Stim in acest moment ca judecatorii constitutionali au fost sesizati sa se pronunte asupra constitutionalitatii OUG 13/2017 si ca partile au fost invitate sa trimita observatiile Curtii pana marti, 7 februarie. Dat fiind ca OUG urmeaza sa intre in vigoare pe 10 februarie, este foarte posibil ca decizia Curtii sa fie comunicata cu cateva ore inainte, candva in dupa-amiaza zilei de joi, 9 februarie. In cazul in care Curtea va decide, cum este foarte probabil, ca ordonanta este neconstitutionala (a se vedea analiza impecabila a Procurorului General, disponibilaaici), decizia va trebui publicata in cateva ore in Monitorul Oficial. Daca ordonanta de urgenta intra in vigoare chiar si pentru cateva minute, atunci, ca lege penala mai favorabila si conform Codului Penal, ea isi va produce efecte asupra persoanelor deja condamnate sau cu dosare pe rol. Atunci nu se va mai putea face nimic.
Tehnic, nu exista nici un impediment ca decizia Curtii sa fie publicata imediat, asa cum s-a intamplat cu Ordonanta de Urgenta. Insa, dat fiind ca executivul controleaza Monitorul Oficial, exista riscul sa forteze intarzierea publicarii deciziei Curtii.
Acesta este un risc real. Atitudinea PSD-ului din ultimele zile (modul in care a fost adoptata ordonanta, refuzul de a o abroga, expunerea de motive din ordonanta, indiferenta la reactia institutiilor statului, aronganta fata de sutele de mii de protestatari) arata disponibilitatea PSD-ul sa meaga pana la capat.
Nu uitati ca juristii PSD-ului au experimentat intarzierea publicarii deciziilor Curtii Constitionale in timpul crizei constitutionale din vara lui 2012. In plus, exista precedentul recent at Poloniei, unde refuzul executivului de a publica deciziile Tribunalului Constitutional au dus la o criza majora a statului de drept. Juristii PSD-ului care au gandit atacul asupra statului de drept se inspira din experienta Ungariei, a Poloniei si a Romaniei din vara anului 2012. Pentru a le dejuca planurile, trebuie sa intelegem tehnicile constitutionale folosite in aceste cazuri.
La fel de important este si faptul ca, in ce priveste partenerii externi, interventiile lor nu mai au forta pe care au avut-o in vara lui 2012, cand au fortat esecul grupului Ponta/Antonescu. In primul rand, efectele noii administratii sunt neclare in acest moment, si este posibil ca Dragnea sa fi luat pulsul noilor interese la Washington cu ocazia inaugurarii lui Trump. Cat priveste UE, experienta Ungariei si, mai recent, a Poloniei arata ca institutiile europene nu sunt capabile sa faca presiuni reale asupra guvernelor nationale. In cazul Romaniei exista, desigur, controlul prin fondurile europene si MCV-ul.
