Principial vorbind, introducerea unei amnistii fiscale poate urmări diferite scopuri, cum ar fi creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare și a ratei de conformare a contribuabililor, susținerea acelora aflați în dificultate de plată, dar și corectarea ori prevenirea unor situații apărute din cauza unor reglementări legale anterioare insuficient de clare, sau chiar contradictorii, ori din practici administrative ambigue.
De aceea, în funcție de circumstanțele în care este introdus și de scopurile urmărite, implementarea unui program de amnistie întotdeauna poate genera atât argumente pro, cât și contra. Spre exemplu, în cazul amnistiilor ce prevăd numai anularea totală sau parțială a accesoriilor, pe termen scurt și mediu, veniturile bugetare cresc, iar acestea sunt bine venite în special în perioadele de recesiune sau de criză economică, când, pe fondul unor cheltuieli bugetare ridicate, presiunea pe venituri este semnificativă.
Pe termen lung însă, FMI, în lucrarea “Tax Amnesties: theory, trends, and some alternatives”, susține că beneficiile programelor de amnistie fiscală sunt, în cel mai bun caz, supraevaluate și adesea e puțin probabil ca ele să depășească costurile, care sunt rareori măsurate. În vederea evaluării impactului acestora, veniturile brute pe termen scurt colectate (adesea folosite ca măsură a eficienței mecanismului) ar trebuie să fie comparate cu (1) costurile acestora (fie că vorbim despre promovarea programului sau costurile cu resursele administrative); (2) costul veniturilor pierdute (adică componenta stimulativă a programului) și (3) orice eventuală reducere a conformării contribuabililor (care rezultă din pierderea credibilității în administrația fiscală). Autorii concluzionează că amnistiile fiscale „de succes” sunt mai degrabă o excepție decât o regulă.
Principalele controverse ce pot să apară odată cu ideea iertării unor obligații fiscale de pe urma căreia beneficiază anumiți contribuabili sunt legate de aspectele de echitate (i.e. sentimentul pe care l-ar putea exprima contribuabilii care își achită la timp impozitele în sensul că ar fi dezavantajați) și, respectiv, cele de hazard moral pe care îl implică aplicarea legii fiscale (i.e. imposibilitatea aplicării sale prin căile standard, care generează necesitatea adoptării unui astfel de mecanism), chestiuni care pot, în anumite conjuncturi, chiar să conducă la pierderea credibilității administrației fiscale.
Circumstanțele economice și sociale au determinat tot mai multe țări în ultimii ani să implementeze programe de amnistie fiscală. Printre acestea se numără și Romania care, în ultimii 25 de ani, a avut mai multe astfel de programe, 3 dintre ele având loc chiar în ultimii 4 ani, facilitățile oferite fiind însă diferite.
În vara anului 2015, prin Legea nr. 209/2015 au fost anulate diferențele de obligații fiscale principale și obligațiile fiscale accesorii, impuse ca urmare a reconsiderării / reîncadrării unei activități ca activitate dependentă pentru perioade fiscale de până la 1 iulie 2015 și neachitate până la data de 23 iulie 2015. După modelul acesteia, în ianuarie 2018, a intrat în vigoare și Legea 29/2018 prin care au fost anulate diferențele de obligații fiscale principale, respectiv impozitul pe venit şi contribuțiile sociale, precum şi obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice ca venituri dintr-o activitate independentă, obținute de către persoanele fizice din transferul proprietăților imobiliare care fac parte din patrimoniul afacerii, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, şi neachitate până la data intrării în vigoare a acelei legi.
Un alt tip de amnistie a fost lansat în toamna anului 2015, când Guvernul a aprobat printr-o OUG anularea penalităților de întârziere și reducerea la aproximativ jumătate a dobânzilor aferente atât pentru contribuabilii persoane juridice cât și pentru persoane fizice, în anumite condiții, printre care cea principală era aceea a stingerii debitului principal în anumite termene scurte și strict reglementate. Scopul acesteia a fost acela de a reduce arieratele bugetare, iar efectele sale au încetat în mare măsură pe 30 iunie 2016, în sensul că cererile de acordare a anulării penalităților de întârziere și a cotei de dobânzi trebuiau depuse, de principiu, până la această dată. Conform Raportului de performanță al ANAF, la sfârșitul anului 2015, încasările din arieratele recuperabile au reprezentat 30.19 mld. lei (cca. 52.6% din total), din care 3.42 mld. lei încasări din arieratele aflate în sold la sfârșitul anului 2014 şi 26.77 mld. lei încasări din arieratele constituite în cursul anului 2015. Dacă ne uităm la datele pentru anul 2016 (anul în care trebuiau plătite restanțele pentru a beneficia de facilitate) vedem că acestea sunt cu aproximativ 4 mld. lei mai mari, și anume la sfârșitul anului 2016 s-au recuperat 33.9 mld. lei (aproximativ 50.7% din total), 5.2 mld. lei au fost încasări din arieratele aflate în sold la finele anului precedent şi 28.7 mld. lei au fost încasări din arieratele constituite în cursul anului 2016. Datele pentru finalul anului 2017 arată că s-au încasat 33.3 mld lei și că au mai rămas de recuperat 17.3 mld. lei.
Lărgind sfera analizei, observăm că mai multe țări au introdus de-a lungul timpului astfel de mecanisme, printre cele mai recente menționăm: Italia, Turcia, Rusia, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Pakistan.
În martie 2018, în Turcia, s-a introdus o amnistie fiscală pentru contribuabilii persoane fizice și juridice care nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale în perioada 2013-2017. Persoanele care solicită să beneficieze de dispozițiile amnistiei vor putea să își lichideze datoriile din trecut în anumite circumstanțe favorabile și pot evita inspecțiile fiscale. Mai mult, orice numerar (inclusiv valuta străină), aur, valori mobiliare sau alte instrumente de pe piața de capital și bunuri mobile situate în afara țării pot fi declarate fără a fi supuse nici unei inspecții, anchete sau evaluări fiscale. Printre beneficiile oferite, menționăm eliminarea penalităților și reducerea dobânzilor aferente (chiar și în cazul unui proces în desfășurare, contribuabilii pot beneficia de aceste facilitați). Un alt obiectiv al acestei amnistii este atragerea în Turcia a numerarului (inclusiv a valutei străine), a aurului, a valorilor mobiliare, a altor instrumente de pe piața de capital și a bunurilor mobile și imobile aflate în străinătate, oferind contribuabililor imunitate față de inspecții, anchete, sancțiuni și evaluarea activelor menționate anterior.
În Italia s-a relansat la începutul anului 2017 o amnistie care s-a derulat și în anul 2015. Mecanismul din 2017 acoperă activele nedeclarate, cum ar fi numerarul și obligațiunile la purtător, în depozite sigure, precum și activele offshore. Conform informațiilor publice, prin acest program au fost fiscalizate 60 de miliarde de Euro din fonduri offshore nedeclarate anterior și au fost generate venituri suplimentare de 4 miliarde Euro de la 130.000 de rezidenți italieni.
În lumina introducerii standardului comun de raportare prin care este demarat schimbul automat de informații fiscale şi financiare între mai multe state la nivel mondial, se observă preferința crescută a statelor lumii pentru programele de conformare voluntară cu scopul de a încuraja contribuabilii să își declare veniturile și activele deținute în afara țării. În 2015, OECD publica studiul „Offshore Voluntary Disclosure Programmes” ce conține informații din 47 de țări în ceea ce privește programele de conformare voluntară. Acest raport compară și principalele caracteristici ale programelor de conformare voluntară din aceste țări. La nivelul UE, doar 3 țări din cele 24 prezentate în studiul OECD nu au un program de conformare voluntară (Croația, Estonia și Luxemburg), iar în 4 state, contribuabili nu sunt iertați de acuzațiile penale (în Danemarca, Finlanda, Slovacia și Slovenia). Interesant de menționat este că din cele 3 state fără programe de conformare, Luxemburg a introdus ulterior (în octombrie 2016) un astfel de program temporar care va rula pe o perioada de 3 ani.
Așadar, introducerea unei amnistii poate aduce beneficii, însă, trebuie acordată o atenție deosebită atunci când se are în vedere introducea unui astfel de program. Structura acestuia trebuie bine gândită și clar definită în legătură cu domeniul de aplicare, tipurile de contribuabili vizați, termenele și condițiile ce trebuie îndeplinite, cerințele de raportare, administrare și colectare, strategia de comunicare către public (inclusiv prin prezentarea informațiilor referitoare la rezultatele obținute în programe anterioare similare). Un program bine definit reduce riscurile ce pot apărea ulterior pentru contribuabilii participanți la program.
Un alt exemplu vine din India, unde pentru a încuraja contribuabilii să-și plătească impozitele la timp, ministrul de finanțe a înmânat certificatele de apreciere a contribuabililor onești. Mai mult, se are în vedere introducerea unei recompense în bani pentru contribuabilii onești, reprezentând între 1-5% din impozitul total primit. În Coreea de Sud, se pune accent pe recompensarea contribuabililor conformi prin recunoașterea publică a acestora ca și contribuabili exemplari ” și prin oferirea unor beneficii, precum scăderea ratelor dobânzii de la anumite instituții financiare și accesul la birourile VIP de imigrație din aeroporturi.
În plus, din perspectivă pur tehnică, se impune o redactare cu maximă rigurozitate a textelor legale pentru a evita situațiile în care contribuabili pe care legea i-a avut în vedere să nu poată beneficia ușor de dispozițiile sale, fiind necesară inițierea de proceduri administrative sau judecătorești care să le complice și mai mult existența, precum și pentru a evita apariția unor efecte nedorite în privința măsurilor adoptate, așa cum, din păcate, în istoria recentă a amnistiilor s-a mai întâmplat în practică.
În plus, pentru a atenua posibile sentimente de respingere de către societate a unor asemenea măsuri, pot fi avute în vedere în mod combinat și măsuri fiscale pentru contribuabilii care se conformează voluntar obligațiilor fiscale. Aici autoritățile pot avea în vedere extinderea pachetului de bonificații pentru contribuabilii onești, lucru pe care îl observăm în prezent, cel mai recent exemplu fiind cel al reducerii de 5% pentru depunerea la termen, prin mijloace online a declarației unice și cea de 5% prevăzută pentru plata anticipată a obligațiilor fiscale estimate pentru anul 2018.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
