Acum aproape doi ani am aflat că România a căzut pe ultimul loc în clasamentul Indicele Inovării al UE și că o parte din banii de cercetare au fost risipiți pentru sprijinirea unei clientele instituționale, nerespectându-se astfel prevederile Strategiei CDI 2007-2013 de alocare a granturilor, preponderent pe bază competiţională.

Marian ZuleanFoto: Arhiva personala

În articolul „Academiile” – Aici sunt banii dumneavoastră!, publicat de Contributors, în iulie 2015, puneam în evidență faptul că, pe lângă Academia Română, mai existau alte 4 academii „de consacrare”, respectiv Academia de Științe Medicale, Academia de Științe Tehnice din România, Academia de Științe Agricole și Silvice și Academia Oamenilor de Știință din România iar membrii acestor academii primesc venituri pentru tot restul vieții (rente viagere). Cazul cel mai spectaculos şi controversat era cel al creării Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN), prin Legea nr. 140/2015, lege ce transforma Academia de Științe Militare, născută încă din 2012, care ar fi trebuit inițial să se autofinanțeze.

Jurnaliști precum Emilia Şercan sau Melania Cincea și site-uri ca Hotnews și Euractiv au realizat investigații în profunzime despre „fenomenul ASSN”. Dar, în afară de demisia câtorva „academicieni”, sub presiunea jurnaliștilor, și publicarea unor informații, nu s-a întâmplat mare lucru de atunci. ASSN a primit anul acesta un nou buget, cu rente viagere, bine mascat în bugetul Educației, asta în timp ce puținii bani alocați cercetării se evaporă, iar cercetătorii fac apeluri disperate [i]. Două proiecte, ce propuneau stoparea finanțării ASSN au căzut în Parlament la finalul anului 2016, respectiv la începutul anului 2017. Mai mult decât atât, a fost creată Academia de Științe Juridice iar proiectul înființării unei Academii de Științe ale Managementului se află în Parlament. Țării cât mai multe academii (cu rente viagere)!

Scopul acestui articol este limitat, acela de a face o analiză a performanței ASSN.

Trebuie specificat că ASSN este considerată, conform legislaţiei şi propriilor documente programatice, o ”instituţie de interes naţional”și ”de consacrare academică. Nu este o școală de educație și formare profesională, așa cum au înțeles unii. Conform propriei viziuni „Academia își asumă statutul de lider al platformelor de gândire strategică în domeniul securității naționale și de facilitator al abordărilor critice a temelor de securitate în plan conceptual și acțional”[ii] . Practic acestea obiectivele sunt foarte ambițioase iar academicienii ”de securitate națională” ar trebui să reprezinte crema „intelligence-ului” românesc. Haideţi să vedem care este calitatea academică a resurselor umane. Cât de consacrați sunt ei din punct de vedere al producției intelectuale?

Dacă psihologii măsoară inteligenţa printr-un indicator, numit coeficient de inteligență (IQ), scientometria măsoară „consacrarea academică” prin intermediul indicelui Hirsch (h). Indicele h măsoară productivitatea științifică, pe baza numărului de lucrări ştiinţifice citate[iii]. Important este că agenţiile româneşti (CNFIS, CNCS, ARACIS sau CNATDCU) folosesc deja acest indice în realizarea unor evaluări pentru promovare sau pentru alocarea fondurilor.

Așadar, m-am gândit să calculăm acest indice h-Google Scholar al tuturor membrilor ASSN. În primul tabel de mai jos sunt cei 22 de membri ai ASSN, cu indicele h corespunzător, ordonați în ordine descrescătoare[iv]. În al doilea tabel, spre comparație, am listat câteva personalități academice internaționale, fiecare cu indicele h corespunzător, ca sa vă dați seama de discrepanță. Reamintesc că primul paragraf din Concepția de dezvoltare a ASSN spune că domeniul științific „studii de securitate” este cel pe care și-l revendică academia, iar studiile de securitate sunt un subdomeniu al relațiilor internaționale (vezi International Studies Association). De remarcat că cercetătorii internaționali nu sunt membri ai vreunei academii, ci doar simpli profesori sau cercetărori.

Din punct de vedere scientometric sunt câteva observații spectaculoase. „Academicienii” noștri au o producție științifică insignifiantă, indicele h cumulat fiind 59, cât al unui singur cercetător internațional (Barry Buzan). Cei mai mari indici h aparțin profesorilor Adrian Curaj și Iordan Bărbulescu (care au publicat, însă, în alte domenii decât studiile de securitate clasice).

O a doua observație este că mai mult de jumătate dintre academicieni, au indice „0” sau „1”, mediana întregii academii fiind 2. Un simplu departament de științe sociale al Universității din București are o mediană de 8. Nu văd cum ar putea fi considerat „autor consacrat” cineva cu indice h egal cu „0” (cazul ambasadorului României în Marea Britanie și fost consilier prezidențial, Dan Mihalache, sau al vicepreședintelui ASSN, Florin Moisescu).

Am calculat și indicii h ai câtorva membri ai comisiei de științe sociale și economice a Academiei Române (deoarece nu există comisie de relații internaționale sau studii de securitate) și am găsit o dispersie destul de mare, de la un h 45 (sociologul Michael M. Cernea), un h 10 (Mugur Isărescu) dar și un h minim 3 (Tudorel Postolache).

Las cititorii să analizeze performanța instituțională a ASSN iar jurnaliștii și forurile competente să cerceteze dacă au fost îndeplinite condițiile de performanță individuală la selectarea fiecărui membru al ASSN. De altfel, art.7 din Legea 56 spune că ASSN reunește „personalități de o deosebită valoare științifică și profesională din domeniile cercetării științifice” iar Statutul ASSN are o anexă cu criteriile minimale clare pentru obținerea calității de membru, echivalente cu criteriile de profesor universitar în domeniile “Științe militare”, “Informații și securitate națională”, “Ordine publică și securitate națională”.

O intenție onorabilă a ASSN este aceea de a-și face propria revistă, Revista Academiei de Științe ale Securității Naționale[v]. Un prim număr de 200 de pagini a apărut, în 2016. Nu voi analiza, deocamdată, conținutul academic al fiecărui articol, ci revista ca atare. Vreau să vă dau un ”Breaking news”: am verificat acest număr al RASSN cu softul antiplagiat Turnitin și am descoperit un indice de similitudine de 14%. Similitudinea nu înseamnă, neapărat, că autorii au plagiat (pentru asta trebuie făcută o analiză a fiecărei similitudini) dar am suspiciuni rezonabile că ”academicienii” nu știu să scrie sau să citeze, conform cutumelor academice. Cea mai flagrantă similitudine se regăsește în articolul “European Union Intelligence Agency: is it a necessary institution for a European Army?” (pag. 25-34), scris de către John M. Nomikos, o mare parte din text fiind preluată dintr-un alt articol scris de același Nomikos, în 2014, cu titlul ”European Union Intelligence Analysis Centre (INTCEN): Next stop to an Agency?”, fără a se specifica acest lucru în vreo notă[vi]. La fel de contestabile sunt citarea de paragrafe întregi din legi, statut, planuri strategice sau regulamente de organizare, fiind preluate blocuri întregi de text, fără ghilimele sau trimitere bibliografică.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro