43 de miliarde de euro. Repetați după mine: 43 miliarde. 11 ani după intrarea în UE, simțiți că țara asta s-a schimbat de 43 de miliarde de euro? Aici este adevărata, uriașa și deprimanta noastră vulnerabilitate în negocierile pentru viitorul buget european.
În ultimele luni, la nivel european s-a discutat intens despre reforma bugetului Uniunii Europene. Cu un an înainte de europarlamentarele din 2019, deciziile sunt deja în mare parte conturate. Comisia nu venea cu un draft dacă nu agrea deja informal cu jucătorii cheie.
Diplomația română și cvasi-inutilul comisar european pe care îl avem acum au tot repetat papagalicește că suntem deschiși la dialog (de parcă puteam fi închiși sau de parcă ar fi contat că nu suntem deschiși) dar că nu vom accepta în nici un caz reduceri de la Agricultură și Coeziune. Iată deci că se propun reduceri de acolo. Acum ce facem?
Presupun că rămânem deschiși la dialog și mai tragem o linie în nisip.
Este într-un fel decontul pentru mulți ani în care am folosit prost și ineficient fondurile europene acasă și în plan diplomatic nu am construit alianțe. Fostul bloc Vișegrad – a avut un rol cheie în negocierea bugetului în curs (până în 2020) și data trecută ne-am lipit de ei. Acum însă Vișegrad, ca grup, este disfuncțional, Polonia și-a făcut praf capacitatea de alianțe în UE iar Ungaria arată că mereu poate fi mai rău. Deci alianța europeană care data trecută a blocat planurile de reducere de la Agricultură și Coeziune nu mai există.
Două sunt punctele care ar trebui să ne alarmeze:
1) legarea fondurilor de statul de drept
2) redefinirea Coeziunii în sine, chiar mai dureroasă pentru noi decât reducerea de buget.
Să le luăm pe rând.
1). Este deci oficial că va exista un mecanism de legare a fondurilor europene de statul de drept. Pentru România asta este ca un fel de MCV pe steroizi. Mi se va spune: dar nu pot fi legate direct de MCV, pentru că nu asta scrie în acordul prin care s-a instituit MCV. E corect tehnic, dar obtuz. Nici despre legătura cu Schengen nu scria, dar s-a făcut. De ani de zile ne batem joc de ce am promis în MCV. Iar guvernarea PSD – ALDE acționează brutal contra a tot ce ne-am angajat când am devenit membri. Existența MCV în cazul România și Bulgariei oferă Comisiei măsurătoarea foarte concretă pentru decizia de a activa noul instrument sau nu. Pentru Polonia sau Ungaria va trebui inventat sau va trebui întărit mult-așteptatul tablou de bord privind justiția în toate statele UE, o jucărie care a trezit multe speranțe acum câțiva ani dar care nu a confirmat. Până un alta, MCV va avea noi dinți prin legătura cu fondurile europene și e doar vina PSD – ALDE că au crezut că pot comite toate aceste porcării cu justiția în ideea că cei de la Bruxelles nu au ce să le facă. Uite că tocmai au inventat ceva!
Mă sună presa să mă întrebe ce proiecte europene vor fi blocate din cauza acestui nou mecanism anunțat azi de președintele Comisiei. Asa ne-ar mai trebui acum, titluri isterice la modul ”UE ne ia banii de autostrăzi pentru că…”.
Să fim serioși: putem face proiectele, în cel mai rău caz nu vom mai cere apoi banii de la Bruxelles. Mă aștept ca PSD să folosească uriașul aparat de propagandă pentru a își justifica eșecul guvernării în ideea că ne oropsesc oamenii răi de la Bruxelles. De fapt, PSD oricum ignoră fondurile europene. Cel mai mare Program pentru autoritățile locale și județene (POR) este nefuncțional în acest moment pentru că Dragnea a aruncat cu bani din pix, de la bugetul național, ca să cumpere primarii (PNDL). Dragnea a alocat prin credite bugetare până în 2020 mai mulți bani decât UE pentru dezvoltare locală și regională, fără proceduri clare, fără competiție. În paralel banii europeni cu obiective similare nici nu sunt lansați.
Dacă măcar ar fi lansate apeluri pentru proiecte s-ar putea să avem surpriza ca primarii să nu se înghesuie: de ce ai vrea să muncești să faci proiecte, să stai cu stresul de audit dacă îți dă Daddy bani din pix. Și nici nu mai stai cu grija de Curtea de Conturi, că tocmai îi scoate Daddy dinții prin lege, în Parlament?
Acum două luni avertizam aici că în acest an oricum vom pierde cam 1 miliard de euro din fonduri europene. Dar nu pentru că ar fi vreo legătură cu legile justiției, ci pentru că guvernul PSD este incapabil să îi atragă. Pe de o parte, la finele acestui an se împlinește sorocul convenit cu Comisia: sumele nefolosite conform graficului ne vor fi tăiate. De cealaltă parte, nu am îndeplinit condiționalități ex-ante importante. Denumirea asta complicată înseamnă că România nu are în 2018 planurile și legislatia promise în 2013.
Anul 2016 a reprezentat o recuperare în marș forțat a celor mai multe întârzieri, dar a venit PSD și a nu a continuat cu ce le lăsasam de făcut. Pentru curioși am scris toate astea în raportul “1 an cu PSD la Fondurile Europene“. E cu desene, să priceapă și conducerea actuală a MFE și a Guvernului.
Iată deci că în 2018 ne pasc două riscuri de pierdut bani europeni, diferite între ele: dezangajare și suspendare pe motiv de condiționalități. E panică în sistem pe aceste subiecte. Că vine acum Comisia și mai adaugă un alt posibil risc aproape că nu mai contează, acest risc poate acționa mai târziu doar.
Aș putea paria că așii în dezinformare de la PSD o vor întoarce la modul: să știți că ăia de la Bruxelles ne taie bani nu pentru că suntem noi incompetenți pe subiect ci pentru că încercăm să vă eliberăm de dictatura DNA-SRI. Probabil multă lume de prin presă oricum confundă cele trei riscuri între ele.
2). Cum ziceam, e rău că scad fondurile de Coeziune în sine, dar chiar mai rău ne lovește schimbarea de focus.
Propunerea de buget general al UE 2021-2017 prevedere o scădere cu 5% a fondurilor pentru Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună. La nivelul bugetului 2014 – 2020, pentru Coeziune, această scădere înseamnă minus 17,5 miliarde euro.
Un hâtru ar spune că la cât de prost le folosim nici nu e așa mare pagubă. Însă ce transmite azi Comisia este că fondurile vor merge către cei care au nevoie de solidaritate europeană ȘI pot să cheltuie acești bani eficient. Investițiile vor fi orientate spre impact, nu exclusiv pe nevoie.
Adică, bugetul UE se va da celor care au nevoie de el dar care și arată că pot răspunde eficient acestor nevoi prin banii UE. Și tocmai aici suferă România.
În primul meu interviu ca ministru al Fondurilor Europene am spus că nu am cheltuit bine aceste fonduri. Am fost atunci foarte criticat. Uite câte proiecte, uite drumuri, mi s-a spus. Da, există și povești de succes. Dar nu ele fac regula.
Întrebarea nu e dacă am cheltuit zeci de miliarde de euro și avem ceva tăblițe de arătat cu ”Aici au fost bani europeni”. La cât de mulți bani europeni au intrat în țară ar fi fost aberant să nu se vadă nimic. Întrebarea este: s-a schimbat România structural, ca țară, după ce a cheltuit atâtea zeci de miliarde de euro programate ca să schimbe structural această țară?
43 de miliarde de euro. Repetați după mine: 43 miliarde. 11 ani după intrarea în UE, simțiți că țara asta s-a schimbat de 43 de miliarde de euro? Aici este adevărata, uriașa și deprimanta noastră vulnerabilitate în negocierile pentru viitorul buget european.
Coeziunea este mai mult de o treime din bugetul general al UE pentru perioada de finanțare 2014 – 2020. Mai exact, 351,8 miliarde euro din totalul de 1082 miliarde euro.
Brexit-ul, criza migranților, apariția unor regimuri iliberale, derapajele unor state de la principiile fondatoare ale Uniunii, și aici este vorba în primul rând de statul de drept, sunt probleme cu care UE nu se confrunta acum zece ani.
Nu le vom putea spune: ne-ați dați niște multe miliarde, le-am folosit cam prost, dar dați-ne tot atât și ignorați problemele comune apărute între timp.
De fapt, le vom putea spune și probabil că exact asta vom continua să spunem cu lipsa de imaginație care caracterizează diplomația română. Dar asta va însemna doar că suntem ”deschiși la dialog” și atât.
Deci coeziunea pierde 5%, dar nu asta e cel mai grav ci că se schimbă povestea ei. Coeziunea nu va mai însemna: ”dă-mi pentru că am nevoie”, ci ”dă-mi pentru că știu ce să fac cu banii și răspund unor nevoie comune actuale”.
Un exemplu de ineficiență – peste 4 miliarde de euro cheltuiți prin POSDRU
În perioada în care am fost ministrul al Fondurilor Europene am fost linșat mediadic când mi-am permis să critic proiectele făcute prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).
Acest program ar fi trebuit să ajute forța de muncă din România să se adapteze noii economii. Reconversia profesională a peste un milion și jumătate de oameni. Cel mai ambițios program de reformă socială din istoria României. Putea fi asta.
Cum am cheltuit noi banii? Prin cursuri de recalificare făcute doar ca să fie raportate, prin foarte mulți bani alocați pentru promovarea acestor acțiuni, milioane de șepci, milioane de brichete și stick-uri cu siglele proiectelor.
Proiectele cu adevărat valoroase finanțate prin POSDRU au reușit cu greu să aibă un impact sesizabil pe piața muncii. Uitați-vă la graficul de mai jos. Bețele reprezintă rata de angajare din România. Adică câți oameni muncesc din total populație. Gândiți-vă că de când se schimbă culoarea (2007) intră peste noi 4 miliarde de euro prin POSDRU.
Ce poți să zici mai mult?
OK, nu toate Programele Operaționale au fost o butaforie la fel de mare ca POSDRU. La resurse umane e ușor să inventezi beneficiari care să semneze, să inventezi cursuri din burtă, ba chiar să faci niște cursuri reale dar fără șanse de schimbare de impact.
În alte zone butaforia a fost mai mică pentru că trebuie să arăți ceva concret făcut, altfel banii europeni nu vin. Un drum, o autostradă.
Dar și acolo există uriașe semne de întrebare dacă efectul structural este cel scontat: birocrația de stat nu a fost capabilă să facă autostradă peste munți. Dar a îngropat un miliard de euro pentru ca trenul București – Constanța să ajungă fix cu 10 minute mai devreme acum decât arată Mersul Trenurilor din 1985. Avem nevoie de transportul feroviar, nu critic direcția strategică și faptul că ideea de bani ieftini de la UE a dus și la proiecte din astea foarte scumpe și cu impact real mic, dacă tot trebuie să raportăm absorbție ia să băgăm mult în impact redus, că ”important e să intre bani în țară”, cum îmi zicea un ”expert POSDRU” când argumentam că important e să schimbăm țara asta pe bune.
Toate astea sub îndrumarea și în beneficiul unui întreg sistem de rentieri, și în administrație și la clientelă. Cam 7000 de oameni lucrează în nenumăratele instituții care se ocupă de fonduri europene la nivel central și local (MFE este doar o mică parte din sistem, deși plătește toate oalele sparte). O birocrație care nu răspunde niciodată dacă schimbarea plătită de UE nu se produce, dar încasează sporul de 75% la salariu.
Deși POSDRU a ratat schimbarea structurală, mulți dintre cei care implementau aceste proiecte și-au acordat salarii atât de disproporționate încât a fost nevoie, altfel Comisia Europeană nu ridica suspendarea impusă atunci, să plafonăm aceste salarii, care uneori ajungeau și la 10.000 de euro pe lună. Aveam proiecte în care cheltuielile salariale ale echipelor de implementare ajunseseră să reprezinte și 70% din banii alocați. O risipă strigătoare la cer. Pe care guvernele politice dinainte o lăsau în pace, că doar banii suspendați se plăteau de la bugetul de stat, deci toată lumea mulțumită cum ar veni.
În urmașul POSDRU, care se numește POCU (Program Operațional Capital Uman) Comisia a încercat să nu mai lase birocrația stufoasă românească și rentierii să spargă banii fără efecte structurale. Cât am fost ministru am lansat programe reale: de ținut copiii săraci la școală dându-le ce au nevoie, de trimis profesori cu burse în ghetouri, burse pentru uceinici plătite la locul de muncă prin parteneriate cu companiile, ș.a. Cam toate sunt sabotate la implementare de PSD și Rovana Plumb. Care Plumb se laudă acum că va combate abandonul școlar (cel mai mare din UE, o dramă națională) făcând cursuri pentru 55.000 de profesori. Înțelegeți? Ducem profesorii la mare la curs și astfel vor sta copiii săraci în școală. Suntem ca în bancul ăla cu proiectantul sovietic care orice desenează tot tanc îi iese. Orice face PSD la Fonduri Europene tot POSDRU îi iese.
Toate aceste rateuri de dezvoltare se vor răzbuna acum în dezbaterea pe buget. Comisia zice: recompensăm eficiența și nu mai dăm bani celor care încalcă statul de drept. Orice genii am avea în diplomație (și nu avem), nu ai cum să pleci în negocieri din acest punct cu guvernarea pe care o avem.
- Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
