Vrem să sporim securitatea cetățenilor în Europa, să avem granițe mai sigure, să combatem mai eficient migrația ilegală și terorismul? Vrem, totodată, să putem concura cu Statele Unite ale Americii și Asia în domeniul cercetării și inovării tehnologice? Ne dorim ca, în același timp, să păstrăm standardele ridicate în domeniul alimentației, dar fără a crește prețul produselor? Vrem ca Uniunea Europeană (UE) să ofere în continuare fonduri structurale și de coeziune țărilor mai puțin dezvoltate, cum este și cazul României, pentru a putea construi noi spitale și autostrăzi? Nu vom putea avea toate aceste lucruri decât dacă vom cădea de acord că Uniunea Europeană are nevoie de un buget adecvat.

Siegfried Muresan Foto: Arhiva personala

Am votat miercuri la Strasbourg poziția Parlamentului European asupra viitorului Cadru Financiar Multianual (CFM) al Uniunii Europene post-2020. Documentul Parlamentului vine înainte ca proiectul de regulament privind CFM post-2020 să fie publicat de către Comisia Europeană, ceea ce se va întâmpla în data de 2 mai. Prin votul de miercuri am cerut, concret, creșterea contribuțiilor financiare ale statelor membre la bugetul Uniunii Europene, de la 1% din Venitul Național Brut (VNB), la 1,3% din VNB. Numai crescând alocările putem și să păstrăm același nivel al finanțării pentru politicile tradiționale ale UE, precum Politica Agricolă Comună și Politica de Coeziune, și să alocăm resurse financiare noilor provocări europene.

Securitate, inovare, agricultură, coeziune – la care să renunțăm?

Oamenii așteaptă de la Uniunea Europeană să facă mai mult și să răspundă mai eficient la noile provocări cu care se confruntă Europa. Dar, pentru a face față acestor noi provocări, este nevoie și de alocări bugetare adecvate, care se pot realiza fie prin tăierea finanțării celorlalte politici ale UE, în special a politicilor de investiții, fie prin creșterea bugetului european. Și, atunci, se naște întrebarea: ne permitem să tăiem din finanțările pentru Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună? Ne permitem să ne asumăm consecințele acestor tăieri? Politica de Coeziune este garanția că state membre mai noi și mai puțin dezvoltate, precum România, sunt sprijinite cu fonduri nerambursabile pentru a reduce decalajul economic de restul Europei. A fost recuperat acest decalaj? Eu nu cred. De aceea, consider că Europa nu își permite să reducă din bugetul Politicii de Coeziune, și asta pentru mult timp de acum încolo. De cealaltă parte, Politica Agricolă Comună, cea mai veche politică europeană, asigură de mai bine de șase decenii siguranța alimentară pe continent, standarde ridicate ale alimentelor la preț redus, și, totodată, un nivel de trai decent pentru agricultori. Tăind din alocările pentru PAC ar însemna fie alimente de calitate mai slabă, fie mai scumpe, fie falimentul multor fermieri, fie câte puțin din fiecare. Așadar, nu văd o opțiune nici reducerea în acest moment a acestei politici de succes a UE.

Europa trebuie să înceapă să inoveze mai mult

Pe de altă parte, UE are nevoie, pe lângă susținerea politicilor tradiționale, și de o finanțare sporită pentru cercetare și inovare. Trebuie să reducem decalajul de inovare dintre Europa și alte economii, precum Statele Unite ale Americii sau Coreea de Sud. În prezent, UE investește anual doar 2,03% din Produsul Intern Brut (PIB) în cercetare și dezvoltare, în timp ce SUA investesc 2,74% din PIB, pe când Coreea de Sud, 4,29% din PIB. Iar rezultatele se văd. Câți dintre dumneavoastră aveți în buzunar un telefon de marcă europeană? Sau câte aplicații de social media europene folosiți zilnic? Este clar că Europa a rămas în urmă la acest capitol și că nu își permite să nu recupereze acest decalaj. De aceea, propunem o creștere de 50% a alocărilor pentru acest sector al inovării față de nivelul din cadrul financiar precedent.

Trebuie să combatem mai eficient terorismul și migrația ilegală

O altă provocare cu care se confruntă Europa în prezent și la care trebuie să ofere soluții este securitatea cetățeanului. Astfel, UE trebuie să asigure un control mai bun al frontierelor externe, să combată terorismul și să oprească migrația ilegală. În 2013, când a fost aprobat actual Cadru Financiar Multianual 2014 – 2020, continentul nostru nu se confrunta cu astfel de provocări de securitate, de aceea, nici nu au existat alocări financiare solide pentru această componentă, ceea ce s-a văzut în ultimii ani 3 ani când a fost foarte dificil să deblocăm fonduri europene pentru a gestiona probleme de securitate. Acum știm că oamenii se așteaptă să oferim soluții la nivel european pentru problemele de securitate și, pentru a le putea gestiona eficient, trebuie să alocăm resurse financiare adecvate.

Creșterea finanțării pentru programele destinate tinerilor

Pe lângă gestionarea provocărilor de securitate și inovare, considerăm că trebuie să creștem alocările și pentru programele destinate tinerilor. Este nevoie să creștem finanțarea pentru Programul de mobilitate universitară „Erasmus+”, în condițiile în care, la momentul actual, unu din doi tineri europeni care aplică și este eligibil pentru o bursă „Erasmus” este respins din lipsă de finanțare. În plus, am insistat ca noul CFM să finanțeze acordarea unui abonament gratuit de tren tip Interrail valabil timp de o lună în toată Europa pentru fiecare tânăr care împlinește 18 ani. Ca negociator-șef pentru Bugetul UE 2018, am obținut, în premieră, finanțarea acestui program, pentru primul an cu 12 milioane de euro. Vreau să văd că acest program continuă și după anul 2020 și că devine un program permanent al UE, pe modelul „Erasmus”. Nu în ultimul rând, cerem creșterea alocărilor către Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, un buget majorat pentru măsurile de sprijinire a IMM-uri, precum și pentru Mecanismul „Conectarea Europei”.

Care este soluția?

Pentru a ne putea permite toate aceste creșteri de alocări fără a tăia din finanțarea Politicii de Coeziune și a Politicii Agricole Comune, propunem creșterea contribuțiilor financiare ale statelor membre post-2020, de la 1% din Venitul Național Brut (VNB), la 1,3% din VNB.

Desigur, nu va fi simplu să convingem toate cele 27 de state membre să creștem bugetul multianual al UE cu atât mai mult cu cât trebuie acoperită și gaura din buget cauzată de ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, stat net contributor la buget. Există un nucleu dur, format din câteva state net contributoare, printre care Olanda, Austria și Suedia, care au spus clar că nu vor accepta contribuții mai mari în bugetul post-2020.

Dar realitatea este că niciuna dintre prioritățile și provocările prezentate mai sus nu poate fi gestionată mai eficient la nivelul statelor decât la nivelul Uniunii Europene. Atât timp cât vrem să rămânem o piață internă în care guvernează libera circulație a mărfurilor, oamenilor și capitalului, atât timp cât vrem ca cetățenii europeni să poată munci, lucra și locui în orice stat european, avem nevoie și de soluții în domeniul securității la nivel european. La fel, este mai eficient să investești în cercetare și inovare la nivelul întregii Uniuni Europene, decât separat în fiecare stat membru. Nicio țară europeană nu poate concura singură cu SUA în domeniul cercetării și inovării, dar, dacă ne punem resursele la comun, avem puterea să reducem decalajul de inovare.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro