Există oelita intelectuală în orașele mici ale României. Sunt oameni care, cu mari eforturi și luptând cu grele moșteniri comportamentale, reușesc să cristalizeze curente locale de gândire. Ei fac orașele lor să trăiască spiritual și intelectual, nu doar să supraviețuiască mediocru și, eventual, să prospere economic. Nutresc un respect special pentru membrii acestor elite.
Mulți dintre ei sunt parte a unor universități de importanță locală. Ei au de luptat în sânul universității lor cu ceea ce eu numesc, voit peiorativ, „intelectuali provinciali”, indivizi care profită de pe urma titlurilor universitare obținute pe nedrept pentru a-și consolida poziția în societatea locală și pentru a beneficia de avantaje materiale meschine. Al doilea front pe care trebuie să lupte aceste reale elite locale este la nivel național: cu mentalitatea potrivit căreia universitățile mici, din provincie, ar fi niște penibile gherete de imprimat diplome, dar şi, om cu om, cu mandarinii academici, adesea inferiori lor. Da, penibilii „intelectuali provinciali” de care am vorbit mai sus, care dețin puterea administrativă în unele dintre aceste universități, au făcut totul pentru a le transforma în gherete de imprimat diplome. Ar fi însă o eroare majoră să milităm pentru distrugerea acestor universități doar pentru că, temporar, unele sunt conduse de pigmei intelectuali care, în loc să se concentreze pe misiuni realizabile, de importanță locală, își asumă misiuni intergalactice, la concurență cu Harvard sau Oxford… Tot aşa cum ar fi o eroare majoră să judecăm adevăratele elite locale prin prisma evaluărilor făcute de mandarinii sistemului, pentru că adesea, aşa cum spuneam, aceşti mandarini par că deţin pârghiile puterii administrative dar nicidecum superioritatea intelectuală.
Obiectivul clasificării (nu a ierarhizării cum greșit se vehiculează) şi democratizării universităţilor din oraşele României a constat în consolidarea poziției realei elite intelectuale locale, în detrimentul „intelectualilor provinciali” din sânul universităților respective, dar și pentru a defini clar ce misiuni pot să-și asume aceste universități cheltuind banii statului. La nivelul universităţilor mari, tradiţionale, obiectivul, atins în primă fază, a fost de identificare a diamantelor ascunse şi încurajare a lor. Neînțelegând aceste lucruri, spuse răspicat la vremea respectivă, constat cu milă, dar fără mirare, aplombul cu care „intelectualii provinciali” care au acces în blogosfera centrală încearcă să descurce complicatele fire ale vieții științifice, făcând confuzii infantile și punând etichete primitive. Mandarinii sistemului au blocat, imediat ce au reluat puterea în 2012, orice continuitate firească a procesului.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
