Dincolo și în afara mesajului politic vizat de Răzvan Ștefănescu, șofer român care și-a luat în Suedia numere de înmatriculare pe care scria M...PSD, cazul ridică un mare semn de întrebare, referitor la lejeritatea cu care se acordă aceste numere preferențiale, sau „vanity plates“. Spre deosebire de Suedia, unde se pare că libertatea e oarecum deplină în această privință, în Germania numerele preferențiale pe plăcuțele de înmatriculare ale automobilelor se supun unor reguli și proceduri.
Cadrul legal al interdicțiilor este stipulat în paragraful 8 al Regulamentului de înmatriculare a autovehiculelor, în care se spune că nu sunt permise asocierile de litere, cifre și semne distinctive care compun un astfel de număr de înmatriculare, dacă „atentează la bunele moravuri“. Tocmai de aceea, la exprimarea dorinței de a cumpăra un astfel de număr, solicitarea este înregistrată și apoi verificată, într-un anumit interval de timp.
O serie de combinații de litere sunt interzise în Germania, pentru că transmit un mesaj care aduce aminte de inițialele diverselor formațiuni politice sau militare naziste: HJ (Hitlerjugend), KZ (Konzentrazionslager), NS(Nationalsozialismus), SA (Sturmabteilung), sau SS (Schutzstaffel). Restricții există și la AH (Adolf Hitler), HH (Heil Hitler) și SD (Sicherheitsdienst). Între timp, în unele landuri germane din vest s-a interzis și IS (Islamischer Staat).
Este adevărat că aceste restricții se aplică, în general, doar unor combinații de litere notorii, care sunt în memoria colectivă înregistrate ca simboluri de neșters ale unor atrocități de război. Ce se întâmplă însă, când pe plăcuța de înmatriculare „vanitoasă“, dintr-o țară europeană (sau nu) apar mesaje obscene în alte limbi? Este o întrebare la care, probabil, legiuitorii din România, din Suedia și de aiurea nu s-au gândit.
S-au gândit însă nemții, prin reglementările lor clare, ca de obicei. În cazul de față, problema care s-ar pune în Germania ar fi de M..E, și nu de PSD, căci această vulgaritate ține chiar de bunele moravuri. Personal, cred că lejeritatea este binevenită, iar dreptul la expresie și la opinie sfânt. Mai cred însă că aceste lucruri trebuie să fie însoțite de bunul simț și nu de un exhibiționism vulgar.
7
21
