- Victoria lui Emmanuel Macron e un punct de cotitura in politica europeana?
Se poate observa usor euforia presei internationale si a pietelor financiare in fata victoriei lui Macron. Aseara erau 1500 de jurnalisti straini la sediul sau de campanie, iar acest lucru spune ceva despre intensitatea cu care a fost urmarit acest scrutin. Suntem in scenariul numarul trei, asa cum l-am definit vineri. Cine crede insa ca meciul s-a terminat, se inseala. Asistam la o schimabre de paradigma politica: e sfarsitul a ceea ce numim comun dreapta vs. stanga si consolidarea bataliei constatate cu Trump si Brexit intre castigatorii vs. perdantii mondializarii. E simptomatic faptul ca extrema stanga la 20% nu a dat o instructiune clara pentru turul doi impotriva lui Marine Le Pen si multe voci din aceasta tabara indeamna la un vot pro- care le-ar crea conditiile ideale pentru « a rasturna sistemul ». Aseara s-a demonstat deasemenea teoria pe care v-o spuneam vineri, ca un necunoscut in politica poate prelua puterea daca gaseste ceea ce in termeni economici se numeste “value proposition”. Politica este doar un domeniu al societatii si, in acelasi fel in care un necunoscut poate deveni miliardar (repede, aici e cheia) printr-un start-up, daca are o idee buna, recicland domenii invechite, un politician necunoscut – in cazul de fata, Macron – poate castiga alegerile intr-o democratie importanta. E acelasi tipar. Sigur, politica nu e economie, partidul lui Macron nu poate deveni un Apple francez, nu poate fi multinationala, dar sunt sigur ca va face pui in alte tari, vor aparea formatiuni asemanatoare in alte state. Cu mai mult sau mai putin succes, aceasta experienta va fi replicata. E un moment de cotitura in lumea politica care nu va scapa mai devreme sau mai tarziu de efectele revolutiei tehnologice.
-Suntem in fata unui nou prag al mondializarii care reuseste? S-a terminat valul nationalist si protectionist?
Sa nu ne iluzionam, Daca Macron a castigat nu inseamna ca brusc lucrurile arata mult mai bine, ca liberalismul a invins si mondializarea poate continua. Daca citim felul cum s-a votat intr-o alta grila de lectura decat cea a entuziastilor de pe Facebook veti vedea ca mesajul electoratului este la fel de puternic ca in cazul Trump si Brexit. Cele doua partide clasice de guvernamant au fost eliminate din primul tur (o premiera mondiala!). Asta inseamna ca 60% dintre votanti au votat pentru extreme politice (inclusiv « extrema de centru start-up »). Franta nu face decat sa repete un tablou pe care pe l-am vazut in cazul Brexit si Trump. Norocul Frantei este ca a decis sa faca un fel de « Brexit de centru ». Ruptura in Franta este la fel de profunda ca in Marea Britanie si Statele Unite.
Daca va uitati pe harta alegerilor veti vedea si o ruptura geografica. Este o ruptura intre vestul si estul Frantei. Toata coasta atlantica a votat Macron, in timp ce nord-estul Frantei, fosta zona industriala, a votat masiv Marine Le Pen. A doua ruptura este intre zonele care au beneficiat de efectele mondializarii si zonele care au pierdut din aceasta cauza. Parisul, marile orase sunt in prima categorie, orasele mici, zonele mono-industriale, Franta periferica, in a doua. Marine Le Pen a avut 4% la Paris si 40% in zonele cele mai afectate. Parisul a votat in proportie de 60%+ – daca adunam voturile lui Macron si cele ale lui Fillon – cu reformatorii, cu cei ce vor sa impinga Franta in lumea deschisa. Un parizian are mai multe in comun cu un londonez, un new-yorkez sau un bucurestean, prin felul in care se comporta si consuma in lumea de astazi, decat cu un francez dintr-o comuna medie. Ruptura intre castigatorii si perdantii mondializarii este foarte clara, o puteti vedea in geografia si sociologia alegerilor si nu va disparea acum ca Macron a castigat. De altfel, asta e singura carte pe care o poate juca Marine Le Pen: mama tuturor perdantilor mondializarii vs. banchierul travestit care ii manipuleaza.
- Ce s-a intamplat cu dreapta clasica franceza care avea un bulevard deschis pentru aceste alegeri dupa anii Holande?
Dincolo de efectul start-up, victoria lui Macron este in acelasi timp un esec usturator al dreptei traditionale. Dreapta a construit un program economic depasit, has been – extrem de solid daca ar fi sa-l evalueze, sa spunem, un contabil de aprozar, dar intarziat, daca-l raportam la felul cum se prezinta ofertele ecomice intr-un program politic in ziua de azi. In al doilea rand, s-au ascuns in spatele unui corupt dovedit. Nu inteleg cum si-au imaginat ca vor pune in practica un program extrem de complex economic si social prin intermediul cuiva care-ti cere sacrificii enorme in timp ce el s-a servit din banii publici cu nesimtire timp de mai multi ani.
-La ce ne putem astepta in cazul unei victorii a lui Emanuel Macron pe 7 mai ?
Macron se va confrunta cu o sumedenie de riscuri carora va trebui sa le faca fata, cu care va trebui sa jongleze. Mai intai, riscuri de imagine. Trebuie sa fie atent sa nu ajunga un fel de Obama sau Justin Trudeau, in ciuda faptului ca programul sau ecomic este foarte diferit de al celor doi. El stie sa isi joace foarte bine rolul in show-ul politic de secol 21, dar aseara a inceput cu o gafa monumentala. S-a comportat ca si cum ar fi castigat deja alegerile. S-a afisat la o petrecere dintr-un restaurant important din Paris care poate aminti in imaginarul colectiv de celebra petrecere de la inceputul mandatului lui Sarkozy, eveniment care l-a urmarit cinci ani de zile si i-a distrus imaginea.
Apoi, foarte important, va trebui sa construiasca o majoritate parlamentara la legislativele de peste o luna. Aici, este foarte complicat, probabil are o strategie bine pusa la punct, “in ruptura”, asa cum a fost si candidatura lui, va miza pe innoirea fetelor si a practicilor politice. Lumea e coerenta, va vota si partidul sau daca l-au votat pe el. Sistemul electoral francez nu e proportional, e de tipul the winner takes all, iar acest lucru ii poate crea probleme mari. Alt risc este ca toata lumea sa vrea sa se urce in barca lui, am vazut partidul socialist si dreapta moderata aplaudandu-l frenetic, si sa se produca o cacofonie, sa-si piarda capul, adica programul sau economic si aspectele umaniste asociate.
Emmanuel Macron nu este un tip normal. Este un supradotat – am proprietatea termenilor. Nu uitati ca el a fost secretarul general al comisiei Sarkozy din 2007 pentru “eliberarea economiei” si o sumedenie din propunerile de atunci, pe care Sarkozy nu le-a putut pune in practica din cauza crizei, se regasesc in programul sau politic. Acum 10 ani, membri ai acelei comisii spuneau in mod profetic, iata il aveti in fata pe un viitorul presedinte al Frantei… Macron avea 29 de ani atunci. Nu uitati ca dreapta franceza l-a curtat intens sa lucreze cu ei. El nu este un politician de cariera, nu incearca sa bifeze indatoririle unui job. Are in spate si un background filozofic puternic, oricum nu este un tip din medie. Va trebui sa jongleze cu sistemul si cu oamenii sistemului care vor veni si vor doi sa se urce in barca lui. Pana in momentul de fata a facut un joc perfect, a acceptat elogiile tuturor, nerenuntand o clipa la programul sau economic si la echipa restransa cu care a inceput, o echipa de start-up. Organizatia sa e foarte disciplinata.
- Care e programul sau economic?
Ca sa ii linistim pe prietenii de dreapta clasica, discutam despre un program in care se regasesc majoritatea masurilor pe care voia si Fillon sa le puna in practica, insa structurat mai bland, astfel incat pastila sa fie inghitia mai usor. Aici e farmecul jocului sau. Stie ca Franta este tara cu cele mai multe rapoarte care n-au fost puse in practica tocmai pentru ca era imposibil din punct de vedere social sa le implementeze, asa ca a gasit o formula de “eliberare” a economiei care incepe cu o reducere a fiscalitatii si programe sociale, mai ales in ceea ce priveste educatia – aici are perfecta dreptate, scoala franceza produce semi-analfabeti si ghetouri pe banda rulanta si trebuie masiv reformata. Jongleaza cu mare istetime cu registrele de stanga si dreapta clasice.
