Unul dintre subiectele prezente în ultimul timp în spațiul public îl reprezintă ideea unei opoziții unite. A vorbit despre asta Ilie Bolojan la Digi 24 și Eugen Tomac la RFI. Dar ideea circulă de mai mult timp și este, fără îndoială, efectul asaltului pe care PSD-ul îl dă de aproape doi ani asupra democrației în România. Într-un fel se repetă situația de la mijlocul anilor 90, când comportamentul dictatorial al PDSR (alături de partidele care alătuiau celebrul ”patrulater roșu”), a dus la coalizarea opoziției în CDR, care a realizat prima tranziție pașnică a puterii din ultima jumătate de secol. Și pentru că am amintit despre acel moment, este bine să nu mai repetăm greșelile acelei coaliții, care a îngropat pentru mult timp speranțele românilor.

Prin urmare, înainte de a stabili tot felul de condiții pentru realizarea unei acțiuni unitare a opozției, înainte chiar de a trece peste idiosincraziile și frustrările pe care le-am acumulat fiecare dintre noi în relația cu ceilalți actori anti-PSD ar fi bine să cădem de comun acord asupra unui set de principii comune. Apoi, lucururile pot decurge mai ușor. Așa cum spunea Corneliu Coposu ”Negociem orice, dar nu negociem principii”.

Desigur, se poate spune că nu este acum momentul unei politici bazate pe principii, că PSD-ul este foarte bine organizat, că important este mai întâi să îi învingem și apoi să vedem ce facem. Acestor argumente le răspund că asta facem de aproape 30 de ani și rezultatul se vede – o stângă puternică, agresivă și dispusă să distrugă statul de statul de drept pentru a își satisface interesele, și o dreaptă dezbinată, cu soluții, dar lipsită de forța de a le aplica.

Revenind la ideea unei opoziții unite, în special la alegerile locale, principala problemă este modul cum vor fi aleși candidații. Alegerea candidatului comun al opoziției strict după criteriul popularității relevat de un sondaj de opinie, ascunde multe capcane. Prima dintre ele, poate mai puțin vizibilă în marile orașe, dar prezentă în localitățile mic urbane și aproape regulă în comune este posibilitatea ca primarul PSD în funcție să treacă la PNL cu puțin timp înainte de alegeri. Cine știe cum funcționează lucrurile în comune și orașe mici recunoaște genul acesta de comportament. În acele localități, primarul a avut grijă să nu ”crescă” niciun posibil oponent al său tocmai prin astfel de mișcări. Atunci când simte că un partid este ”pe val” face mișcarea de a trece la acesta. Conducerea locală a partidului face de regulă anunțul cu mândria unui club de fotbal care a făcut un mare transfer. Ca să înțelegeți ridicolul situației, imaginați-vă că în București, PNL și-ar anunța candidatul la Primărie în persoana doamnei Gabriela Vrânceanu Firea.

O altă capcană este aceea a îndepărtării de ceea ce Havel numea ”majoritatea tăcută” și care în momentul de față a atins un prag critic și simte nevoia de schimbare. Ciclul electoral care urmează are câteva particularități de care partidele, în special cele de opoziție, trebuie să țină cont. Aceste particularități țin de faptul că în ultimii ani, societatea civilă și-a demonstrat forța – Colectiv, sau mișcarea #rezist au fost momente care ne-au arătat nouă, clasa politică, faptul că în societate se simte nevoia unei schimbări a modului cum ne raportăm la oamenii care ne-au ales. Despre schimbare se vorbește de 20 de ani în politică, dar, de fiecare dată, schimbarea era despre alții. Acum este momentul să înțelegem că schimbarea este despre noi. Prin urmare, odată cu noul ciclu electoral, dar mai ales pe finalul lui (alegeri locale, plus alegeri parlamentare) ar trebui ca partidele de opoziție să adopte o serie de principii care să facă și mai clar diferența între ele și PSD. Prin urmare propun o grilă minimală care să fie aplicată candidaților.

  1. Să nu aibă probleme cu legea. Pare elementar, dar, din păcate nu este. Cu ochii după sondaje, și după exemple de orașe în care alegătorii votează primari aflați în spatele gratiilor, sau cu condamnări la activ, riscăm să cădem pradă politicii dezastruoase de genul ”Corupții noștri sunt mai integri decât corupții lor”. Rezultatul va fi îndepărtarea de la vot a principalei categorii de electorat căreia trebuie să ne adresăm – oamenii educați, activi profesional, care simt că România este din ce în ce mai puțin a lor și din ce în ce în mai mult a celor dependenți de stat. Dacă vrem să schimbăm balanța electorală trebuie să le arătăm acestor oameni, că nu au dreptate când spun ”toți sunteți la fel”. Nu, nu suntem toți la fel, și este de datoria noastră, a celor din opoziție, să demonstrăm asta. Altfel, vor merge la vot doar cei dependenți de stat, care, surpriză, votează în funcție de interesele lor și nu în funcție de principii. Așa ajung penalii să obțină posturi prin votul popular. Este un cerc vicios – politicienii caută cu orice preț votul celor care vin la alegeri, pentru asta fac compromisuri, compromisurile alungă votanții care sunt ghidați de principii, rămân votanții ghidați de interes, politicienii caută să le capteze atenția, pentru asta fac compromisuri, etc. Instituirea unui astfel de criteriu poate rupe acest cerc vicios și atrage voturi din majoritatea ”tăcută”. Ceea ce poate schimba radical balanța la alegeri.

Citeste intreg articolu si comenteaza -pe Contributors.ro