România de după revolta civică nu mai poate fi România de dinainte. În pofida mizeriei mediatice, în pofida eforturilor regimului Dragnea de a improviza, grotesc, contra-manifestaţii, în pofida invectivelor şi a intimidărilor, România este pe cale de a se redefini, colectiv, sub dublul semn al lucidităţii şi al rezistenţei.
Căci energia care face ca mii de români să înfrunte frigul şi disperarea colectivă, în comun, se hrăneşte din descoperirea solidarităţii care trece dincolo de generaţii şi de crezuri politice. Unitatea de acum este un numitor comun reductibil la dezideratul formulat precis şi fără ambiguitate: înlăturarea ordinii oligarhice întruchipate de Liviu Dragnea şi de complicii săi. Determinarea ,atât de surprinzătoare pentru unii, este mai mult decât efectul emoţiei colective. Ea este semnul naşterii alternativei la tot ceea ce a însemnat marasm, băltire şi promiscuitate în istoria noastră recentă. Radicalismul noii rezistenţe este anti-utopic şi înrădăcinat în ataşamentul faţă de domnia legii. După decenii, oamenii acestei ţări nu mai reclamă, ci îşi asumă dreptul la demnitate. Libertatea se cucereşte, gradual, cu fiecare zi pe care o câştigăm, reapărând, în stradă, unii lângă alţii, proiectând pe clădiri, dramatic,semnul nostru, semnul continuităţii şi al încăpăţânării.
Din această nouă materie a României se iveşte, încet- încet, premiza unei alte viziuni despre stat. Discuţiile dintre oamenii privesc, pasionat, textele juridice. Fiecare, în felul său, este acum un cetăţean pentru care ordonanţele şi legile au căpătat o semnificaţie concretă. Tenacitatea este dublată de luciditatea cu care sunt indicate rădăcinile răului nostru politic:existenţa unui stat incompetent şi opresiv, incapabil să fie altceva decât o agenţie de taxare iresponsabilă. Maniera în care guvernul- marionetă al regimului Dragnea a atentat la libertăţile noastre a acţionat asemeni unui detonator. Întrebările formulate acum sunt efectul mâniei de atunci.
Reinventarea statului, iată punctul final al itinerariului pe care îl parcurgem acum. Revolta civică oferă un punct solid de plecare în această direcţie:eliminarea privilegiilor,prin stricta aplicare a egalităţii constituţionale.Afirmarea acestui principiu este aşezarea cărămizii fondatoare. Restul poate fi construit, pornind de aici. Detaliile tehnice pot fi identificate. Ceea ce contează este că, în fine, voinţa unei naţiuni aflate în stare de rezistenţă sprijină detaşarea, definitivă, de marasmul comunist, fesenist şi pesedist. Calea spre viitor se scrie, în aceste zile, prin curajul de a nu ceda.
Pe măsură ce revolta se consolidează, prin exerciţiul cotidian al solidarităţii, alternativa va prinde contur. Deja, pilonii ei valorici ne sunt cunoscuţi: demnitate, egalitate în faţa legii, transparenţă a guvernării, răspunderea celor aleşi în faţa naţiunii, efectivă, iar nu declarativă. Acestui nou profil al naţiunii noastre vom şti să îi dăm la timpul cuvenit, un chip politic şi juridic.
