloacele de publicitate trebuie să respecte procedura achizițiilor publice. Există riscul ca, după delegarea serviciului către Compania Municipală, aceasta să atribuie contractele după bunul plac al celor care o conduc. De fapt, aici este marea miză. Ca panourile să fie amplasate de cine trebuie, unde trebuie și la prețul care trebuie. Iar mutarea acestor decizii în interiorul unei Companii Municipale este garanția unei totale lipse de transparență, mai multă chiar decât avem astăzi la Primărie.

4. Nu este normal ca avizele – de exemplu pentru împărțirea de pliante – să fie date de Compania Municipală. În orice moment, această Companie va putea refuza nemotivat orice solicitare fără să poată fi trasă la răspundere. De exemplul, să ne imaginăm cum ar răspunde Compania unei solicitări de aviz pentru împărțirea de pliante USR. Aici avem cred cea de-a doua mare miză: posibilitatea legală de a obstrucționa orice manifestare civică sau politică a bucureștenilor. Compania va putea refuza, de exemplu, împărțirea de pliante fără absolut niciun motiv și fără niciun mod legal de a o face răspunzătoare pentru acest abuz.

5. Regulamentul face referire expresă la Compania Municipală în condițiile în care acest regulament trebuie să fie aplicabil indiferent dacă serviciul este gestionat de Primărie sau, prin delegare, de către o Companie. Sunt orașe în România unde acest serviciu este administrat cu succes de administrația publică locală, fără să fie concesionat către terți. Nu este așadar normal ca un regulament să plece de la premisa că serviciul va fi concesionat. Este încă o dovadă că s-a pus carul înaintea boilor și că singurul motiv pentru care a fost adus Regulamentul la vot în CGMB a fost să dea Companiei Municipale o rațiune de a fi și de a toca în continuare bani.

Așa cum am spus, publicitatea stradală necontrolată este unul din factorii principali care urâțesc Capitala. În egală măsură, este una din marile afaceri la care tânjesc diverși rechini din proximitatea cuplului Firea-Pandele și nu numai. Cred sincer că acest nou regulament nu va face altceva decât să dea satisfacție acestor rechini și politicienilor care îi protejează.

Ce ar trebui făcut: propunerile USR

USR va propune amendamente pentru corectarea acestui Regulament, pentru înăsprirea reglementărilor în special în zonele protejate și pentru asigurarea transparenței atribuirii de contracte pentru mijloacele de publicitate. Cele mai importante amendamente sunt cele referitoare la interzicerea mesh-urilor și cele privind includerea unui număr mai mare de artere pe care publicitatea va fi interzisă.

Însă amendamentele noastre nu sunt altceva decât încercări de a stinge focul. Pentru că, dacă noi am avea majoritatea în Consiliu, ar trebui să rescriem acest regulament de la zero. Un astfel de document trebuie să plece de la cetățean și să graviteze în jurul nevoilor și așteptărilor publicului. Oamenii nu au nevoie de milioane de panouri, nu au nevoie de mesh-uri care urâțesc clădirile și de prisme care le pun viața în pericol. Oamenii au nevoie de un mediu urban prietenos, în care plimbarea sau drumul către serviciu sunt o plăcere, nu o agresare vizuala.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro





















704 vizualizari


Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version