Nu e nevoie sa fi fost in Bucuresti in ultimele saptamani ca sa intelegi de unde vine frustrarea cetatenilor care-si platesc taxele in Romania. Dar ajuta daca ai escaladat macar o data muntii de nameti de pe trotuar, daca te-ai chinuit sa gasesti o mica potecuta facuta din cateva urme prin zapada, profunde pana la genunchi, lasate de alti temerari care si-au luat inima-n dinti si au traversat pe-acolo, pravalindu-se dezechilibrati, ca si tine, in bataia masinilor care claxoneaza si-i improascã cu sloaie de zapada indulcitã cu noroi.

Ajuta si mai mult cand te prinzi ca autoritatile sunt de fapt de doua ori de vina: o data pentru ca nu fac nimic sa adune zapada si a doua oara prin ricoseu, pentru ca nici patronii de pravalii nu sunt mai grijulii cu trecatorii si nu se sinchisesc nici ei, cum te-ai astepta, sa curete in fata magazinelor lor.

De ce? Pentru ca in absenta unei legi care sa-i tina responsabili de bunastarea fizica a clientilor potentiali (asa cum este cazul in strainatate unde daca-mi rup piciorul din cauza neglijentei unui patron care nu si-a curatat trotuarul din fata vitrinei, pot sa-l dau in judecata, sa-i cer daune si sa castig), oamenii de afaceri prefera sa lase totul in grija edililor primariei, carora putin le pasa.

Deci tot la autoritatile publice ajungem, autoritati care nu-si fac treaba nici ca legiuitori nici ca administratori ai domeniului public. De ce oare nu-si fac treaba, veti intreba, cand doar pentru asta sunt platiti din banii nostrii, si platiti bine pe deasupra!?

Pai cand sa aiba timp sa faca ceva cand sunt ocupati zi-lumina sa se certe, sa se ras-certe, si iar sa se certe intre ei, ca tatele la piata?! Halal administratie—De ce-i platim? Ca sa se certe?!

Ma intreb ce demon al masochismului ne imbie in continuare sa ne suportam guvernantii si sa-i votam cand dau dovada de atata nepasare si dispret pentru cetateni… Caci cu siguranta nu din cauza incompetentei manageriale este Bucurestiul inca atat de inzapezit, cu trotuare in continuare impracticabile chiar daca nu mai ninge de 10 zile...

Nu-ti trebuie nici 4 clase ca sa iei o lopata sa aduni zapada si sa organizezi brigazi care sa curete orasul in timp record. Nu trebuie stiinta pentru asta, ci vointa! Inteleg ca si bani ar fi existat pentru o astfel de operatiune daca erau chibzuiti din timp—se pare ca au ramas sute de milioane de Lei in conturile primariilor de sector pe 2007.

Deci motivul pentru care Bucurestiul este un oras total impracticabil in aceasta iarna este ca nimanui din Primarie nu-i pasa de cetateni. Iar motivul pentru care autoritatilor nu le pasa de noi este pur si simplu ca le merge s’asa—noi, cetatenii, nu suntem sufficient de exigenti si nu ii tragem la raspundere nicum, doar ne plangem intre noi, dar asta nu costa nimic pe nimeni (înafarã de nervi).

Ei bine, eu una m-am saturat de pasivitate! Si ca mine sunt probabil alte cateva milioane de Romani care vor sa schimbe ceva. Insa majoritatea cetatenilor care s-au saturat, la fel ca mine, nu vad alta alternativa decat sa ridice din umeri si sa-si vada de treaba lor, injurand printre dinti guvernantii—iar cand vine vremea alegerilor (sau a referendelor), pur si simplu nu se mai duc la vot.

Dar asta nu-i o solutie pe termen lung—caci, asa cum am vazut, de aproape 20 de ani suntem ostaticii nepasarii, a obrazniciei si a cinismului autoritatilor, care se sinchisesc doar de buzunarul lor doldora din furt si nicidecum nu se preocupa de bunastarea noastra.

Prea multi dintre ctatenii Romaniei nu s-au descotorosit inca de mentalitatea care ii face sa creada ca ei sunt “mici” si fara-de-putere—de cate ori n-am auzit fraza asta cand m-am plans cuiva despre ceva ce nu merge cum trebuie: “Doaaaaamna draga, eu sunt prea mic/mica ca sa pot schimba ceva, vorbiti cu sefii!”

O fraza la adapostul careia, cei “mici si slabi”—dar multi!—se lasa in continuare calariti de cei putini si obraznici! Dar cetatenii uita ca, in plus de puterea votului, mai au si puterea banului—caci din taxele si impozitele lor se platesc salariile administratiei publice si se alcatuie bugetul de stat.

Ori statul este in slujba cetateanului, si nu invers, cum inca mai cred romanii obisnuiti cu epoca comunista. Ce-ar fi deci sa sistam intr-o buna zi sa ne mai platim taxele? Sa le refuzam astfel guvernantilor nostri banii de salariu si de cheltuiala—si sa le amintim astfel ca astia sunt banii nostrii si ca ne pasa de ei?!

Propun deci sa studiem impreuna posibilitatea de a intra cu totii intr-o “greva fiscala”—poate doar asta sa-i trezeasca un pic din nepasare pe alesii nostrii. Cei interesati sa exploreze aceasta idee sunt invitati sa scrie la adresa: Grevafiscala@yahoo.com.

Statele Unite ale Americii s-au creat ca tara independenta (si prospera) in momentul in care o mana de cetateni din coloniile Bostoniene au refuzat sa mai plateasca taxele pe ceai impuse de Parlamentul Englez si au aruncat marfa in apa in mijlocul portului.

Pe de alta parte, autoritatile confederale elvetiene, atente cu prerogativele cantoanelor (care respecta democratia directa), cer autorizatia cetatenilor inainte de a modifica sistemul federal de taxe si impozite.

Pana si flamboiantul premier italian Silvio Berlusconi a amenintat cu o greva fiscala in momentul in care nu mai era la putere. Iar autoritatile municipale americane din Springfield, Mass., au practicat o astfel de masura recent impotriva companiilor farmaceutice acuzate de practicarea unor preturi de monopol.

De ce oare nu am exercita si noi dreptul de a ne face respectati, drept pe care ni-l confera pana la urma puterea banului nostru, cheltuit pentru salariile guvernantilor, si batjocorit de ei in bugete care nu reprezinta prioritatile noastre?