Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

INTERVIU Pascal Bruckner: stânga a ajuns să se prosterneze în fața islamismului radical

de     Contributors.ro
Miercuri, 30 mai 2018, 8:12 Actualitate | Opinii


Pascal Bruckner
Foto: Hotnews

”Rasismul imaginar”, o carte controversată și incitantă, ca mai toate cărțile lui Pascal Brukner, a apărut de curând la Editura Trei. Este un volum compus din mai multe eseuri prin care scriitorul a reacționat la strania ”alianța” dintre radicalismul stângist francez și integrismul islamic.

După cum spuneați într-un interviu recent, volumul acesta, ”Rasismul imaginar”, este menit să răspundă acuzelor pe care le aruncă stânga radicală celor ce se încumetă să critice integrismul islamic. A critica islamismul și mai ales curentele fundamentaliste recente din interiorul Islamului nu înseamnă să fii rasist, spuneți dvs. Dar cum s-a ajuns la această anomalie, la faptul că o ideologie atee și egalitaristă în principiu, ajunge acum să creeze un zid ideologic de apărare pentru un fundamentalism religios. Cum ajunge stânga să facă acest lucru? Unde este coerența, consecvența poziționării stângii?

Răspunsul este simplu. Stânga europeană și-a pierdut toată ideologia și și-a pierdut sprijinul în rândul clasei muncitoare, a lumii a treia, care deja nu mai țin de stânga. Prin urmare, ultimul subiect revoluționar care-i mai rămâne stângii este islamul. Stânga, care ar fi trebuit în principiu să fie încununarea laicității, a devenit acum, într-un fel, încununarea unei religii. În Europa poți să-ți bați joc de toate religiile, poți să-ți bați joc de Papă, poți să-ți bați joc de Fecioara Maria, de Iisus, de evrei, însă imediat ce încerci să te atingi de Islam sau de radicalii islamiști, ești catalogat drept rasist. E un fel de blasfemie a te lega de islam, aceasta este anomalia pe care am încercat s-o denunț în cartea mea. O anomalie, pentru că această crimă a blasfemiei a fost înlăturată odată cu Revoluția franceză. De două sute de ani încoace nu mai putem vorbi de blasfemie când vorbim de greșelile unei religii, dar în momentul de față Islamul nu poate fi criticat.

Un lucru foarte interesant semnalat în cartea dvs. este faptul că principala țintă a stângii sunt reformatorii religioși din interiorul Islamului. Pe ei încercă sa-i descalifice. Adică, stânga pare a vrea să adâncescă fundamentalismul.

Aveți perfectă dreptate pentru că ceea ce se întâmplă în momentul de față este o completă răsturnare a valorilor. Dreapta a devenit apărătoarea laicității, în timp ce stânga a început să sufere de un fel de bigotism vizavi de islamul obscurantist și, ceea ce este cel mai trist și mai surprinzător, este că intelectualii musulmani liberali și progresiști, cei ce vor să critice islamul radical, sunt atacați de stânga radicală care-i cataloghează ea însăși drept fasciști. Prin urmare, stânga a ajuns să se prosterneze în fața islamului radical și sunt multe cazuri de islamiști reformatori care au fost acuzați de așa ceva, cum este cazul lui Tariq Ramadan – nu știu dacă el este cunoscut în România. Prin urmare, stânga și-a trădat cumva misiunea și asta e o catastrofă a ideologiei ei, ideologie care acum trece de partea cealaltă.

Să fie stânga de acum mai anti-creștină decât era înainte?

Stânga este anti-creștină prin natura ei, e un lucru înscris în ADN-ul stângii, mai ales al stângii franceze, acela de a combate creștinismul. Stânga se poartă în momentul de față ca și cum biserica catolică ar fi foarte periculoasă, în timp ce crimele care se comit sunt de fapt crime în numele Islamului. Și atunci există un fel de standard dublu care, în opinia mea, este de-a dreptul scandalos, faptul că există un fel de indignare față de integriștii creștini care de fapt n-au ucis pe nimeni, pentru că nu creștinii sunt cei care intră în moschei și omoară sau îi strâng de gât pe musulmani strigând întru Glorie Domnului. În schimb, se întâmplă altfel de cazuri, cum este cel de acum doi ani, al părintelui Hamel, care avea 83 de ani și care a fost ucis într-o biserică în Franța, de către un musulman care a strigat Allah Ahbar.

Comanda cartea ”Rasismul imaginar” cu autograful autorului


Cum vi se pare soluția avansată de filozoful Pierre  Manent care crede că recunoașterea unei mărci creștine a Europei  ar reusi să îmbunătățească relația Europei creștine cu musulmanii, bineînțeles cu garantarea drepturilor egale pentru toți cetățenii, indiferent de religie.

Întâi și-ntâi, Europa are rădăcini iudeo-creștine evidente, ele au fost supuse la vot, au fost afirmate, doar imbecilul de Jacques Chirac nu a vrut să le introducă legal – în 2005 cred că s-a întâmplat lucrul acesta. Independent de gestul lui, Europa se bazează pe o triadă, Atena – Roma – Ierusalim, și este scandalos să fii acuzat că ești mândru de aceste rădăcini ale tale. Pentru că trebuie să știm cine suntem și de unde venim, suntem europeni și asta este moștenirea noastră. Europa a inventat, în același timp, ideea de laicitate, care înseamnă separarea bisericii de stat, separarea religiosului de laic, prin urmare ar trebui să li se explice musulmanilor sau integriștilor că există o lege republicană în Franța care are întâietate în fața legii divine pentru că Franța este un stat laic și că nu există o alegere propriu-zisă între sharia, legea musulmană, și legea republicană pentru că dacă ei nu înțeleg acest lucru și dacă legea republicană nu se respectă, se ajunge la conflicte și la războaie. Iar legea republicană spune și că aceste comunități religioase diferite pot trăi împreună, ceea ce nu se întâmplă în lumea musulmană, în care evreii aproape au dispărut, creștinii sunt persecutați și dispar din ce în ce mai mult. Și atunci trebuie făcut un fel de contract cu musulmanii care trăiesc printre noi în Europa, prin care li se garantează drepturile religioase, au voie să aibă lăcașuri de cult dar, în același timp, respectă și legea republicană și legile pe care le respectăm și noi  sau pe care le respectă alte culte religioase cum ar fi budiștii, indienii, indienii sikh șamd. Dacă nu există această claritate în definirea principiilor noastre, pentru că noi nu mai suntem siguri de noi și pe noi, atunci nu se poate combate rasismul, această nebunie furioasă.

Curentele fundamentaliste vor duce până la urmă la o erodare din interior a Islamului? Credeti asta?

Acesta ar fi un scenariu optimist. Într-o societate laică și hedonistă, acești musulmani intrând în contact cu valorile noi ale acestei societăți ar putea să-și schimbe practicile și asta ar duce la o slăbire a religiei lor în sensul că ea ar deveni mai blândă sau mai dezinvoltă. Dar, în același timp, ar putea apărea și efectul invers, pentru că libertățile din țările noastre occidentale i-ar putea împinge pe unii musulmani să devină și mai fanatici și să adopte o dogmă și mai strictă, prin urmare ar fi acest efect al dogmei inversate. Și asta pentru că frica de libertate stă la baza tuturor fundamentalismelor de orice fel, pentru că oamenilor le este frică să trăiască liberi și atunci se refugiază în religie și în dogmă. Sper să se întâmple așa cum spuneți, să se erodeze religia musulmană din interiorul ei, așa cum s-a întâmplat cu catolicismul în Franța, însă nu sunt foarte sigur că lucrul acesta o să se și întâmple.

Aveți o frază înteresantă pentru zilele acestea, spuneți, citându-l pe filozoful Dariush Shayegan, că în momentul în care va cădea republica islamistă de la Teheran, întreg islamul politic va intra în agonie, inclusiv în lumea sunită. Prevedeți o schimbare de regim la Teheran?

Nu se știe și nici eu nu știu dacă lucrul ăsta s-ar întâmpla sau nu, dar ceea ce pot să vă spun este că în momentul de față Iranul este foarte slăbit, pentru că a purtat războaie cu Irakul, cu Siria, a cheltuit milioane de dolari pentru toate milițiile pe care trebuie să le întrețină, deci este cumva sfâșiat între o societate civilă foarte occidentalizată și foarte pro-Occident și o elită teocratică care nu vrea să piardă puterea. În același timp, ISIS și Al Qaeda sunt un fel de simptom al unui Islam sunit care și-a pierdut esența, prin urmare Islamul e din ce in ce mai slab, pentru că este sfâșiat de luptele acestea interne, de războaiele intestine religioase, este deci o religie agonizantă, nu e o religie cuceritoare în momentul de față, de aceea este și atât de periculos. Acest lucru se observă  în toate țările musulmane în care există haos, în care există probleme, Yemen, Pakistan, Afganistan, Filipine, Indonezia. Acesta nu este un semn de vitalitate, dimpotriva, este un semn de deznădejde.

Cartea a apărut în 2017. De atunci ce argumente noi au apărut, ce evoluții noi au apărut în ultimul an ?

Ceea ce s-a schimbat ar fi că au existat noi atentate, Donald Trump a ajuns la putere, nimic altceva, nimic radical, poate doar faptul că noul prinț al Arabiei Saudite, Mohammed Bin Salman, încearcă să facă anumite reforme, are o deschidere mai mare, poate faptul că în Tunisia au fost schimbări în privința dreptului de moștenire. Pe de altă parte,  lucrurile s-au îmbunătățit, nu foarte mult, dar pe de altă parte, au mers din rău în mai rău, așa că, într-un fel nu a existat o schimbare fundamentală.

Probabil că schimbarea cea mai importantă este despărțirea Statelor Unite de Europa, tocmai din cauza neprelungirii acordului cu Iranului. Doriți să comentați această problemă?

Comanda cartea ”Rasismul imaginar”, cu autograful autorului

De fapt, Donald Trump vrea să rupă alianța occidentală, înainte a vrut să rupă și NATO, din punctul meu de vedere el este un personaj foarte haotic, imprevizibil, nu reușesc să-mi dau seama dacă este genial sau este nebun, una din două. Ceea ce va reusi să facă este că va uni Europa, pentru că întreaga Europă se va coaliza împotriva lui. Dacă Kim Jong-Un va răspunde favorabil invitației lui Donald Trump de a se ralia, să vedem ce vom face, dacă nu, va fi o palmă uriașă pentru președintele Statelor Unite. În orice caz, eu nu-l plac, dar nu judec vorbele lui, pentru că vorbele lui sunt adesea de o vulgaritate extraordinară, judec doar actele lui. Să vedem ce se va întâmpla.

‘Macron este un fascist liberal’, cel puțin așa scria pe zidurile universităților ocupate de studenți luna trecută. Cum vedeți acele mișcări studențești acum, înainte de aniversarea a 50 de ani de la mai ’68?

Cred că este o foarte mare prostie, prostie e un cuvânt mult prea slab pentru a defini ceea ce s-a întâmplat luna trecută cu studenții de la Paris, cred că sunt niște proști, pur și simplu, cei mai mulți copii de bani gata, care habar n-au ce-nseamnă liberalismul sau fascismul și care vor să facă într-un fel de gest mimetic, ca o farsă, un fel de reconstituire a evenimentelor din mai 68, a revoluției din mai 68. Însă trebuie spus că ei reprezintă doar 5-10% dintre studenții acestor universități și ei nu au de fapt niciun proiect, vor doar să re-joace evenimentele din mai 68 într-o încercare stupidă în care îl compară pe Macron cu Mussolini. Atunci, pentru faptele lor nu există decât un răspuns: să trimiți poliția să-i evacueze pentru ca studenții care chiar vor să învețe și să-și dea examenele să-și poată desfășura activitatea și atunci cred că gestul lor este de fapt un fel de prurit adolescentin tipic țărilor bogate.


Citeste intreg interviul și comenteaza pe Contributors.ro






















1037 vizualizari


Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version