Așa cum ne-au obișnuit, parlamentarii s-au gândit să-și mai alunge plictisul de sărbători cu o inițiativă legislativă scrisă pe genunchi: operatorii de transport și distribuție de gaze trebuie să racordeze pe oricine la rețea pe cheltuiala proprie.
Sună bine, nu-i așa? Într-adevăr, justificarea dată de inițiatori e că unii consumatori solicită să fie racordați la rețeaua de gaze și așteaptă ani de zile fără răspuns. Să clarificăm ce e în neregulă și ce nu s-a înțeles chiar prin presă.
1. Legea actuală spune așa: operatorii de rețele (transport și distribuție) sunt obligați chiar și în prezent să te conecteze – cu excepția situației în care investiția nu e economică, adică costurile sunt atât de mari încât nu pot fi acoperite din tarife. Dacă investiția nu poate fi recuperată prin tarife, cel care vrea să se conecteze la rețea și operatorul de rețea pot împărți costurile. O asemenea formulare a legii este mai mult decât suficientă. Dacă un oraș se dezvoltă și apare un nou cartier, dezvoltarea rețelei trebuie să fie prinsă în planurile de investiție ale operatorului de distribuție, aprobat de reglementator, iar investițiile se acoperă prin tarife aprobate de reglementator – adică orice conectare aici e economică, solicitarea de racordare trebuie aprobată. Dacă un singur om vrea să-și facă o casă în vârf de munte și trebuie construiți 5 km de conductă ca să ajungă gazul și la el, investiția nu poate fi nici prevăzută de operator într-un plan de investiții, nici acoperită prin tarife, consumatorul poate să-și plătească el conducta dacă ține morțiș să-și facă locuința în vârf de munte – sau poate să folosească o butelie.
Dacă într-adevăr există cartiere, localități întregi, zone dens populate care au făcut solicitare de racordare la rețeaua de gaze și n-au primit răspuns, soluția e să vedem de ce se întâmplă acest lucru, nu să șurubărim la lege. Poate operatorul de distribuție și-a făcut planurile de investiții prost și n-a ținut cont de dezvoltarea orașului? Poate reglementatorul ANRE nu vrea să aprobe investițiile în dezvoltarea rețelei în zona respectivă pe motiv că ar crește tarifele prea mult? Poate pur și simplu operatorii sau reglementatorul nu vor să-și bată capul să ia vreo decizie cu privire la extinderea rețelei în zona respectivă? În toate aceste situații, soluția se poate regla din legislație secundară / reglementări și prin aplicarea legii existente și acoperitoare, nu din schimbarea legii, care e mai generală și a cărei principii sunt cele corecte.
De reținut că absolut tot ce fac operatorii de rețele (transport și distribuție) – toate investițiile, toate cheltuielile, toate sursele de venit – sunt monitorizate și reglementate de ANRE. Dacă nu se respectă legea, la relația ANRE-operatori trebuie văzut ce se întâmplă.
2. În graba de a modifica legea, inițiatorii n-au observat că schimbă niște chestiuni mult dincolo de problema racordării unor clienți casnici la rețeaua de distribuție de gaze. Articolul menționat din lege (Art 151) se referă nu doar la racordarea unor clienți noi casnici la rețea pe cheltuiala exclusivă a operatorului (indiferent că se va recupera sau nu din tarife), ci la toate racordările posibile – clienți, producători de gaze, operatori de înmagazinare, importatori -, la toate rețelele posibile – de transport și de distribuție. De pildă, un producător de gaze care descoperă un nou depozit și vrea să se conecteze la rețeaua mare de transport o va face acum pe socoteala operatorului de transport Transgaz, chit că Transgaz își poate recupera sau nu investiția din tarife. Până acum, Transgaz conecta depozitul pe cheltuiala proprie acoperită din tarife ulterioare dacă acest lucru e posibil, adică dacă investiția are sens economic, depozitul e suficient de valoros încât să merite construcția conductei – dacă nu, producătorul s-o facă pe socoteala lui.
Prefer totuși să cred că modificarea legii e din pură prostie și populism ieftin, nu că s-ar fi găsit niște șmecheri care să scoată niște bani nemeritați din asta.
3. Simt nevoia să clarific o confuzie care tot apare chiar prin presa de bună calitate. S-a scris zilele acestea că furnizorii ar fi cei obligați să racordeze consumatorii, plătind amenzi dacă n-o fac. Clarificarea trebuie făcută inclusiv ca să nu pierdem din vedere că legea se referă la cazuri mai generale decât problema de conectare a clienților casnici finali, ce spuneam la punctul 2.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
