604 săptămîni.

Alexandru Toma Patrascu Foto: Arhiva personala

4.228 de zile. Atît a putut sta România în Uniunea Europeană. De fapt, ca să fim mai riguroși, am mai putea adăuga încă 515 minute…

În cărțile de istorie se va putea scrie așa: România este un stat de mărime medie, situat în sud-estul Europei. În data de 1 ianuarie 2007 a devenit membră a Uniunii Europene, calitate la care a renunțat luni, 30 iulie 2018, la ora 08:35.

Povestea e simplă și – pînă la urmă – sordid de trivială. O știm cu toții.

În urmă cu 604 săptămîni, după mai bine de zece ani de eforturi, am reușit cea mai mare performanță națională după Marea Unire, fiind acceptați în UE. Am primit sprijin ca să ne modernizăm, cetățenilor români li s-au deschis porțile către cea mai civilizată și mai bogată parte a continentului și ni s-au dat zeci de miliarde de euro ca să dezvoltăm țara. În schimb ne-am angajat la cîteva lucruri de bun simț pe care orice om cinstit și cu un dram de minte și le-ar dori: am promis să fim toleranți unii cu alții, să nu ne furăm unii pe alții și să nu ne irosim banii. Da, banii noștri!

De asemeni, am căpătat dintr-o dată toate drepturile și libertățile de care se bucurau vecinii noștri, cei pe care de zeci de ani îi invidiam pentru viața pe care și-o construiseră prin muncă grea și educație. Dintr-o dată am devenit ca ei; dintr-o dată aceleași reguli de civilizație s-au extins și în România.

Totul s-a sfîrșit după 604 săptămîni, 8 ore și 35 de minute. Nu s-a cutremurat pămîntul, nu s-a fisurat cerul, a fost simplu. Totul s-a sfîrșit cu semnătura unui amarît de ofițer de poliție care în locul statului de drept a ales să stea drepți în fața hoților.

Un român și-a înregistrat – legal! – în Suedia o mașină cu numărul MU**PSD și, că să-și facă cunoscut mesajul politic, s-a plimbat timp de cîteva zile pe șoselele din România. Astăzi, după zeci de încercări de intimidare, Poliția Română i-a ridicat numerele. Repet, conform legislației numerele sînt perfect valide!

Acum, poate că sînteți fan PSD și nu vă place mesajul transmis sau poate că sînteți de acord cu el dar vă deranjează maniera de exprimare. E de înțeles, doar că problemele sînt în altă parte.

Unu: chit că-ți place sau nu opinia cuiva, nu ai dreptul să-l cenzurezi.

Doi: chiar dacă ești ditamai ministrul sau vreun șef sau sefuleț de prin Poliție nu ai voie să dai un ordin ilegal (și dacă o faci, mai devreme sau mai tîrziu vei ajunge la pușcărie…).

Trei: chiar dacă ești un amarît de ofițer de poliție și asupra ta șefii fac presiuni ca să te oblige la acțiuni ilegale, nu ai voie să cedezi (și dacă o faci, mai devreme sau mai tîrziu vei ajunge la pușcărie…).

A încălca aceste reguli te scoate automat din lumea civilizată. Nu este vorba de concepte teoretice, nu e filozofie alambicată; sînt doar cîteva reguli de bun simț care să permită ca oamenii să poată trăi liniștiți, fără ca diferiți dictatori să se cațere la putere. Vă mai amintiți de Ceaușescu? Sau gîndiți-vă puțin la ce se întîmplă acum în Rusia lui Putin sau în Turcia lui Erdogan. Amintiți-vă de abuzurile din perioada lui Adrian Năstase. De cum se comporta Miliția în comunism sau proaspăt rebranduita Poliție la începutul anilor ’90…

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro