Cateva subiecte revin, in fiecare an, cu rigoare calendaristica in sumarele jurnalelor de stiri: ambulantele cu petrecareti care au mancat prea multi carnati de Craciun si de Anul Nou, inundatiile traditionale de primavara, trenurile blocate in plin camp vara, din cauza caniculei, si trenurile blocate in camp iarna, din cauza troienelor de zapada.

Anul acesta, respectivele jurnale de actualitati nu ma intereseaza deloc. Nici nu vreau sa aud de ele. Au stat trenuri in camp 5, 10, 15 ore, calatori disperati si inghetati au sunat la toate televiziunile, s-au transformat in jurnalisti ad-hoc, au pus, cu ajutorul entuziast al reporterilor TV, Ministerul Transporturilor pe jar, inzapezirile au fost decretate evenimentul momentului, au fost intoarse pe toate partile in lungi dezbateri televizate, insusi ministrul Orban a oferit explicatii, a dat piept cu rafalele de intrebari.

Dupa ce am stat opt ore intr-un tren, intre Ploiesti si Bucuresti, spectacolul media cu zbaterile neputincioase ale autoritatilor si cu pumnii inclestati ai pasagerilor congelati ramane foarte departe de mine. Odata ce am trait evenimentul, stirea derivata din el ma lasa cu totul si cu totul rece.

Ce nu inteleg, totusi, e de ce trebuie sa dea explicatii insusi dl Ludovic Orban pentru trenurile intarziate si pentru macazurile inghetate. E, as spune, un fenomen interesant al administratiilor romanesti: cand ceva nu functioneaza, te duci cu jalba direct la seful al mare. Indiferent de inaltimea piramidei ierarhice, aceasta este escaladata instantaneu, in special cand in joc se prinde o televiziune.

Agenda cu numere de telefon a jurnalistilor, ca si cea cu nume de tapi ispasitori a cetatenilor e scurta si responsabilii sunt cautati imediat la varf, prin ministere.

Ministrul Orban a incercat, din cate am auzit, sa explice cum vor fi dezghetate macazurile Garii de Nord, e chiar posibil sa fi aratat, intr-un fel sau altul, ca regreta situatia. insa, in cele opt ore petrecute intre Ploiesti si Bucuresti, intr-un tren care, ce-i drept, prezenta niste urme firave de incalzire, nici un reprezentant al Cailor Ferate Romane nu a trecut sa dea socoteala pasagerilor pentru cele intamplate.

„Nasul” a defilat printre biletele intinse, mandru si debordand de optimism, pana la gara Ploiesti, atinsa conform programului. Dupa primul popas de o ora in camp, in afara programului, „Nasul” pur si simplu s-a evaporat. S-au raspandit cateva zvonuri, pasagerii ar fi fost sfatuiti de seful trenului, prin telefonul fara fir, sa se dea jos si ar fi urmat s-o ia inapoi spre Campina cu ce gaseau si puteau.

insa, brusc, orice reprezentant al CFR, orice geanta cu chipiu care ar fi putut sa dea explicatii si sa raspunda la intrebari a disparut in eter. Experienta intarzierilor tot mai spectaculoase a inceput, se vede, sa-si spuna cuvantul.

La intrarea in Bucuresti, cand, nu-i asa, criza se rezolvase, o pereche de „Nasi” a reaparut si a strabatut in viteza trenul. intrebarile celor care inca se ambitionau sa nu se resemneze, cate or mai fi fost, au ricosat si au cazut pe jos. Cat despre posibilitatea de a intoarce spre buzunarele clientilor CFR o parte din suma platita pe bilet, insotita, eventual, de scuzele de rigoare, nici pomeneala. Cafea, o gustare calda, ceva sandvisuri pentru calatorii infometati, dupa opt ore de asteptat in camp?

Totusi, ce sa-l intrebi pe ministrul Ludovic Orban? De ce (vorba unuia dintre calatori) exista si in Siberia trenuri, care mai si reusesc sa-si atinga destinatiile la timp? Cand vor descoperi Caile Ferate Romane secretul plugurilor de zapada si al incalzirii macazurilor?

Mai degraba, l-as intreba pe dl ministru de ce nu-si inchide telefonul pentru ziaristi, cand apar astfel de probleme, si de ce nu-si sfatuieste, in schimb, subalternii sa rezolve problema de sus in jos. Ceea ce a explicat ministrul transporturilor putea sa lamureasca orice sef de tren.

Se pare, insa, ca titularii nostri de portofolii ministeriale sufera de masochism si vor, cu tot dinadinsul, sa faca pe tapii ispasitori. sefii transporturilor romanesti se sacrifica, desi isi dau seama ca vor fi intelesi gresit, ca vor da o gramada de interviuri stresante la televizor. In realitate, ei ii protejeaza, cu cavalerism, pe greu incercatii titulari de geanta si chipiu.