La aceasta intrebare se chinuie sa raspunda Curtea Constitutionala de patru luni. Judecatorii au amanat, joi, o decizie a patra oara. Avocatul Poporului a contestat pe la inceputul lunii ianuarie legea care ii interzice unui condamnat penal sa fie premier cu argumente care ar putea fi respinse de pe scaun, cum ar zice magistratii. Liviu Avram a explicat bine la vremea respectiva de ce, vezi aici argumentele. Intrebarea acum este de ce dureaza atat? Presedintele Curtii, Valer Dorneanu, a oferit un prim set de explicatii prin martie, cand a afirmat ca "e cea mai grea solutie pe care am avut-o de dat pana acum".

Dan TapalagaFoto: Hotnews

• "S-a amanat pentru 4 aprilie pentru ca nu am reusit sa ajungem la o solutie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat pana acum mai multe solutii, care niciuna dintre ele nu intrunea o majoritate decizionala. Acum, ne-am cam apropiat de doua variante. E cea mai grea solutie pe care am avut-o de dat pana acum, pentru ca problemele sunt mai ales de apreciere politica"

• "Noi nu ne ghidam neaparat dupa presiunea mediatica, nici dupa cea politica, pentru ca aceea exista tot timpul. De fapt, ambele exista. Vrem intai sa fim impacati cu constiinta noastra si cu convingerea ca solutia pe care o dam corespunde interpretarii exacte a Constitutiei si sensului Legiuitorului, in masura in care el este in concordanta cu principiile constitutionale" (Valer Dorneanu, declaratie facuta pe 21 martie, sursa Digi 24)

Nu prea vad, sincer, de ce-ar fi atat de greu de decis. Nu, un condamnat penal nu poate ocupa o functie numita in stat. Nu, un infractor nu poate fi functionar, judecator sau premier. Statul nu-si poate arunca singur institutiile in aer, prin relativizare morala si dispret fata de lege pana la urma.

Putem face putin si pe avocatul diavolului.

Cum sa interzici cuiva care a comis o fapta penala din culpa, sa zicem rezultatul unui accident de masina, sa mai ocupe functii in stat? Nu e cam mult? Nu se incalca niste drepturi constitutionale? Nimic nu-l impiedica pe legiuitor sa limiteze interdictia la faptele comisie cu intentie. In fine, judecatorii Curtii au destule solutii la indemana pentru a pastra interdictia si pentru a introduce in acelasi timp nuantarile necesare, daca simt nevoia sa o faca. Greu de crezut ca solutia tehnica e problema.

Asa cum spune Dorneanu, problemele sunt "de apreciere politica". Ce ar putea inseamna asta? Ce dileme i-ar framanta, adica, pe judecatorii Curtii? Ii deschidem unuia infractor ca Dragnea, cu inca un dosar pe rol, drumul catre functia de premier sau nu? Facem praf toata Romania sau ii mai dam o sansa?

Ne revansam cu o decizie favorabila in schimbul imunitatii sporite primite cadou de la Camera Deputatilor? Cum rezolvam sesizarea pe abuz in serviciu a Bombonicai, de care ar beneficia si fostul sot, acuzat de complicitate la abuz? O respingem pe prima si o admitem pe a doua? Daca le admitem pe ambele arata ca naiba, o sa zica lumea ca suntem Curtea familiei Dragnea.

Greu de solutionat, intr-adevar.

Din cate aud, 4 judecatori l-ar lasa pe Dragnea sa ajunga premier, 4 se opun iar al noualea e nehotarat. Stiu ca asta nu e un argument juridic, dar poate-l ajuta sa se decida: nici macar Grindeanu si alti ministri din guvern nu-l mai lasa pe liderul PSD sa se joace de-a premierul. A dovedit ca e mult prea periculos si iresponsabil sa conduca o tara chiar facand abstractie de condamare si de dosarul in curs. Cazierul nu reprezinta decat o garantie suplimentara ca infractorii conduc tara, cand ajung la putere, tot cu mentalite de infractor: prin mituirea populatiei, santajarea partenerilor externi cu blocarea contractelor militare etc.

Curtea Constitutionala a dat exact masura nivelului scazut la care a ajuns o institutie cheie din Romania prin incapacitata ei de a transa o problema de principiu intr-un caz unde n-ar fi mare lucru de dezbatut. Amanarile succesive nu fac decat sa alimenteze suspiciunea ca se negociaza mai degraba o solutie pur politica. Nu mai crede nimeni ca judecatorii dezbat acolo probleme legate de filozofia dreptului constitutional.

Ar mai fi un argument, tot nejuridic, in favoarea blocarii domnului Dragnea catre functia de premier: nimic nu-l impiedica sa fie presedinte. Presedintele PSD, presedintele Camerei Deputatilor, presedintele comisiei de ancheta a alegerilor din 2009 si, de ce nu, presedintele Romaniei in 2019, asa cum il vede Olguta Vasilescu. Aici legea nu-i mai interzice nimic si e cat se poate de constitutional. In cazul asta nu statul, ci oamenii aleg, nefiind functie numita cum este cea de premier, daca vor sa fie condusi sau nu de infractori. Chiar nu le putem lua acest drept.