Nici o surpriză, a fost exact ce ne așteptam să se întâmple. Și nu de două săptămâni, ci din 11 decembrie. I-am auzit pe unii comentatori, care se chinuiau să mimeze inteligența, spunând că Dragnea a fost băiat fin în campanie, n-a sărit peste cal, a făcut chiar figură onorabilă, când de fapt a ținut un discurs xenofob (Klaus Werner, Julien), antioccidental (cu isteria colectivă inspirată de un nume magic: Soros) și împotriva justiției. Un amestec de imbecilitate și ticăloșie, propagate violent în societate, a mascat importanța alegerilor și a oferit justificări celor care declarau că nu vor să voteze răul cel mai mic. Ghinion, Făt-Frumos n-a participat nici de data asta la alegeri! Răul cel mai mic este logic egal cu binele cel mai mare. Vedem azi că diferența dintre răul cel mai mic și răul cel mai mare este aceea dintre un stat de drept, cu destule neajunsuri, și un stat condus de bandiți, după reguli banditești. Elementarul efort de a te duce până la seția de votare într-o zi de duminică ar fi scutit imensul efort al zecilor de mii de oameni de a-și striga disperarea noaptea în ger, înspăimântați de ghilotina care stă să cadă peste statul român. Chiar și-a închipuit un om cu mintea întreagă că Dragnea nu va face exact ce-a făcut? Exista cea mai mică șansă ca, odată ajunsă la putere, echipa declarat antijustiție a penalilor să nu lichideze justiția? Pe cont propriu, fiecare are dreptul la naivitate, dar însumate, naivitățile individuale duc la catastrofe colective.
Nu știu câți dintre cei inerți pe 11 decembrie s-au trezit acum, sub șocul atentatului împotriva justiției. De numărul și hotărârea lor depinde rămânerea noastră în lumea civilizată. Ea mai depinde, poate, și de clarviziunea unei mâini de oameni aflați în poziții-cheie. Altminteri, pentru echipa Dragnea singura șansă de a nu face pușcărie – și pentru o vină incomparabil mai gravă decât abuzul în serviciu – e să desprindă România de Europa și s-o ducă ireversibil spre Belarus și alte democrații originale. Zilele astea am avut impresia că, pentru a rămâne în libertate (dar cât timp?), Dragnea ar folosi și bomba atomică. Incompatibilitatea dintre PSD și statul de drept a devenit acum totală, nu mai există aproximații și compromisuri, nu mai există nuanțe, produsele cosmetice sunt perimate, am ajuns într-o situație de sau-sau. Soluția miraculoasă ar fi ca nepenalii din PSD să acționeze rapid și decis pentru a evita în ultima clipă catastrofa. Cine mai are puterea să creadă în miracole?
