Imediat după ce a terminat liceul, fiind vreme de război, tata a fost recrutat şi trimis la şcoala de ofiţeri de artilerie. După cîteva decenii încă îşi mai aducea aminte cu amuzament cum şi-a început unul dintre instructori prelegerea: “Puşca este alcătuită din două părţi; partea lemnoasă şi partea fieroasă“.[1]
Pe la 80 şi ceva de ani, bunica mai putea să recite, în ordine, staţiile de cale ferată de pe nu ştiu ce rută din Moldova; le învăţase la geografie. Două generaţii mai tîrziu, eu trebuia să învăţ succesiunea popoarelor migratoare sau “munţii vulcanici” (mai ştiu şi acum de “Oaş – Gutîi – Ţibleş“, dar habar n-am unde sînt pe hartă). După încă o generaţie, copiii mei învaţă că frontiera României cu Ungaria se întinde de la… Beba Veche la Halmeu!
La fel se întîmplă la aproape toate materiile. La română ţi se toarnă în cap tone de arhaisme de parcă idealul ar fi să poţi să te înţelegi cu Creangă sau cu Miron Costin, la biologie afli cîte tipuri de rădăcini există (firoasă, rămuroasă, pivotantă) sau cîte petale are floarea de măr (5), mai de curînd pînă şi la sport, în urma unei sclipiri de geniu a echipei din Minister, copiii vor învăţa să înşire “elementele din şcoala aruncării: aruncarea de tip azvirlire, aruncarea de tip lansare şi aruncarea de tip împingere”…
De ce? La ce bun? La ce le vor folosi toate astea în viaţa de adult? Pentru că aici este problema; copiii sînt puşi să înveţe pe de rost înşiruiri nesfîrşite de liste, de date, de nume, în detrimentul înţelegerii mecanismelor de funcţionare, a logicii din spatele fenomenelor. Diferitele date particulare au relevanţă doar dacă sînt puse într-un context integrator. Este ca şi cum Statul Major al unei armate (Ministerul) ar trimite soldaţilor din prima linie (elevii) cantităţi uriaşe de cartuşe fără a le da şi armele cu care să tragă!
De ce? Răspunsul e simplu: ca să le facă viaţa uşoară celor din sistem. Profesorilor, inspectorilor, funcţionarilor din Minister…, într-un final, chiar şi părinţilor; de multe ori ei sînt complici sau chiar instigatori. Să înveţi pe cineva cum să gîndească corect este dificil; mult mai dificil decît să-l faci să memoreze nişte noţiuni disparate. Efectul se vede rapid în rezultatele de la testările care, precum PISA, punctează raţionamentul, nu reproducerea mecanică a noţiunilor.
Lumea de mîine va fi cu totul alta decît cea de azi sau de ieri.Ne aflăm în pragul unei noi revoluţii sociale, determinată de introducerea pe scară largă a sistemelor de inteligenţă artificială şi de interconectarea reţelelor de schimb de date. Schimbarea de paradigmă se petrece chiar acum, în faţa ochilor noştri. Maşinile autonome au devenit o realitate, dronele livrează bunuri, iar sistemele expert bazate pe învăţare automată depăşesc deja în performanţă specialiştii umani.
Fiecare nou val al inovaţiei tehnologice a produs schimbări dramatice în societate, modificînd radical modul de viaţă al oamenilor, relaţiile dintre ei, structurile de putere. Chiar şi răspîndirea unor tehnologii pe care azi le-am considera primitive ca cioplirea pietrei sau aprinderea focului au fost de natură să propulseze întreaga omenire pe cu totul alte coordonate.
citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
