După vreo 3-4 ani în care ne-am mișcat decent în energie – am scăpat de băieții deștepți, s-a liberalizat aproape de tot piața, ba chiar am și primit bani europeni ca să ne facem investiții în infrastructură (BRUA), șmecherii lovesc din nou. Acum, încercăm să oprim liberalizarea pieței de gaze naturale pentru consumatorii casnici.
Pe scurt: ne-am angajat să liberalizăm piața, adică să nu mai fie prețuri reglementate și consumatorii să aibă de unde alege. De reținut, acolo unde s-a făcut liberalizarea, piața a devenit lichidă.
1. Ce s-a întâmplat cu prețurile acolo unde piețele de energie s-au liberalizat?
- la energie electrică, consumatori non-casnici: prețul a scăzut de la 220 lei/MWh în 2012 la 140-150, în 2016. Sigur, asta din cauză că au intrat în piață producătorii de regenerabile, Brazi etc. Întrebarea e: fără o piață lichidă unde să-și vândă energia, chiar cu scheme de ajutor de stat, ar fi făcut investiții, sau tocmai deschiderea pieței a atras investițiile și a scăzut prețul?
- piața de gaze: deschiderea pieței a dus la reducerea prețurilor. Aveam prețuri ”de piață” de 400-450 USD/1000 m3 prin 2010, atâta ar fi însemnat paritatea prețului de import, acum avem prețuri de vreo 170-190 / 1000 m3. Sigur, prețul de import de la Gazprom a scăzut și din cauză că a scăzut prețul petrolului. Dar noi nu cumpărăm de la Gazprom prin vreun contract transparent, ci cumpărăm în contracte netransparente prin intermediari deținuți de Gazprom, cu clauze necunoscute, suntem siguri că prețul gazului oferit de aceștia ar fi urmat prețul petrolului, sau și-ar fi pus tot soiul de adaosuri? Să nu uităm că, deși prețul petrolului e unic, Gazprom are prețuri diferite pentru gaze pentru fiecare țară, în funcție de cum se înțelege Putin cu politicienii de acolo. Dacă nu se liberaliza piața, cu siguranță nu se închidea păgubosul Interagro, care a exportat gazul ieftin drept îngrășăminte. Închiderea lui a făcut ca importurile să se reducă aproape de zero, să existe chiar un exces de ofertă și prețurile să se ducă în jos. Pe scurt, există acum o concurență reală, în piața liberalizată, între Romgaz, Petrom și Gazprom.
În plus, am arătat aici că liberalizarea pieței de gaze pentru IMM-uri a dus nu la un dezastru, cum s-a anunțat apocaliptic înainte să se producă: dimpotrivă, într-o singură lună după liberalizare, 12% din consumatori și-au schimbat furnizorul, iar 30% și-au renegociat contractele existente.
Pe scurt, liberalizarea pieței nu înseamnă neapărat prețuri mai mari, acestea vor depinde de cerere și ofertă, vor fi cu atât mai scăzute cu cât există concurență; liberalizarea înseamnă în schimb opțiuni, să-ți poți alege furnizorul de energie exact așa cum ți-l alegi pe cel de telefonie. Indiferent de ce rețea de distribuție ”aparții”, poți cumpăra gazul de oriunde, iar distribuitorul e obligat ca, pentru un tarif strict reglementat de rețea (transport+distribuție), să-ți aducă gazul în casă.
2. Cu cât ar crește prețurile pentru gaze pentru consumatorul casnic dacă se liberalizează piața?
- calculele ANRE, necontestate, e că liberalizarea la 1 aprilie a pieței de gaze pentru consumatorii casnici ar duce la creșteri de 5-6% pe tot anul (între 1,2% și 13% în cazul cel mai pesimist, dacă se întâmplă cine știe ce la iarnă).
- cifra de 40%, creștere de preț vehiculată alarmist de cei doi furnizori reglementați, EON și Engie (ex-GDF), nu vine din liberalizare, ci din liberalizare PLUS creșteri de tarife de distribuție și furnizare cerute de aceiași EON și Engie și încă neaprobate de ANRE.
Concret:
- din liberalizare, cresc prețurile doar pentru gazul propriu-zis, care reprezintă doar 50-60% din prețul pentru consumatorul final. De reținut că prețurile de 80-după-liberalizare sunt varianta maximală, cât a fost cel mai mare preț din piața liberă din 2014 până acum prin lunile de iarnă (vezi grafic pentru anul trecut); în realitate, prețurile din piața concurențială sunt acum între68-72 lei/MWh. Odată cu liberalizarea, dispare și tariful reglementat de furnizare; desigur, în piața liberă există o marjă a oricărui furnizor, dar aceasta este însă mai mică decât a furnizorilor reglementați EON și GDF (din niște motive în care nu voi intra aici, își recuperează niște sume negociate anterior cu statul român).
Grafic: preț mediu ponderat al gazelor tranzacționate pe burse în prima jumătate a lui 2016
Sursa: raport de piață ANRE. http://www.anre.ro/download.php?f=g6t8gg%3D%3D&t=vdeyut7dlcecrLbbvbY%3D
3. Și atunci, de ce se încearcă amânarea liberalizării?
Simplu: pentru că furnizorii reglementați nu doresc să cedeze o bucată de piață garantată prin reglementare și fără risc.
OUG 64 liberalizează piața de la 1 aprilie, ceea ce înseamnă că se pierde această piață. Furnizorii reglementați pierd o piață garantată în beneficiul consumatorilor, care nu vor mai fi captivi.
Acest lucru merge dincolo de cerințele europene, UE solicitându-ne să respectăm acest drept de bază al consumatorilor ca să ne și dea bani pe deasupra dacă respectăm regula; OUG 64 a fost condiție ca UE să dea 180 de milioane de euro ca să ne întărim rețeaua. Proiectul BRUA de care auziți nu este numai pentru exportul de gaze, deși e adevărat că leagă rețeaua noastră de gaze de cele ale țărilor din jur; fără acest proiect nu se construiesc compresoare de care avem nevoie și noi pentru sistemul nostru și nu se vor exploata nici gazele din Marea Neagră, punct.
