In unicul sondaj de opinie care a marcat inceputul de an 2008, realizat de Asociatia pentru Transparenta si Libertate de Expresie (ATLE), atrage atentia o tema de psihologie sociala, obtinuta din raspunsurile la intrebarea deschisa privind preocuparile directe ale romanilor pentru anul care tocmai a inceput.

Pe locul trei, dupa sanatate (34,5%) si nivelul pensiilor (28,5%), apare supriza: cuantificarea ingrijorarii cu privire la comportamentul public intern: “linistea in tara”, dorita si sperata de 22,7% dintre cetatenii respondenti.

Dupa stiinta mea, o astfel de apreciere a mai aparut in anii ,90, cand mineriadele faceau ravagii in constiintele noastre recent decomunizate, iar opiniile internationale prezentau Romania drept un loc in care este periculos sa traiesti.

Acesta este cel mai serios avertisment pe care romanii il dau actorilor publici,in 2008. Fie ei oameni politici, oameni de presa, ori VIP-uri din sport sau din show-business.

De departe, politicienii sunt capul rautatilor, incurajati la greu de presa politica si tabloida. Anul 2007 a fost mai mult decat orice altceva anul paroxismului politic romanesc.

Ravase politice fluturate blond sub candelabrele Cotrocenilor, partide expulzate tafnos din exercitiul guvernarii, premier vanat precum criminalii in Vestul Salbatic, presedinte huiduit in parlament spre invidia huliganilor de profesie de pe stadioane, acelasi presedinte dat in suturi afara de legislativul romanesc si intors indarat la palatul prezidential de un sfert de Romanie revoltata si activata politic, un referendum cu miza exclusiva la purtator, dar fara apel la romanul simplu, caltabosi cu sofer la scara si cariere ministeriale penale – acestea sunt o parte din ingredientele indigerabile ale anului politic trecut.

Doua sunt cauzele care au produs zgomotul si furia politica in 2007: obedienta fara precedent a institutiilor fata de conducatorii lor politici si indrazneala – tot fara precedent – a conducatorilor politici de a interpreta in cheie proprie si in numele democratiei legile si regulile. Fie ele scrise, sau nescrise in batalia politica.

Nimic nu ma poate convinge ca un politician cu acces la putere este indrituit – democratic - sa pretinda institutiilor abilitate interceptari de telefoane asupra adversarilor politici sau a colaboratorilor apropiati, dupa cum nu poate fi adus nici nu argument democratic in precipitarea pe spranceana a unor dosare aflate in lucru, pentru intimidarea competitorilor.

Nimic nu ma poate convinge ca schimbarea managementului administrativ al unei tari la nivel de judete este argumentabila doar pentru pastrarea azimutului politic al prefectilor, dupa cum nimeni nu poate explica lamuritor de ce anul bugetar este mai darnic pentru unele prefecturi si primarii de orase si comune care s-au dovedit mai fruntase in relatia cu guvernul de la Bucuresti decat altele.

Nimic nu poate fi adus in apararea politicienilor care injura birjareste la televizor, in parlament sau in reuniuni de partid difuzate in direct, dupa cum nimeni nu poate scuza nonsalanta cu care unii alesi ai neamului ridica banii pe chirii de parlamentar, dar confunda adresele de la proprietatile pe care le detin in Bucuresti. Si tot astfel, nimeni nu a explicat lamuritor pana acum de ce “armean bun” este nediscriminatoriu, in vreme ce “tiganca imputita” ar cam fi, desi nu prea.

Obedienta institutiilor fata de comanda politica si tupeul politic in raportarea fata de institutii sunt tarele de comportament public intern, care ne vor urmari si in 2008. Intr-un an electoral, timpul trece rapid.

Cine sa aiba timp sa redefineasca in ansamblul lui cadrul legislativ de gumilastic, in care totul e posibil, si inca ceva pe deasupra? Nimeni, desigur. Singura preocupare - cum poate fi folosita mai eficient scula legislativa, pentru un avantaj precar, obtinut insa in mod continuu.

“Linistea in tara” este, in fapt, definitia ingrijorarii cu privire la calitatea si eficienta actului politic din Romania. Si a expresiei publice a acestui act, lucru de care sunt responsabile si mass media romanesti.

Daca media nu va mai recurge comod la preluarea opiniilor politice lipsite de substanta, a acuzatiilor fara dovezi, a atacurilor la persoana care nu privesc interesul public general, a declaratiilor trombonitoare, ori a eroismelor de vitrina politica, cu termen de expirare in 24 de ore, comportamentul public va avea de castigat.

Politicienii pot astfel intelege ca nu isi mai vand mesajul, injurand. Ca nu mai atrag atentia, hulind. Ca nu mai smulg aplauze, aratand paiul din ochiul adversarului.

In acest an al alegerilor locale si generale, cine poate, tace si face. Cine nu poate, va zice ca ar putea, dar ca nu-l lasa altii. Iar cine oricum nu poate si nici nu zice ca poate, fiindca nu-l lasa altii, urzeste planuri de invrajbire si intaratare. De mare folos peste un alt an, cand vine ultimul rand de alegeri. Europarlamentarele din 2009 si, in sfarsit, mult doritele alegeri uninominale. De presedinte.

Suna a liniste in tara?

Mai curand a campanie electorala la patrat. Si la multi ani.