Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Epica vânătoare a unui Audi înmatriculat în Suedia

de Cristian Felea     Contributors.ro
Marţi, 31 iulie 2018, 14:52 Actualitate | Opinii


Cristian Felea
Foto: Arhiva personala

”Se întâmplă același lucru și în treburile statului: dacă știi să prevezi din timp lucrurile, însușire care nu-i este dată decât omului înțelept, poți să înlături cu ușurință relele care se ivesc; dar dacă nu le-ai văzut dinainte, și în consecință le lași să se dezvolte până când oricine poate să le constate, este prea târziu ca să mai poți face ceva împotriva lor.”

Niccolo Machiavelli – Principele

România, în timpul guvernării Adrian Năstase, într-un orășel oarecare din provincie: un Hummer galben înmatriculat în Statele Unite oprește în fața unei terase și din bolid coboară un individ mărunțel, bronzat și dat cu gel prin păr, tatuat și cu ochelari de soare, însoțit de o blondă foarte tânără, platinată și cu cel puțin un cap mai înaltă decât el. Trecătorii se opresc pentru o clipă să admire scena: Uite-l pe Lăcustă! S-a întors.

Dar Lăcustă nu mai este cine a fost. Acum ține să i se spună Boss sau Patroane, iar Hummer-ul are un număr de înmatriculare personalizat pe care figurează al treilea supranume, cel preferat: Leopardul. Chelnerii îi fac rapid o masă care trebuie să primească douăzeci de persoane. În curând cei așteptați își fac apariția: valutiști, cămătari, două-trei fete de consum, un viceprimar, doi polițiști, un avocat și, mai spre seară, un judecător, șeful poliției și doi medici.

Lăcustă privește mulțumit scena și se simte atât admirat, cât și invidiat. Orășelul din care a plecat, unde a cumpărat în stradă cupoanele de privatizare ale lui Văcăroiu și a schimbat valută, orașul în care a pornit în afaceri cu trei fete, pe care le-a vândut apoi în Turcia, și două consignații este acum, iată, la picioarele lui. Petrecerea ține până spre dimineață.

În zori Hummer-ul galben, cu Lăcustă la volan, blonda platinată în dreapta sa și alte două trei fete pe locurile din spate, părăsește terasa și mașina rulează ușor pe străzile orașului care se trezește, către ieșirea spre Constanța. Acolo o patrulă cu doi polițiști de la rutieră așteaptă cu radarul clienți matinali grăbiți. Când Hummerul trece pe lângă ei, salută amical.

Bă, trebuia să-l opresc pe ăsta și să-i pun fiola, zice unul dintre polițiști. Du-te după el și oprește-l, dacă ți s-a făcut de patrulat noaptea cu jandarmii, îi răspunde râzând celălalt. Bă, mă enervezi și chiar mă duc după el, se încăpățânează, de formă, primul polițist. Ce dacă a băut cu șefii toată noaptea și are Hummer, tot Lăcustă valutistul și peștele rămâne. Americanul lu′ pește, leopardul lu′ pește!

Cei doi încep să râdă ca de-o glumă bună, în timp ce o Dacia papuc, căreia îi arde un singur far, cel de pe dreapta, se apropie de intrarea în oraș. Hai să facem bani de cafea zice unul dintre polițiști. Ăsta e Petrache, piețarul, observă al doilea. A, și mai bine, fac și piața, să-i închid gura nevesti-mii! Râzând din nou, cei doi îl opresc pe piețar, își aleg din mașină câte o sacoșă de legume, în timp ce Petrache îndeasă într-un buzunar două hârtii de cinci sute de mii și apoi se scuză că nu are bec de rezervă pentru far, dar că-l va schimba până seara. Este concediat mărinimos și pleacă într-ale lui.

Personajele de mai sus sunt mai mult sau mai puțin ficționale. Dar faptele corespund realității, de fapt mai multor realități de care mulți dintre noi am auzit sau unor scene la care am fost probabil martori, noi sau prietenii noștri apropiați.

Iunie 2018, Suedia: un tânăr român, de profesie șofer, decide să își facă într-un fel cunoscută revolta față de ce a auzit că se întâmplă în țară. Are o idee despre ce ar putea să facă, dar nu vrea să riște foarte mult. Pune mâna pe un dicționar și citește[1]: ”M…E[2] – s.v. gură; s.f. (arg.) gură, fleancă, plisc (din țig. mui)”. Strict literal, substantivul nu are conotații peiorative, observă românul nostru din Suedia. Poate primi și forme peiorative, dar trebuie folosit într-o expresie, așa cum arată dicționarul, ori trebuie ca în mintea cititorului să se formeze o asociație de idei care să-i atribuie valoarea peiorativă. Ok, ar putea funcționa.

Apoi tânărul nostru se adresează Autorității de Transporturi din Suedia cu cererea ca numerelor de înmatriculare al autoturismului său să i se atașeze și unele preferențiale inscripționate ”M…EPSD”, pe care le montează pe autoturism și apoi pornește spre București. La frontieră actele privind înmatricularea autoturismului sunt în regulă, iar vameșii și polițiștii amuzați îi permit intrarea în țară. Unii dintre ei fotografiază autoturismul și postează fotografiile pe rețelele de socializare.

Apariția autoturismului pe șoselele din România nu trece neobservată, inclusiv de către polițiștii de rutieră. Mai multe echipaje opresc autoturismul și verifică documentele de înmatriculare, ridică din umeri, observă că numărul de înmatriculare este ”ofensator pentru șefii PSD” și apoi îi permit să plece și fac fotografii pe care le postează pe Instagram. Cu fiecare zi ce trece, tot mai mulți români se simt reprezentați de mesajul de pe respectivele plăcuțe de înmatriculare și încearcă să imite, în diverse moduri, gestul concetățeanului nostru stabilit în Suedia.

Dintre cei care se amuză fac parte nenumărați membri sau simpatizanți ai PSD. De ce? Păi, simplu, pentru că este un gest interesant, oarecum teribilist, de tipul celui care este în general admirat de românul simplu, pentru că provoacă autoritățile: haide, să vă văd acum, ce-o să faceți! Iar membrul PSD, ori simpatizantul, așteaptă un răspuns pe măsură, adică inspirat, la mișto, de la liderul de partid. Care nu vine, că nu are de unde. Rezervorul de ironii deștepte la vârful PSD a secat în fața acestei provocări.

Și atunci apar ironiile din stradă. Când ministrul Carmen Dan se autosesizează și pune întrebarea cum a fost posibil ca poliția de frontieră să permită intrarea în România a unui autoturism cu plăcuțe de înmatriculare ofensatoare pentru șeful său, colegii săi din CEx și pentru sine însăși, șefii poliției își pleacă ochii și își reprimă hohotele. Dar imaginarul popular reformulează dialogul mut într-un amuzant schimb de replici: ”Cum a intrat în România acest autoturism, domnilor chestori? În aplauze, doamnă!”

După ce autoturismul suedez își plătește parcarea în Craiova și este subiectul a sute de selfie-uri, Lia Olguța Vasilescu ia foc și cere polițiștilor craioveni măsuri. Presiunea este directă, iar ministrul muncii, fost primar al Craiovei, este asigurată că se vor lua măsuri, se va face dosar penal, tot tacâmul. Mulțumită, postează mesajul de reprimare a rebelului pe rețelele de socializare. Dar polițiștii craioveni preferă în cele din urmă nu ia asupra lor anatema populară.

De ce ar fi făcut-o? Parlamentarii PSD, colegi ai doamnei Olguța, tocmai ce votaseră o lege care transformă polițistul rutier într-un funcționar inutil, răpindu-i nu doar autoritatea, ci și posibilitatea de a interveni eficient în caz de pericol iminent. De ce adică, în fața unui afront atât de explicit al politicului în căutare de impunitate pe șosele, care afectează deja onoarea profesională a unei întregi categorii de polițiști și produce efecte nedorite în fiecare zi, să ajungi să cauți nodul în papură unui român aflat în vacanță, care oricum în câteva zile va părăsi România?

Însă, în cele din urmă, presiunea politică a liderilor PSD a fost înțeleasă clar de șefii profesionali ai poliției române, temători pentru soarta funcțiilor lor, iar aceștia au dispus redactarea unei circulare în care li se explică polițiștilor rutieri din toată România că TREBUIE să-l oprească pe individ, să-i confiște numerele de înmatriculare buclucașe și să-i întocmească un dosar penal pentru afrontul pe care îl aduce zi de zi de două săptămâni unui partid politic (de fapt doar celor care se simt vizați, după cum am văzut).

Temeiul legal? O convenție ONU, ratificată în anul 1980 de unul din guvernele comuniste din perioada dictatorului Ceaușescu și de Marea Adunare Națională. Convenția  a schimbat, la intiațiativa Belgiei. în anul 2015 articolul privind necesitatea ca numarul mașinii să conțină obligatoriu și litere, și cifre. România nu a depus nici un amendament la acestă schimbare timp de 12 luni și, prin urmare – conform statutului convenției -, modificarea articolului funționează ca prevedere legală in Romania din 2016.

Sigur, în tot acest timp în România au circulat sute de autoturisme, în general bolizi conduși de interlopi, beizadele etc., care erau înmatriculate în alte state europene sau SUA cu numere personalizate formate doar din succesiuni de litere, de genul: ”BOSS”, ”PATRONUL”, ”ÎMPĂRATUL”, ”TIGANU” etc., etc. Nu am auzit vreodată ca posesorii lor să fi fost amendați, iar numerele de înmatriculare să fie reținute, în afara situației în care respectivul mijloc de transport era folosit pentru o infracțiune.

În cazul autoturismului cu numărul de înmatriculare ”M…EPSD”, însă, s-a muncit febril în cercurile eterate. Pentru că, așa cum mărturisea Codrin Ștefănescu, trebuie că: ”…dacă vii tu din Suedia aici în România, cu un astfel de număr care sfidează aici în România vreo 850 de mii de membri ai acelui partid și vreo câteva milioane de simpatizanți, era normal să te gândești că, Doamne ferește, unde mergi prin țară sunt și români care susțin acest partid și care nu tolerează o astfel de abordare, o abordare cretină…”[3].

Adică, dacă niciun membru sau simpatizant PSD nu s-a declarat indignat, preferând un selfie unei acțiuni de corecție dure aplicată ofensatorului, atunci indignarea PSD a trebuit să acționeze de sus în jos. Așa că zarurile au căzut pe Brigada Rutieră din București, ai cărei agenți au fost cei care au pus în aplicare ordinul politic, având la bază îndrumările IGPR și Convenția ONU ratificată în anul 1980, dar schimbată în anul 2016.

Românul nostru buclucaș stabilit în Suedia a fost condus la audieri, amendat, i s-au confiscat numerele de înmatriculare preferențiale și i s-a întocmit un dosar penal, nu este clar pentru ce infracțiune. Așteptăm să vedem ce fapte penale va decide să încadreze procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 a capitalei în acest caz. În plus, s-au făcut presiuni pentru a convinge Autoritatea de Transporturi din Suedia că mesajul este ofensator, iar suedezii au decis să dea curs solicitării guvernului român și să anuleze numărul de înmatriculare ”M…EPSD” începând cu data de 1 august a.c..

Povestea aceasta, ca și cea de la început, spune multe, foarte multe despre noi ca națiune. Alți români care muncesc în străinătate vor imita gestul suedezului și vor intra în România, în vacanță, cu numere de înmatriculare ce adresează mesaje de dezaprobare liderilor PSD. Cum va reacționa poliția în cazul unui număr de înmatriculare de tipul ”1 JOS PSD”, care nu poate fi obiectul niciunei încadrări legale de tipul celor vehiculate în cazul autoturismului din Suedia, rămâne de văzut.

Dar mesajul ”M…EPSD” a devenit acum viral. Îl strigă galeriile de fotbal, îl scriu fermierii pe miriști, îl poartă femei și bărbați pe tricouri, tatuaje, accesorii de îmbrăcăminte etc., este scris cu graffiti pe ziduri și garduri. Putea fi un fenomen temporar, dar a ajuns un fenomen de protest al străzii. Pe unii îi descurajează faptul că strada a ales o nouă emulație prin mesaje negative, iar intelectualii rasați își declară desolidarizarea[4], spre bucuria televiziunilor de partid.

Istoria mesajului ”M…EPSD” este despre refuzul conducătorilor PSD de a transforma partidul într-unul european și România într-un stat capabil să-și atingă potențialul real printre statele Uniunii. Este, cum observa în parte îndreptățit fostul președinte Traian Băsescu[5], o revoltă la adresa funcționarilor slugarnici cu politicul, care aplică fără mustrări de conștiință dubla măsură. Este despre umilirea PSD de către UDMR și FIDESZ, în fața cărora nici V. V. Dăncilă, nici Teodor Meleșcanu și nici Carmen Dan nu au simțit nevoia să ofere o luare de poziție, fie și de principiu.

Dacă nu acceptăm acest gen de emulație ca frecventabilă, mă întreb cum se face că acceptăm degringolada partidelor de opoziție, care nici în ceasul al doisprezecelea nu găsesc calea unei colaborări care să combată fenomenele grave cu care România se confruntă la Centenar.

Degeaba se reclamă pe mai multe voci prestația rușinoasă a premierului V. V. Dăncilă, performanța guvernului său în materie de politici bugetare și fiscale, ori dictatura majorității parlamentare, afilierea la temele politice ale PSD și agenda liderului său a CCR, ori faptul că un infractor dovedit de procurori și condamnat în primă instanță, ca Darius Vâlcov, a ajuns să conducă ședințele de guvern sau negocierile cu diverși parteneri externi. În lipsa unei opoziții coerente, strada nu are ce să mai aștepte de la o alternativă care nu face eforturi să devină credibilă.

Îmi pare rău pentru scriitorul Mircea Cărtărescu că nu mai găsește niciun motiv pentru a participa la opoziția străzii. Dar am ajuns în această situație pentru că, după ce a eșuat alternativa opoziției politice, nici organizațiile civice sau intelectualii (formatorii de opinie și tezaurele încrederii populare, până la urmă) nu au ajuns să propună o alternativă care să canalizeze o nouă mișcare din care să se nască o speranță politică pentru o mai bună guvernare.

Și iată-ne aici. Bănuiesc că, în 10 sau 11 august mitingul diasporei nu va evita mesaje de genul ”M…EPSD”, iar galeriile de fotbal nu vor ezita să fie prezente în piață și să se ralieze acestor mesaje de maidan. Alături vor exista și mesajele consacrate de #Rezist și toți cei ce vor fi în piață își vor clama obida și frustrarea de a fi rău guvernați fără ca nimeni să preia mesajul și să-l capitalizeze într-o alternativă, din motivele arătate mai sus. Viitorul se arată sumbru.


citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro




















2872 vizualizari


Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version