Da, a fost o lovitura de stat noaptea trecuta, organizata de un grup aparent minor din randul fortelor armate. O astfel de operatiune necesita eforturi logostice si de comunicatii considerabile care nu pot fi planificate corect in conditiile in care regimul Erdogan controleaza autoritar intregul sistem politic si administrativ al tarii. Insuccesul loviturii de azi-noape se explica prin faptul ca marea majoritate a membrilor fortelor armate turce se tem de mecanismul represiv aflat la putere si doar un grup restrans a ales sa actioneze, fara sustinerea intregii scheme a stabilimentului militar. Este posibil ca autoritatile sa fi avut informatii despre initiativa "pucistilor" si sa fi permis declansarea loviturii de stat tocmai pentru a o infrange fara probleme, netezindu-se astfel calea spre regimul prezidential atat de mult dorit de Presedintele Erdogan.

Dragos C. MateescuFoto: Arhiva personala

Intr-adevar, ceea ce se petrece DINCOLO de lovitura de stat este mult mai important. Partidul aflat la putere din 2002, AKP-ul controlat de Erdogan, a pierdut putin cate putin din puterea sa electorala in ultimii ani iar la alegerile parlamentare din 7 iunie 2015 nu a obtinut suficiente voturi pentru a forma guvernul. Discutiile cu celelalte partide pentru constituirea unei coalitii au fost sistematic subminate de catre liderii AKP si de catre Presedintele Erdogan care au fortat repetarea alegerilor la 1 noiembrie 2015. Intre cele doua scrutinuri s-au petrecut evenimente cruciale pentru a putea intelege situatia de astazi.

Presedintele si primul-ministru de atunci au pus capat unilateral negocierilor de pace cu PKK si s-a redeclansat confruntarea armata a statului turc cu organizatia terorista. Atmosfera de profunda insecuritate, la care au contribuit decisiv si atentatele masive din vara trecuta, a produs ceea ce astepta AKP-ul: cresterea sa in optiunile electorale si victoria mai convingatoare la alegerile din 1 noiembrie 2015. Insa numarul de fotolii parlamentare castigate de AKP, desi suficiente pentru a guverna singur, nu a fost suficiente pentru a forta transformarea Turciei intr-un sistem politic prezidential cu puteri practic dictatoriale acordate lui Erdogan. Celelalte partide se opun fara echivoc planurilor Presedintelui si singura solutie, despre care se vorbea deja aici, ar fi fost un fel de lovitura de stat care sa creeze o situatie de urgenta. Si aceasta a venit.

Teoriile conspiratiei, atat de comune in Turcia, insista asupra faptului ca evenimentul de azi-noapte convine de minune, in consecinta, regimului Erdogan. Este poate prea devreme sa facem previziuni dar experienta mea destul de indelungata aici si declaratiile liderilor politici ai tarii, pe care le urmaresc chiar in vreme ce scriu aceste randuri, ma fac sa indraznesc a prezice ca urmatorul pas va fi fortarea de catre guvern a trecerii la regimul prezidential-autoritar dorit de Erdogan. Instituirea unui asemenea regim se poate face in doua feluri. In primul rand se poate alege calea nedemocratica, prin decizie excutiva de instituire a starii de urgenta, cu puteri practic nelimitate acordate prin decret Presedintelui. Se poate opta insa si pentru calea democratica. Astfel, se pot organiza alegeri anticipate, cat mai curand posibil, in care sa se profite de emotiile momentului si sa se faciliteze castigarea de catre AKP a peste 367 de fotolii parlamentare necesare pentru a schimba constitutia dupa bunul plac al puterii actuale.

Citeste articolul integral si cometeaza pe Contributors.ro.