Avatarurile Partidului Social Democrat vor produce in 2008 un val de surprize, cu o capacitate indiscutabila de a influenta noua guvernare, rezultata in urma alegerilor generale din acest an. Partidul lui Ion Iliescu isi conserva un electorat traditional, cu un procent discutabil de 23,1% obtinut la europarlamentare, dar are o singura mare problema: succesiunea la conducere. Batalia pentru sefie in PSD va constitui capul de afis al evolutiei stangii romanesti, in acest an electoral.

Partidul creat de Ion Iliescu si condus in anii din urma de Mircea Geoana este asemanator unei armate pribegite, rasfirate pe campul de lupta, in cautarea inamicului real si, mai ales, a liderului vizionar. Zecile de mii de membri de partid demobilizati, sutele de sedii locale de la orase, comune si sate stau in asteptare, cu arma la picior.

Cultura organizationala si relationala a PSD este un exemplu de solidaritate si disciplina, in peisajul accidentat post-revolutionar. Rabdare, tenacitate, solidaritate si relatii personale indestructibile sunt principalele atuuri care au dus la supravietuirea bazinului electoral al partidului lui Ion Iliescu, in perioadele de opozitie. Acest tip de biografie electorala este caracteristic partidelor solide, puternice, stabile si bine definite, precum a fost Partidul Democrat pana mai ieri si precum este Partidul National Liberal, aflat fie in opozitie, fie la putere.

PSD acuza si astazi dureri de descrestere. De la procentele uriase obtinute oportunist intre 2000-2004, formatiunea lui Ion Iliescu a scazut fulminant, dar nu dramatic in teritoriu.

Dinamica procentelor rezultate din raptul politic al PSD, in perioada propriei guvernari, este realmente apocaliptica. Astfel, in anul 2000, PSD intra la guvernare obtinand 35% din conducerile administratiilor locale. Dupa numai un an, controla deja 53% din managementul comunitatilor locale, in 2003 – 64%, iar in 2004 – 80% din administratia intregii Romanii!

In 2005, PSD pierde 127 de primari, dar mai detine inca 50% din primariile din tara. In 2006, partidul pierde alti 421 de primari, ceea ce ii reduce reteaua de influenta locala la cam 40% la suta. In acest moment, din cei 3179 de primari, la nivel national, PSD mai detine 1263 de pozitii.

Un calcul aproximativ ne spune ca in 2008 PSD sta pe un procent de aproximativ 40% de reprezentanti in administratia locala.

Frustrarea de a fi ratat guvernarea datorita unei deficiente birocratice – alianta de colaborare electorala PSD-PUR nu fusese inregistrata la tribunal, prin urmare nu putea dovedi castigarea, prin cumul de procente, a alegerilor parlamentare in 2004 – a iesit prin toti porii marelui partid in ultimii trei ani de amara paine de opozitie. Trecand insa peste umorile inerente asumarii esecului, PSD nu a suferit atat de mult pe cat se asteptau votantii Aliantei D.A. PNL-PD, imediat dupa alegerile din 2004.

Mai mult, primarii social-democrati par a fi fost egal favorizati cu primarii liberali, la distribuirea bugetului pentru 2008. O consolidare a exponentilor social-democrati in teritoriu, care impart painea si cutitul, spune multe despre planurile liberalilor de la Bucuresti si ridica din nou intrebari fara raspuns cert: cu cine va juca PNL cartea viitoarei guvernari? Impotriva cui va lupta PSD in 2008, pentru accederea la putere?

Ecuatia viitoarei guvernari in Romania se afla in mainile liderilor PSD si a activului sau de partid. Maini in care se ascut si cutitele cutitele lungi ale luptei pentru succesiune in interiorul PSD.

De rezultatul luptei pentru fotoliul de presedinte PSD depinde si virajul pe care il va face sau nu partidul, intr-o potentiala constructie guvernamentala de coalitie.

Daca Mircea Geoana va iesi teafar si cu scaunul sub el dupa discutiile din Consiliul National al partidului anuntat pentru sfarsitul lunii februarie, atunci mijesc sansele unei intelegeri PNL–PSD pentru viitoarea guvernare. Sau chiar PSD-PD-L, stiuta fiind capacitatea de acomodare a intereselor politice, dovedita din plin in ultimul an de liderul PSD in functie.

Daca insa greii partidului vor colporta pentru organizarea in februarie a unui Congres Extraordinar – veritabil esafod pentru Mircea Geoana –, si nu pentru un Consiliu National, este foarte posibil ca forta de rasucire a cuplului Iliescu-Nastase sa duca la schimbarea actualului presedinte. Pe cale de consecinta, strategia politica a PSD se va radicaliza.

O intelegere post-electorala PNL-PSD va fi practic exclusa. In aceste conditii, PSD va evolua singur in alegeri, de pe o pozitie de forta opozanta, favorizata de erodarea la guvernare a PNL si de harmalaia intre fostii parteneri ai guvernarii de dreapta.

La prima vedere, sansele surad vechiului partid neintinerit si nereformat.

Economia da semne de supraincalzire si va afecta in curand buzunarul cetateanului de rand, preturile la combustibili cresc ritmic, iarna se anunta a fi lunga si pagubitoare, luptele dintre intre palatele puterii au inregistrat deja primul pumn in plexul ministrului de la Justitie.

PSD da anul acesta testul capacitatii politice. Dincolo de magnetismul pe care l-ar putea exercita inca asupra electoratului sau, fostul mare partid mai are de trecut o exigenta absoluta: nota de trecere data de Diriginte.