Se intreba Mih acum cateva zile ce anume o recomanda pe dna Nicolai sa fie ministru. inca nu e clar. Candidata insasi facea ieri o pledoarie in sensul ca …trebuie sa i se dea o sansa sa ocupe acest post. Ca si cum n-am vorbi de una din cele mai inalte demnitati in stat, ci de vreun drept cetatenesc. Si oricum sunt convins ca majoritatea cetatenilor, milioane de oameni ar avea prin comparatie o indreptatire mai mare sa ocupe postul respectiv decat senatorul PNL.
Alt argument adus (cumva) in sprijinul candidaturii ei este ca de ce o judecam pentru fapte petrecute cu 21 de ani in urma. Spune dl Tariceanu, "nu poti condamna pe cineva pe viata pentru ceva facut in tinerete". Chiar asa. Nu stiu, poate ca oamenii astia chiar considera ca daca nu ajung ministri e ca si cum ar fi condamnati penal sau ar face de-a dreptul puscarie pe viata. Ideea e asa, “dna Nicolai a gresit a platit, a intervenit prescriptia, deci trebuie sa fie pusa in libertate peste administrarea Justitiei.
” Eu cred ca nici dna Nicolai si nici oricine care are asemenea idei nu e potrivit pentru o demnitate publica. Dar, ca veni vorba, dna Nicolai nu este incompatibila pentru postul de ministru al Justitiei pentru ceva ce ar fi facut cu 21 de ani in urma. Este incompatibila pentru ceva ce a facut cu cateva zile in urma. E o chestie care, lucru foarte grav, nici macar nu mai e bagata in seama.
Ma refer la faptul ca a mintit! Nu una din minciunile alea amarate, prin exagerare sau omisiune, la care ne asteptam in discursurile politice. Nu, o minciuna mare si lata, o negare directa si brutala a adevarului. Raspunsul categoric pe care l-a oferit cand a fost acuzata in episodul din 1987 a fost sa zica ca e vorba de minciuni sfruntate si lucruri fabricate.
Acum dna Nicolai face analiza pe textul cazului respectiv, spune ca nevinovatul din acel episod pana la urma n-ar fi stat la inchisoare samd. Adica isi construieste apararea pe baza unui document pe care il acuzase ca ar fi fabricat si mincinos. Dar am ajuns la un asemenea nivel scazut de normalitate in viata noastra publica, incat chestiunea asta nici macar nu mai e vazuta – daca cumva vi s-a parut astfel, ironia din titlu e complet gratuita. A fost prinsa cu minciuna, nu conteaza (pentru nimeni, aproape!), tot iese ca e cumva cinstita.
Nu faptele de acum 21 de ani, ci si conduita ei de acum este complet inacceptabila pentru un post public. Spune dl Tariceanu, in apararea candidaturii, desigur : “in cazul Noricai Nicolai este o situatie foarte clara. A gresit, a fost sanctionata, cu alte cuvinte si-a incasat pedeapsa.” Pai situatia nu e clara chiar deloc dle prim ministru, daca e sa ascultam declaratiile colegei Dvs. de partid. Dna Nicolai continua sa nu-si reproseze din punct de vedere profesional nimic!
As putea accepta faptul ca trebuie sa tinem cont de circumstante in a judeca faptele unei persoane, as putea sa-i caut circumstante atenuante procurorului Norica Clinci pentru ce a facut in 1987. Dar noi vorbim de ce face omul politic Norica Nicolai in anul 2008. Nu pot sa-i acord nici o circumstanta atenuanta cuiva care nu-si recunoaste vreo vina. Greseala recunoscuta poate fi pe jumatate iertata. Nu vad cum ar putea fi cu totul iertata greseala care continua sa fie negata, in ciuda evidentei.
in rest, dl Tariceanu mai face afirmatii amuzante in pledoaria sa, de exemplu “Am ajuns sa ii judecam pe oameni dupa criteriile de dinainte de 90.” Pai, norocul dnei Nicolai ca a fost judecata dupa criteriile respective.
Dupa criteriile de acum, reprezentantii statului nu pot considera “persoana vinovata” din punct de vedere penal, si trata ca atare, decat pe cineva care are impotriva o sentinta definitiva din partea Justitiei. incarcerearea unei persoane pe baza de mandate de arestare falsificate, indiferent cat de vinovata este in realitate, se lasa in cel mai bun caz cu despagubiri pentru victima si proces penal impotriva procurorului, si in cel mai rau caz cu sentinte la CEDO. E mult mai mult decat o chestiunea de indeplinire a unor formalitati legale si sanctiunea disciplinara pe care le-a primit dna Nicolai in 1987.
Apoi, intre alte observatii care s-ar putea face, pasajul acesta:
“Atrag atentia asupra unui fenomen ingrijorator: folosirea fantomelor trecutului la peste 18 ani de la caderea regimului comunist. Nu am auzit in viata mea de “mapa profesionala”, care nu este altceva decat faimosul “dosar de cadre”. Dosarul de cadre era elementul de opresiune, de instaurare a fricii, de care s-a folosit regimul comunist. Dosarul de cadre nu este altceva decat cel mai abject instrument cu care romanii erau tinuti sub teroare inainte de 1990. (…) Daca vrem sa aratam ca suntem un stat modern si european, trebuie sa renuntam la aceste practici” (Calin Popescu Tariceanu, declaratie de presa)
… ar putea la fel de bine sa apartina unui anume ministru >> prim-ministru >> blogger, predecesor al dlui Tariceanu. Va amintiti despre indignarea dlui Nastase fata de “cei ce ling dosare?”. Ce face mai sus seful PNL este o pledoarie categorica impotriva ideii de lustratie.
0
0
