Statele Unite au însemnat, din chiar momentul declaraţiei lor de independenţă, un pariu fără precedent în istoria umanităţii. A imagina o republică care să unească un teritoriu vast şi regimul reprezentativ, evitând tentaţia demagogiei şi riscul despotismului militar, iată provocările pe care America de Nord le-a întâmpinat,sub semnul unui amestec, unic, de elan utopic şi prudenţă politică. Acolo unde alte naţiuni au eşuat, rătăcind în purgatoriul experimentelor tiranofile, Statele Unite au reuşit. Iar reuşita lor este una dintre cele mai spectaculoase reuşite ale libertăţii.

Ioan StanomirFoto: Arhiva personala

Excepţionalismul american este înrădăcinat, istoric, în această capacitate remarcabilă de adaptare, inovaţie şi de continuitate. Imunitatea Statelor Unite la tentaţiile autocratice, absenţa oricărui interval dictatorial şi vocaţia recursului la lege şi instituţii spre a soluţiona conflictele ce par insolubile, sunt dimensiuni pe care anti- americanismul global a avut tendinţa să le ignore, în mod deliberat.

Anti-americanii, de ieri şi de azi, au propus umanităţii imaginea caricaturală ce hrăneşte emoţii şi întăreşte resentimente. Eşecurile istorice ale atâtor societăţi sunt explicate, invariabil, prin recursul la stigmatizarea Statelor Unite. Statele Unite au darul de a fi reperul în jurul căruia se organizează un sentiment de antipatie globală. Proteic şi seducător prin simplitatea sa reducţionistă, anti-americanismul oferă certitudini, prin indicarea, limpede, a inamicului implacabil.

Simbolic, în fiecare moment în care Statele Unite au intervenit istoric, decisiv, anti-americanismul a servit ca parte esenţială a discursului îndreptat împotriva libertăţii .Nazismul a descris, constant şi obsesiv, Statele Unite ca pe un teritoriu al dominaţiei evreieşti,centrul din care iradiază complotul mondial împotriva căruia se ridică acţiunea eroică germană. URSS şi democraţiile populare au oferit portretul unei Americi agresive şi atâţătoare la război,o naţiune în care oamenii muncii sunt împilaţi de oligarhia exploatatoare. În fine, pentru islamişti, Statele Unite sunt marcate de amprenta satanică pe care puritatea salafistă sau şiită intenţionează să o eradicheze, definitiv. Indiferent de context, indiferent de coloratura ideologică, obsesia anti- americană procură inamicilor pluralismului un întreg imaginar politic conspiraţionist. Similitudinea acestuia cu teologia politică a antisemitismului este frapantă.

Acest dialog între Statele Unite şi adversarii lor domină epoca de după 1945. Departe de a fi epuizat, el este temelia pe care se inalţă ordinea discursivă a noilor inamici cu care America se confruntă, astăzi. Rusia şi China sunt unite, simbolic, de această convergenţă în ostilitatea faţă de ceea ce este denunţat ca dominaţie globală. Ambiţia Rusiei de a fi drapelul unei noi noi morale politice nu are nimic ridicol. Sinteza ideologică a putinismului se întemeiază pe demonizarea pluralismului şi pe refuzul democraţiei liberale. Iar Statele Unite sunt expresia ultimă a valorilor pe care Rusia oficială le tăgăduieşte, programatic. Războaiele culturale sunt în plină desfăşurare. Libertatea este contestată, global.

Iar acest atac, concertat, împotriva libertăţilor se suprapune, perfect, peste tentativa puterilor “ revizioniste” de a înlătura o ordine mondială definită ca fiind a hegemoniei americane. Imaginea acestei lumi “eliberate” de imperialismul american este uşor de conturat. Expansionismul Rusiei şi agresivitatea chineză în raport cu vecinii din zona Mării Chinei de Sud sunt doar două dintre semnele acestei mutaţii geostrategice. Destinul Europei Centrale şi de Est în acest univers “post- american” este uşor de intuit. Un nou protectorat rus, tolerat de Uniunea Europeană, iată o perspectivă care nu are nimic surprinzător.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro