Contractul pentru realizarea studiului de fezabilitate al autostrăzii Sibiu-Pitești se reziliază la mai bine de doi ani de la începerea sa, iar studiile geotehnice și proiectarea nu au fost făcute decât pe secțiunile relativ simple din capetele autostrăzii: Sibiu-Boița și Curtea de Argeș-Pitești.
Autostrada Sibiu-Pitești este un proiect care dă măsură incapacității CNAIR de a gestiona investiții de o asemenea dimensiune. Asistăm de 10 de ani de zile la o comedie de erori și stângâcii în timp ce România rămâne ruptă în două de Munții Carpați.
O scurtă istorie a acestui contract care se reziliază: conform caietului de sarcini, pe secțiunile din capete studiul trebuia să fie gata în 5 luni adică în decembrie 2015. Apoi la 12 luni de la începere, în iulie 2016, trebuia să fie gata tot studiul pe cei aprox. 120km. Iar la 17 luni de la începere, în decembrie 2016 s-ar fi finalizat contractul odată cu obținerea acordului de mediu.
Licitația a fost prost făcută în anii 2014-2015. Nu s-au păstrat condițiile din caietul de sarcini la care a lucrat un an de zile în 2013 o firmă de consultanță europeană. Sub presiunile lui Dan Șova și Narcis Neaga s-a tăiat pe ici-pe colo, prin părțile esențiale, rezultând un contract nerealist.
S-a mai adăugat selectarea la licitație a unei firme de consultanță neserioase și fără capacitatea și intenția de a duce la bun sfârșit un contract de o asemenea anvergură.
În fine, nu s-a respectat recomandarea consultantului european de a angaja o firmă care să monitorizeze derularea contractului. CNAIR prin dl. Neaga s-a declarat capabil să facă singur această monitorizare.
Cât de capabilă a fost echipa respectivă vedem astăzi la 2 ani de la semnarea contractului. Dl. Ștefan Ioniță, actualul director general a coordonat această echipă anul trecut din calitatea de director tehnic. Când a ajuns director general, i-a promovat pe cei din echipa de monitorizare a studiului de fezabilitate Sibiu-Pitești în funcții de directori.
Astăzi, aceeași echipă ne propune soluții fantasmagorice care nu vor însemna decât noi ani și ani pierduți pentru acest proiect.
S-a vehiculat chiar de dl. Ioniță ideea lansării unei licitații pe baza studiului făcut în 2008. Adică știm din anul 2010 că acel studiu este incomplet și nu are sub nicio formă nivelul de detaliu necesar pentru o autostradă montană. Cunoaștem că e nevoie de un efort de cartare și proiectare de 10 ori mai mare decât s-a făcut atunci pentru a ajunge la un nivel acceptabil. Dar, în lipsă de inspirație și pană de idei, lansăm o licitație bazată pe studiul vechi în speranța că, cine știe, poate prin magie ar putea funcționa. Nu, domnule Ioniță și domnule ministru Cuc, așa ceva nu poate însemna decât noi rezilieri de contracte în viitor și bani și ani pierduți pentru România!
Altă idee pe care o lansează la disperare domnii Cuc și Ioniță este aceea că CNAIR poate face singur studiul geologic și proiectarea. Așa ceva este atât de departe de realitate încât e greu de calificat. Cel mult ca o glumă nereușită. CNAIR nu are nici pe departe resursele tehnice și umane necesare pentru proiectarea unei autostrăzi montane. Alt timp pierdut, alte idei crețe lansate pe piață pentru a mai amăgi publicul.
Ce e de făcut în situația de față când ne luăm cu mâinile de cap și ne întrebăm descurajați: când oare vom trece munții cu o autostradă?
În primul rând, studiile și proiectarea pentru autostradă trebuie făcute. Dar trebuie făcute de oameni serioși și capabili care au mai făcut așa ceva: proiectare de infrastructură rutieră complexă prin relief greu. Asta costă și durează, dar nu există scurtături magice. Mentalitatea de scos jolly-jokeri din mânecă ne-a adus aici. Așadar, trebuie o licitație internațională făcută ca lumea. Plătim, așa cum se plătește oriunde în lumea asta unde se fac construcții complexe, și obținem un rezultat de calitate pe baza căruia chiar să se poată construi autostrada.
În al doilea rând, un proiect de complexitatea și valoarea autostrăzii Sibiu-Pitești nu poate fi gestionat de CNAIR. Aceeași structură care cu chiu-cu vai abia reușește să facă o centură de oraș de la câmpie, nu are capacitatea de a face managementul unui proiect de investiții atât de complex, precum o autostradă montană. Soluția? O structură nouă, o echipă de profesioniști plătiți corespunzător, lăsați 10 ani de zile să-și facă treaba fără interferențe politice.
Această structură, legal vorbind, există. Se numește Compania Națională de Investiții Rutiere și a fost creată printr-o ordonanță dată târziu anul trecut de Guvernul Cioloș. Din păcate, nu a fost operaționalizată, nu are niciun angajat, deci ea nu există în prezent decât pe hârtie.
Mai mult, anul trecut în toamnă a fost contractată prin intermediul BEI, asistență tehnică de la ASFiNAG (compania care gestionează autostrăzile Austriei) pentru operaționalizarea și structurarea acestei noi companii. Contractul este în stand-by, oamenii așteaptă să fie chemați să ajute. De altfel, întreg efortul, a cărui inițiativă îmi aparține, a fost înțeles mai mult ca o mână de ajutor întinsă între țări pentru acel transfer de know-how de care avem nevoie.
Trebuie aduși profesioniști în această nouă companie. Dar profesioniștii (eventual ingineri sau manageri de proiect români repatriați) nu vin dacă 1) nu sunt plătiți corespunzător și 2) nu au perspectiva că-și pot face treaba fără interferență politică.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
1
0
